32,577 matches
-
răspuns: „Uite, țin telefonul deschis, ca să simțiți și voi ce frumos miroase tinerețea! Nu numai bătrânețea se ia, mă, fraierilor, ci și tinerețea. Ce noroc pe mine să obosesc muncind ca la douăzeci de ani. Cât despre bere, nici o problemă, beau și arabii. Doar că religia le interzice alcoolul, și atunci o taie cu whisky“. Un spion la scara B Despre domnul Nuțu tot blocul știe că e spion. Probabil că, la serviciu, felul său de a fi, sobru și absent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la hotel, lăsând răsfirate pe pat pașapoartele, dar nu și diurna. Când n-ai mai avut de-a face cu valută, francii de-o cafea îți par o avere. Cu francii noștri, ofițerul acela deghizat în însoțitor administrativ putea să bea treizeci de cafele, dacă se așeza la masă, și șaizeci, dacă le servea în picioare. Ghidul, care tot securist era, a luat o mutră de înmormântare și ne-a somat să ne lăsăm bagajele în camere și să coborâm imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sunt dorit în găștile literare, care pe vremea începuturilor mele își ziceau «generații». Nu eram respins. Aș spune mai degrabă că eram simpatizat. Și totuși ținut la distanță. Dar hai s-o luăm de la cauza cauzelor. Dumitale îți place să bei?“ Reporterul a răspuns că bea cu moderație. „Te-ai îmbătat ca porcul vreodată?“, a insistat bătrânul. Reporterul a răspuns că beat cu adevărat n-a fost niciodată. După mai multe întrebări ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care pe vremea începuturilor mele își ziceau «generații». Nu eram respins. Aș spune mai degrabă că eram simpatizat. Și totuși ținut la distanță. Dar hai s-o luăm de la cauza cauzelor. Dumitale îți place să bei?“ Reporterul a răspuns că bea cu moderație. „Te-ai îmbătat ca porcul vreodată?“, a insistat bătrânul. Reporterul a răspuns că beat cu adevărat n-a fost niciodată. După mai multe întrebări ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu bea deloc, dar că încearcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Reporterul a răspuns că bea cu moderație. „Te-ai îmbătat ca porcul vreodată?“, a insistat bătrânul. Reporterul a răspuns că beat cu adevărat n-a fost niciodată. După mai multe întrebări ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu bea deloc, dar că încearcă să „socializeze“ stând cu paharul în mână din când în când. „Tata era alcoolic“, s-a scuzat reporterul. Genetic, am ceva contra bețivilor. Cu colegii, sunt amabil până li se tulbură privirea. Atunci mă ridic de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vi-l spun. Dar acum vă las cu mine Însumi, cel care eram cîndva... PRÓDROMOS Preliminarii Era o dimineață de octombrie. Profitînd de vacanța de pe 17, plecasem la Córdoba∗. Eram cu Alberto Granado la el acasă, sub bolta de vie, beam mate∗ Îndulcit și comentam ultimele Întîmplări din „cățeaua asta nenorocită de viață“, În timp ce meșteream la La Poderosa a II-a∗. Alberto se plîngea că a trebuit să renunțe la serviciul pe care Îl avusese În colonia de leproși din San
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de asistenți de bucătar, am intrat pe gratis și, instalați confortabil, am urmărit șoferii națiunii Într-o cursă auto foarte bună. Tocmai cînd ne gîndeam s-o luăm din loc, dezbătînd care e cel mai bun drum de urmat și bînd mate În ușa adăpostului nostru, a apărut o mașină de teren, În care se găseau cîțiva prieteni de-ai lui Alberto, din Îndepărtatul și aproape miticul Villa Conceptión del Tío. Ne-am Îmbrățișat cu căldură și am pornit imediat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În noaptea aceea. Era atît de crîncen, Încît a apărut și un musafir care ne-a rugat să-i Împrumutăm niște pături, fiindcă el și soția lui, care stăteau cu cortul pe marginea lacului, aproape Înghețaseră. Ne-am dus să bem un mate cu acest cuplu stoic, care trăia de ceva vreme pe lîngă lacuri doar cu cortul și cu ce-și aduseseră În rucsacuri. Ne-am simțit rușinați În fața lor. Am pornit din nou la drum, pe lîngă lacurile foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
