29,232 matches
-
foarte puternică și bogată, Achaia, situată în Ialysos, care dispunea încă de numeroase provizii. Sub conducerea lui Phalanthos, ei au rezistat astfel asediului îndelungat din partea dorienilor lui Iphiclos. Un oracol le-a prezis că nu vor putea fi alungați din cetate până când corbii nu vor deveni albi și nu vor apărea pești în craterele lor (vasele în care se amesteca vinul cu apa, la banchete). Iphiclos a aflat această profeție și a pus la cale un vicleșug, pentru a le submina
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
pești hidria în care acesta căra apa de la izvor și i-a cerut să verse conținutul în craterul stăpânului său. Între timp, a prins câțiva corbi pe care i-a vopsit cu ghips și i-a lăsat să zboare spre cetate. Phalanthos a zărit corbii albi și a alergat de îndată la crater, unde a găsit peștii. Crezând că profeția s-a împlinit și că a venit sfârșitul stăpânirii feniciene, el a trimis un sol la Iphiclos, cu o propunere de
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
că profeția s-a împlinit și că a venit sfârșitul stăpânirii feniciene, el a trimis un sol la Iphiclos, cu o propunere de înțelegere care să-i permită părăsirea insulei. Grecul s-a învoit, cu condiția ca fenicienii să predea cetatea cu toate bogățiile ei. Phalanthos a socotit că a venit vremea să-și înșele la rândul său dușmanul printr-un vicleșug și a golit de măruntaie burțile unor victime, umplându-le cu aur și argint, pentru a le putea lua
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
În acest moment, după două atacuri eșuate, Marlborough este informat că apărarea flancului stâng care lega zidurile orașului de parapetul de pe deal, era foarte slabă și vulnerabilă (atacurile lui Marlborough, au atras oamenii lui de Arco în alte părți ale cetății). Alt comandant aliat, Margraful de Baden (care intrase în luptă la o jumătate de oră după Marlborough), observase de asemenea această ocazie și se grăbea cu grenadierii săi pentru a ataca acolo unde apărarea era slabă. În acest moment critic
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
economice principale. Era departe de a fi considerată o ocupație ilegală: orașele nu o condamnau iar bordelurile funcționau fără nicio restricție. Unul din conceptele fundamentale în jurul căruia s-a dezvoltat societatea greacă antică a fost acela de „cetățean (membru al cetății)”, ca unic beneficiar de drepturi și libertăți civice. Cetățean deveneau doar copiii născuți din căsătoria dintre un cetățean și o femeie liberă, fiică a unui cetățean. Acest fapt a impus o reglementare și un control strict al societății asupra relațiilor
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
și drepturile copiilor născuți în cadrul acesteia. Pentru a permite satisfacerea nevoilor fiziologice ale cetățenilor fără a afecta temelia socială a comunității, orașele grecești au tolerat apariția și existența prostituției, ca un fenomen social marginal dar necesar bunei funcționări a vieții cetății. În Atena, i se atribuie legendarului legiuitor Solon crearea de bordeluri de stat (lupanare), așa numitele „dicterion”, la prețuri moderate, beneficiare ale unui privilegiu de inviolabilitate și care erau supravegheate de funcționari publici. Pe lângă aceste bordeluri, societatea greacă antică a
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
prețuri moderate, beneficiare ale unui privilegiu de inviolabilitate și care erau supravegheate de funcționari publici. Pe lângă aceste bordeluri, societatea greacă antică a cunoscut și existența hetairelor sau curtezanelor, care reprezentau segmentul de lux al prostituției, fiind destinate elitei politico-economice a cetății. Fenomenul prostituției afecta în mod inegal cele două sexe: cei care se prostituau erau femei de toate vârstele și bărbați tineri, în timp ce clientela acestora era una predominant masculină. Trebuie menționat că societatea greacă antică accepta bărbaților orice tip de legătură
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
timp cu ea. În această categorie mai pot fi incluse și acea categorie de muzicante și dansatoare care erau invitate să anime petrecerile și banchetele bărbaților. În "Constituția Ateniană", Aristotel menționa printre atribuțiunile specifice celor 10 magistrați aleși la conducerea cetății ("ἀστυνόμοι - astynómoi"), sarcina de a veghea ca „cei care cântă la flaut, (fluier), liră și țiteră nu sunt închiriați cu mai mult de două drahme pe noapte”. Oferirea de servicii sexuale cu aceste ocazii, deși nemenționată în mod explicit, putea
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
țin cont de mărturiile lui Pindar, iar descrierea lui Strabon nu corespunde nici cu relatările lui Herodot despre prostituția în scop religios în Babilon, nici cu cele ale lui Strabon însuși asupra acestui fenomen în Armenia și Egipt. Între toate cetățile, numai Sparta era renumită în toată lumea greacă pentru că nu adăpostea nici o "pornai". Plutarh explică acest lucru prin absența din oraș a metalelor prețioase și a unei monede adevărate - spartanii foloseau o monedă din fier care nu era recunoscută nicăieri altundeva
