30,710 matches
-
britanică ce făcea exerciții în Mediterana să fie pregătită să navigheze spre sud. Ca urmare a evenimentelor din 2 aprilie, după o ședință de urgență a cabinetului britanic, s-a dat aprobarea pentru formarea unei forțe expediționare care să recupereze insulele. Decizia a fost aprobată într-o reuniune de urgență a Camerei Comunelor, în ziua următoare. Pe 6 aprilie, guvernul britanic a desemnat un cabinet de război, care să supervizeze din punct de vedere politic campania militară. Acesta a fost instrumentul
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
ambasadorul Marii Britanii la Organizația Națiunilor Unite, Sir Anthony Parsons a depus o moțiune de protest la Consiliul de Securitate al ONU. Rezoluția consiliului, care poartă numărul 502 (Rezoluția 502 a Consiliului de Securitate al ONU), în care era condamnată invazia insulelor, cerând Argentinei să-și retragă forțele, a fost adoptată a doua zi, cu 10 voturi pentru, unul împotrivă (Panama) și patru abțineri (China, Uniunea Sovietică, Polonia și Spania) Marea Britanie a primit sprijin politic din partea Commonwealth-ului și Comunității Economice Europene. CEE
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
intervenția aliaților săi, pentru apărarea colectivă, potrivit articolului 5 din Tratatul de la Washington. Această situație s-a datorat faptului că, potrivit articolului 6 al tratatului, zona de aplicare a acestuia este la Nord de Tropicul Racului (250 latitudine nordică), în vreme ce Insulele Falkland, aflate la Sud de Tropicul Capricornului (250 latitudine sudică), sunt cu mult în afara acestei zone. Anterior invaziei argentiniene, guvenul britanic nu avea nici un plan militar pregătit pentru această eventualitate. În consecință, forța expediționară a fost încropită pe baza navelor disponibile
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Elizabeth 2 a fost de asemenea rechiziționat și a părăsit portul Southampton pe 12 mai, împreună cu Brigada a 5a Infanterie la bord. Forța expediționară britanică avea 127 de nave, 43 militare, 22 auxiliare și 62 comerciale. Se considera că recuperarea Insulelor Falkland va fi extrem de dificilă, principala problemă fiind superitatea numerică a forțelor aeriene argentiniene. Britanicii dispuneau în total de 42 avioane de luptă, 28 Sea Harrier și 14 Hawker Siddeley Harrier GR.3s, contra celor aproximativ 122 avioane de luptă
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
50 erau destinate luptei aeriene efective, restul fiind ținute ca forță de rezervă. Demn de remarcat este că US Navy considera că o victorie britanică este imposibilă. (“a military impossibility”) Pe la mijlocul lui aprilie, Royal Air Force a ales baza militară din Insula Ascension, RAF Ascension Island, din mijlocul Atlanticului, pe care o folosea împreună cu Wideawake Airfield (USA), ca loc de concentrare a forței expediționare, în vederea atacului asupra argentinienilor. Baza adăpostea un număr important de bombardiere Avro Vulcan B Mk 2, avioane de
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
2 și un număr de avioane de luptă McDonnell Douglas Phantom FGR Mk 2 pentru protecția acestora. Între timp, marea majoritate a navelor sosise în Ascension pentru a pregăti asaltul. Un număr de unități fusese deja trimis pentru a recupera insula Georgia de Sud. Primele contacte cu argentinienii au avut loc încă din aprilie, forța expediționară britanică fiind urmărită de avioane Boeing 707 argentiniene în timp ce se deplasa spre Sud. Multe astfel de zboruri de recunoaștere au fost interceptate de avioanele Sea
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
nu erau încă deciși să atace. În 23 aprilie, un avion brazilian comercial Douglas DC-10, aparținând VARIG Airlines, în drum spre Africa de Sud, a fost interceptat de avioane Sea Harrier britanice, care l-au identificat drept avion civil. Forța destinată recuperării insulei Georgia de Sud, acțiunea militară purtând numele de cod “Operațiunea Paraquet”, sub comanda maiorului Guy Sheridan RM, era constituită din pușcași marini (42 Commando), un detașament al SAS, (Special Air Service) și unul SBS, (Special Boat Service), și era destinată