știință ca noi. „Știți, v-am recunoscut imediat după poza din ziar“, a zis unul. Dar n-aveam nevoie de nimic, decît de un camion care să meargă În sens opus. Le-am mulțumit și ne-am așezat să ne bem obișnuitul mate, cînd a apărut proprietarul unei colibe din apropiere și ne-a invitat la el acasă. Am dat pe gît vreo doi litri de ceai În bucătăria lui. Aici am făcut cunoștință cu charango-ul său, un instrument muzical făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În cazarma din localitate. Motocicleta era mai mult sau mai puțin reparată și ne hotărîserăm să plecăm a doua zi, așa că ne-am gîndit să lăsăm naibii precauțiile și să dăm curs invitației unor noi amici, care ne chemaseră că bem ceva. Vinul din Chile e nemaipomenit, iar eu Îl dădeam pe gît cu o viteză fantastică și În asemenea cantități Încît, cînd a venit momentul să mergem la dans, mă simțeam gata să conduc lumea. Seara s-a scurs plăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ne erau prieteni, așa că le-am făcut o vizită de curtoazie În timp ce jucau un meci și ne-am ales cu o invitație la o masă În stil chilian, care decurge cam așa: „mai ia niște șuncă, Încearcă și brînza, mai bea puțin vin“, după care te ridici - dacă mai poți - Încordîndu-ți toți mușchii toracici. În ziua următoare, am urcat pînă În Santa Lucía, o formațiune stîncoasă aflată În mijlocul orașului, cu propria ei istorie, și tocmai desfășuram activitatea pașnică de fotografiere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și ne-a asigurat că nu vom păți nimic cînd vom ajunge la destinație, În Antofagasta. Ne-a lăsat să dormim În cabina unui ofițer aflat În permisie și, În noaptea respectivă, ne-a invitat să jucăm canastă și să bem un păhărel. După un bun somn de recuperare, ne-am trezit și am participat din toată inima la ceea ce se numește „măturile noi curăță bine“. Ne-am pus pe muncă cu mare sîrg, hotărîți să ne plătim prețul călătoriei, cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
apărut silueta astmatică a unei camionete, care ne-a dus pînă la jumătatea drumului, Într-un oraș numit Baquedano. Aici ne-am Împrietenit cu un cuplu căsătorit, muncitori chilieni care erau comuniști∗. La lumina singurei lumînări pe care o aveam, bînd mate și mîncînd o bucată de pîine cu brînză, silueta chircită a bărbatului avea un aer misterios și tragic. Ne-a povestit, cu cuvintele lui simple, expresive, despre cele trei luni pe care le petrecuse În Închisoare, despre nevasta lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
unui semn pe care scria Dumnezeu știe ce, singurul lucru care ne putea oferi cel mai mic adăpost În fața razelor soarelui. Și acolo am stat toată ziua, tot Învîrtindu-ne În jurul stîlpului, astfel Încît să ne umbrească cel puțin ochii. Am băut repede litrul de apă pe care Îl luaserăm cu noi, așa că, spre sfîrșitul amiezii, Împinși de o sete pantagruelică, am pornit Înapoi, spre postul de santinelă de la marginea orașului, complet Înfrînți. Am petrecut noaptea acolo, refugiindu-ne În camera micuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nici un bagaj În spinare. Ni s-a părut că n-am mai fost niciodată Întîmpinați cu atîta prietenie, că nu mai mîncaserăm niciunde pîine sau brînză precum cea pe care ne-au vîndut-o cei dinăuntru și că n-am mai băut vreodată un mate atît de revigorant. Pentru acei oameni simpli, eram niște semizei: Alberto și-a fluturat diploma În medicină pe sub nasul lor și, pe deasupra, veneam din minunata Argentina, unde trăia Perón cu soția sa, Evita, unde săracii au tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În port, ne-am Îndreptat spre una din bărcile care mergea Între Puno și un port bolivian, pentru a Încerca să facem rost de niște mate, căci nu mai aveam foarte mult. Dar În nordul Boliviei aproape că nu se bea deloc mate, de fapt, abia dacă auziseră de el, și nu am putut să facem rost nici măcar de o jumătate de kilogram. Am privit cu atenție vasul, care fusese proiectat În Anglia și construit aici; felul exagerat În care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și mai În nord). Am ținut, desigur, cont de recomandarea Gărzii Civile din Puno și am mers la secția de poliție, unde am găsit un sergent beat. I-a plăcut de noi din prima clipă și ne-a invitat să bem ceva cu el, comandînd beri care erau date pe gît din prima, toate cu excepția sticlei mele, care a rămas plină pe masă. — Care-i problema, prietene argentinian, nu bei? Nu, nu-i vorba de asta; de obicei, În țara mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