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
curtezană cu inimă mare, cum este cea din "Arbitrajul". Din contră, în lumile utopice din piesele dramatice ale Greciei Antice nu există loc pentru prostituate. În comedia lui Aristofan "Adunarea Femeilor", eroina, Praxagora, le interzice în mod oficial prezența în cetatea sa ideală „... târfele de toate felurile de care sunt, am stabilit să pun capăt industriei lor [...] pentru a rezerva vigoarea virilă a tinerilor noștri pentru noi doamnele.” După cum arată majoritatea surselor antice, prostituatele erau considerate de către femeile ateniene ca o
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
majoritatea surselor antice, prostituatele erau considerate de către femeile ateniene ca o concurență neloială. Într-un registru diferit, Platon, în "Republica", le condamnă pe prostituate ca și pe patiseriile antice, ambele acuzate de a fi introdus luxul și stricarea regulilor în cetatea ideală. Cinicul Cratos din Teba din perioada elenistică (citat de Diodor din Sicilia) descrie și el un oraș în care există o comunitate a femeilor și copiilor, în maniera celei descrise de Platon, și în care prostituția este total interzisă
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
băieți funcționau la lumina zilei, nu numai în „cartierele fierbinți” din Pireu, Keramikos sau Lykavittos, dar și peste tot în oraș. Unul dintre cei mai celebri dintre acești tineri prostituați a fost fără îndoială Phaidon din Elis: făcut sclav atunci când cetatea sa a fost ocupată, el a trebuit să lucreze într-un bordel până la un moment dat, când a fost remarcat de Socrate, care aranjează să fie răscumpărat de discipolii săi. Tânărul a devenit în continuare unul din discipolii filosofului și
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
masculine pe o scară mare arată că înclinațiile pederastice nu erau apanajul doar al unei clase superioare favorizate. Dacă cetățenii obișnuiți nu aveau nici mijloacele, nici timpul necesar pentru a practica ritualurile erotice aristocratice observarea la gimnazion (complexul sportiv al cetății), curtarea, oferirea de cadouri în schimb fiecare își putea satisface poftele recurgând la serviciile oferite de prostituție. Spre deosebire de femeile prostituate, băieții care se prostituau erau protejați prin lege împotriva tuturor agresiunilor fizice, și că nu se cunoaște nici un exemplu de
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
11-14: la acea oră, armata lui Waldeck era deja aproape distrusă de francezi cu pierderi de 50 % și 6000 de morți. În cele din urmă Waldeck s-a retras la Bruxelles, unde răniții au fost înlocuiți cu trupe din garnizoana cetății. Bătălia de la Fleuris a fost un succes complet, dar lipsit de rezultate importante. Deși ministrul de război francez, Louvois, dorea să dea ordin lui Luxembourg să asedieze imediat Namur sau Charleroi, Ludovic al XIV-lea, preocupat de soarta armatei Delfinului
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
Vercelli, Chivasso, Ivrea și Nizza sunt pierdute. Ultimul bastion care rezistă este citadela Torino, fortificată de către Emanuel Filibert, Duce de Savoia cu 140 de ani mai devreme. Un rol important l-au avut "galeriile contramine", săpate sub liniile laterale ale cetății, în care compania de mineri a batalionului de artilerie controla subsolul și amplasarea încărcăturilor de explozibil. Profunzimea galeriilor pe două nivele atingea aproape 14 metri. O importanță particulară în internul citadelei l-a avut "il cisternone" (cisterna), un edificiu circular
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
aștepte întăriri. Această alegere s-a dovedit o eroare, deoarece va permite fortificarea ulterioară a orașului în vederea unui lung asediu. Munca la fortificarea orașului a durat toată iarna 1705-1706, cu contribuția populației civile. Lucrările principale constau în construirea glacisului în jurul cetății ceea ce permitea pușcașilor mai multă siguranță. A fost deasemenea realizată o deasă rețea de tuneluri și galerii fără egal între fortărețele europene. Planurile lucrărilor au fost efectuate de avocatul Antonio Bertola, șeful inginerilor. Pregătiți pentru asediul iminent, autoritățile au instituit
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
gâtul dacă francezii vor reuși să cucerească Torino din punctul de atac ales de La Feuillade. Vauban nu a participat la asediu, chiar dacă se interesa personal. În 1705 Ludovic al XIV-lea îl însărcinase cu schițarea unui proiect de cucerire a cetății despre care auzise că era foarte bine apărată. În iulie 1706 Vauban se găsea la Dunkerque, iar pe 23 îi scrisese o scrisoare generalului La Feuillade în care își exprima dezaprobarea față de abordarea decisă de acesta. Participarea sa, în afară de proiectul