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Service) și unul SBS, (Special Boat Service), și era destinată să efectueze o recunoaștere în vederea asaltului ulterior al pușcașilor marini.( Royal Marines) Toți s-au îmbarcat la bordul RFA "Tidespring". Anterior, în 19 aprilie, sosise în zonă submarinul clasa Churchill , insula fiind survolată de un avion radar Handley Page Victor în 20 aprilie. Prima debarcare de trupe a avut loc în 21 aprilie, însă, datorită vremii rele, operațiunile de debarcare au fost amânate pentru ziua următoare, mai ales după ce două elicoptere
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Thatcher, i-a felicitat pe military. Ziua de 1 mai a debutat cu atacul aerian cu numele de cod “Black Buck 1”, primul dintr-o serie de cinci aracuri similare asupra aerodromului din Stanley. Un bombardier Avro Vulcan, decolat din Insula Ascension a zburat cca.8000 mile nautice (cca. 14,800 km), lansând bombe convenționale asupra pistelor de aterizare, după care s-a întors la bază. Misiunea, extrem de complexă, a necesitat mai multe realimentări în zbor, inclusiv realimentarea avioanelor cisternă. Nu
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
bombe, s-au consumat aproape 137,000 galoane de combustibil (cca. 520,000 litri), cantitate suficientă pentru a alimenta 260 avioane Sea Harrier pentru tot atâtea misiuni de bombardament. Operațiunea a interzis totuși avioanelor de luptă argentiniene să staționeze pe insulă. Stricăciunile cauzate aerodromului și radarelor au fost însă reparate rapid de argentinieni. Cu toate acestea, RAF insistă că aceste bombardamente au fost un succes. Istoricul Lawrence Freedman, care a avut acces la documente clasificate, scrie totuși în cartea sa, apărută
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Efectul acestei acțiuni a fost de a dilua afirmațiile oficialilor britanici, care excludeau categoric atacuri asupra bazelor aeriene din Argentina. Din cele 5 raiduri, 3 au fost destinate avarierii aeroportului, alte două fiind destinate distrugerii instalațiilor radar, folosind rachete Shrike. Insulele Falkland dispuneau doar de trei aerodromuri. Cel mai lung și singurul betonat se găsea în capitală, Stanley, dar pista nu era suficient de lungă pentru a putea deservi avioanele rapide de luptă, cu toate că în aprilie se instalase un sistem de
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
de lungă pentru a putea deservi avioanele rapide de luptă, cu toate că în aprilie se instalase un sistem de frânare la aterizare, pentru a deservi avioanele Skyhawk. În consecință, argentinienii erau obligați să-și lanseze atacurile de pe continent, perioada combativă deasupra insulelor fiind scurtată dramatic, și fiind supuse riscului suplimentar de a fi interceptate pe parcurs. Forța principală aeriană argentiniană era compusă din 36 de avioane (A-4 Skyhawks, IAI Daggers, English Electric Canberra, și avioane de escortă Mirage III), care au
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
de lansatoare de rachete de fabricație franco-germană Roland, britanică Tigercat, și tunuri jumelate elvețiene Oerlikon, calibrul 35 mm. Avioanele Lockheed Hercules aduceau în timpul nopții muniție și provizii, și au transportat răniții pe toată durata conflictului, făcând un pod aerian între insule și continent. Singurul Hercules argentinian a fost pierdut pe 1 iunie, când un TC-63 a fost interceptat ziua de un Sea Harrier., în timp ce se apropia de flota britanică, după ce marina argentiniană retrăsese ultimul SP-2H Neptune. Au fost analizate mai multe
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
urmă operațiunea cu numele de cod Mikado (Operation Mikado), a fost anulată. În consecință, cinci submarine britanice s-au postat la limita apelor teritoriale argentiniene, pentru a putea alerta flota de iminența oricărui atac aerian argentinian. În imediata vecinătate a Insulelor Falkland acționau două forțe navale britanice separate (una formată din nave de suprafață și cealaltă compusă din submarine) și de cealaltă parte, flota argentiniană, care au intrat rapid în conflict. Prima pierdere majoră a fost crucișătorul ușor, datând din timpul