plăcut de noi din prima clipă și ne-a invitat să bem ceva cu el, comandînd beri care erau date pe gît din prima, toate cu excepția sticlei mele, care a rămas plină pe masă. — Care-i problema, prietene argentinian, nu bei? Nu, nu-i vorba de asta; de obicei, În țara mea, nu bem așa. Nu trebuie să te simți prost, doar că noi bem doar dacă În același timp mîncăm. — Dar, cheee, a zis el, vocea lui nazală accentuînd porecla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu el, comandînd beri care erau date pe gît din prima, toate cu excepția sticlei mele, care a rămas plină pe masă. — Care-i problema, prietene argentinian, nu bei? Nu, nu-i vorba de asta; de obicei, În țara mea, nu bem așa. Nu trebuie să te simți prost, doar că noi bem doar dacă În același timp mîncăm. — Dar, cheee, a zis el, vocea lui nazală accentuînd porecla onomatopeică a țării noastre, de ce n-ai zis așa de la-nceput? Cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
toate cu excepția sticlei mele, care a rămas plină pe masă. — Care-i problema, prietene argentinian, nu bei? Nu, nu-i vorba de asta; de obicei, În țara mea, nu bem așa. Nu trebuie să te simți prost, doar că noi bem doar dacă În același timp mîncăm. — Dar, cheee, a zis el, vocea lui nazală accentuînd porecla onomatopeică a țării noastre, de ce n-ai zis așa de la-nceput? Cu o bătaie din palme, a comandat niște sendvișuri cu brînză nemaipomenite - ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În cele din urmă se varsă În Vilcanota. În călătoria cu trenul, am Întîlnit o pereche de escroci chilieni care vindeau ierburi și ghiceau viitorul. Au fost foarte prietenoși, și-au Împărțit mîncarea cu noi după ce i-am invitat să bea mate. În apropierea ruinelor am dat peste un grup de fotbaliști și am fost invitați să jucăm și noi. Mi s-a oferit ocazia să mă dau În spectacol apărînd cîteva mingi, asta Înainte de a recunoaște cu modestie că, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
educat, iar după ce am epuizat subiectul său preferat, sportul, am putut să ne lungim și la discuții despre cultura incașă, despre care el cunoștea o grămadă de lucruri. Ne-am Întristat destul de mult cînd a venit vremea să plecăm. Am băut ultima cafea - excelentă - preparată de Señora Soto și ne-am urcat În micul tren pentru călătoria de 12 ore care ne ducea Înapoi În Cuzco. În aceste tipuri de tren există vagoane de clasa a treia „rezervate“ indienilor din zonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cîteva zile, plus că nu puteam mînca nicăieri altundeva decît În casa prietenilor noștri antipatici. Noi, cel puțin, am avut o zi minunată; am Înotat În rîu, lăsînd toate grijile deoparte, am Îngurgitat o grămadă de mîncare bună și am băut o cafea excelentă. Însă, din păcate, cum toate lucrurile bune ajung la un sfîrșit, a doua zi, la căderea nopții, inginerul (gazda noastră era inginer) a găsit soluția salvării sale care nu numai că a dat rezultate, ci a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Alberto se uită aiurea la mine. Gazda noastră devine un pic agitată și insistă, dar eu refuz, fără să explic de ce. Omul tot Întreabă, pînă cînd Îi spun, plin de jenă, că obiceiul nostru În Argentina este să mîncăm În timp ce bem. CÎt de mult mîncăm depinde de felul În care apreciem fața candidatului. Una peste alta, treaba asta necesită destul de mult rafinament. În San Ramón am Încercat-o Încă o dată și, ca Întotdeauna, am izbutit să Însoțim cantitatea enormă de băutură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a fost pretextul să Înceapă să plouă cu pisco. La a treia sticlă, Alberto a țîșnit În picioare, a abandonat maimuțica pe care o ținuse În brațe pînă atunci și a dispărut din peisaj. Mezinul Camba a continuat să mai bea o jumătate de sticlă, după care s-a prăbușit pe loc și nu s-a mai ridicat. Am plecat În grabă a doua zi dimineață, Înainte ca femeia care era proprietara locului să se trezească, pentru că nu plătiserăm factura, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]