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
Iburri, Luggones, Paesici, Paenii, Saelini, Vinciani, Viromenici, Brigaentini și Baedunienses;Cismontani inclus Amaci, Cabruagenigi, Lancienses, Lougei, Tiburi, Orniaci, Superatii, Gigurri, Zoelae și Susarri. Înainte de cucerirea romană la sfârșitul secolului I d.Hr, ei s-au unit într-o federație tribală cu cetatea de munte Asturica (Astorga), care era capitala lor. Studii recente epigrafice sugerează că aceștia vorbeau limba celtică asemănătoare cu Gallaeci Lucenses și Braccarenses. Conform autorilor clasici, structura lor de familie a fost de linie maternă, prin care femeia moștenea proprietatea
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
lui Hitler că pierderea relativ scăzută a trupelor germane se datora eficienței ridicate a tancurilor. La 17 septembrie a fost ocupat orașul Brest. De la est Polonia, a fost invadată de forțele sovietice, cărora printr-un acord le-a fost transferată Cetatea Brest, fapt regretat de Guderian. Ceremonia cedării, a fost marcată de o paradă comună la care a participat și general-colonelul. Potrivit lui Guderian, el sa opus invadării Uniunii Sovietice. Din spusele sale, Hitler a subestimat puterea militară a inamicului, posibilitatea industriei
Erinnerungen eines Soldaten () [Corola-website/Science/335572_a_336901]
-
-i arate. Soldatul închide atunci capacul sicriului și o prinde pe Moarte înăuntru, apoi dă drumul raclei pe o apă curgătoare. Dumnezeu intervine din nou și eliberează Moartea, care-l pedepsește pe Ivan să trăiască veșnic ("„cât zidul Goliei și Cetatea Neamțului”") pentru a vedea cât este de nesuferită viața la bătrânețe. Povestea se încheie cu precizarea că Ivan a continuat să petreacă timp de mai multe veacuri și că "„poate că și acum a mai fi trăind, dacă n-a
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
conflict izbucnește între noii locuitori de pe Supralume și cei care au rămas în urmă pe Lume. Cei din urmă, după ce au devenit imuni la Ptertha, intenționează să invadeze Supralumea. Locuitorii Supralumii reușesc să-i învingă prin construirea unei rețele de cetăți aeriene aflate între cele două planete. Navele spațiale sunt realizate dintr-un lemn foarte-foarte tare, denumit "brakka". Un obiect straniu din spațiul cosmic începe sa se apropie de cele două planete... Orson Scott Card a avut o recenzie pozitivă pentru
Land and Overland () [Corola-website/Science/335633_a_336962]
-
orașe din Romagna, printre care Rimini și Faenza. Noul papă, Iulius al II-lea, a hotărât să restabilească autoritatea papală asupra orașelor respective cerând Veneției să își retragă trupele. Republica Venețiană, cu toate că a decis să recunoască suveranitatea papei asupra acestor cetăți și să plătească un tribut pentru ele, a refuzat să predea efectiv acele orașe. În această situație, papa Iulius al II-lea a reușit să-i facă pe regele Franței Ludovic al XII-lea și pe împăratul Maximilian I să
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
Romil de Vidin și a Preacuviosului Teodosie de Târnovo," Editura Sophia, București, 2010; Eftimie de Târnovo, patriarh, Grigorie Țamblak, " Viața Sfintei Filofteia, Viața Sfântului Patriarh Eftimie de Târnovo," Editura Sophia, București, 2009; Matei Grămăticul, "Viața Sfântului Nicolae de Ianina," patronul cetății Sredeț, Editura Sophia, București, 2011; Viața făcătorilor de minuni de la Zografu: Sfântul Cosma, Sfântul Pimen iconarul", Editura Sophia, București, 2012; Constantin Virgil Gheorghiu, "Condotiera", Editura Sophia, București, 2011; Constantin Virgil Gheorghiu, "Sfântul Ambrozie al Milanului", Editura Sophia, București, 2013; Constantin
Gheorghiță Ciocioi () [Corola-website/Science/335647_a_336976]
-
nu este, de apă nu este."..".Boierii moldoveni sunt cumpărați cu bani și onoruri de către Constantin Brâncoveanu. Mihai Racoviță capătă și mulți bani vărsați lăcomiei demnitarilor turci. Imperiul Otoman, capiștea (templul) zeiței Pleonexia, este arătat în chip alegoric ca o cetate minunată și bogată, clădită numai pentru pradă și mită. Sosind în Moldova Mihai Racoviță, țara este supusă unei cumplite asupriri de către boieri. Fiarele (boierii) își încep "giungherile" în dobitoace, ceea ce înseamnă "prada boierilor în cei supuși." Boierii partizani ai lui
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
nunta unei rude pe Trotuș fiind extrem de surprins și nepregătit. Solicitarea suportului militar din Polonia a fost tardiv și a trebuit să se retragă în fugă cu Elisabeta, familia, boierii și o mică oaste de câteva sute de ostași în cetatea Hotinului. De aici, și-a trimis soția și copiii la Camenița, iar mai apoi și el, în urma unei bătălii pierdute rapid, s-a retras la moșia de la Ustie și de acolo a reluat negocierile cu polonezii pentru a-și recăpăta
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]