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
s-a scufundat, în data de 10 mai, undeva în afara zonei de excludere totală instituită de britanici. Incidentul a fost descris în amănunt de către amiralul Sandy Woodward, în cartea sa intitulată “100 de zile”, în primul capitol. În timpul conflictului din Insulele Falkland, Sandy Woodward era ofițer pe nava “Sheffield”. Înspre mijlocul lunii mai, ritmul operațiunilor militare britanice s-a intensificat, pe de o parte datorită faptului că ONU încerca să medieze o încetare a focului, și pe de alta, datorită temerilor
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
obiectivelor strategice, precum aeroporturi, depozite de muniție și carburant. Detașamentul SAS s-a angajat de asemenea în schimburi de focuri inevitabile cu trupele argentiniene, 15 soldați argentinieni fiind uciși. În 14 mai, alte trupe SAS, au executat un raid asupra insulei Pebble, unde marina argentiniană dispunea de un mic aeroport ne-amenajat pentru avioanele ușoare de atac la sol FMA IA 58 Pucará și T-34 Mentor. În cursul raidului au fost distruse mai multe avioane, respectiv 6 avioane Pucaras, 4
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
mai, Forța Amfibie Britanică (British Amphibious Task Group), sub comanda lui Commodore Michael Clapp (Commodore, Amphibious Warfare - COMAW), a pus la punct “Operațiunea Sutton”, practic, o debarcare pe plajele din zona localității San Carlos (Water), pe coasta de nord-vest a insulei East Falkland. Golful, numit de trupele engleze “Aleea bombelor” ("Bomb Alley"), a fost scena unor atacuri aeriene repetate la joasă înălțime a avioanelor de luptă argentiniene. Cei 4000 de oameni ai Brigăzii 3 Commando (3 Commando Brigade) au fost desfășurați
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
nu au explodat la contactul cu navele britanice, dat fiindcă piloții nu au reușit să se ridice la o înălțime suficientă. Ulterior, armurierii argentinieni au rezolvat problema, montând focoase improvizate, cu întârziere la explozie. În cartea autobiografică despre războiul din Insulele Falkland, amiralul Woodward acuză BBC-ul de divulgarea informațiilor care au condus la modificarea focoaselor bombelor argentiniene. BBC ar fi anunțat că nu s-a auzit detonarea bombelor în ciuda bombardamentului argentinian relativ intens, informație preluată de la un oficial al Ministerului
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
-i”. Întreaga companie a refuzat să execute ordinul. Încetarea focului a fost declarată pe 14 iunie, atunci când comandantul trupelor argentiniene din Stanley, generalul de brigadă Mario Menéndez s-a predat generalului maior Jeremy Moore. În 20 iunie, britanicii au capturat Insulele Sandwich de Sud, după ce în prealabil, trupele argentiniene din insula Thule, staționate în baza militară "Corbeta Uruguay ", au declarat încetarea ostilităților, acceptând să se predea britanicilor. Argentinienii înființaseră această bază militară în 1976, dar, înainte de 1982, britanicii au contestat această
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
a fost declarată pe 14 iunie, atunci când comandantul trupelor argentiniene din Stanley, generalul de brigadă Mario Menéndez s-a predat generalului maior Jeremy Moore. În 20 iunie, britanicii au capturat Insulele Sandwich de Sud, după ce în prealabil, trupele argentiniene din insula Thule, staționate în baza militară "Corbeta Uruguay ", au declarat încetarea ostilităților, acceptând să se predea britanicilor. Argentinienii înființaseră această bază militară în 1976, dar, înainte de 1982, britanicii au contestat această decizie doar pe cale diplomatică. În total, 907 oameni au fost
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
poată plasa nave spital fără să se teamă de un atac al părții adverse. Această zonă, un cerc cu un diametru de 20 mile marine a fost denumit Red Cross Box, și se găsea la 45 de mile nord de Insulele Falkland. Britanicii au adus în zonă 4 vase, respectiv HMS "Hydra", HMS "Hecla", HMS "Herald", împreună cu nava spital principală SS "Uganda". Argentinienii au menținut în zonă 3 nave, respectiv ARA “Almirante Irízar”, ARA “Bahia Paraiso”, și ARA “Puerto Deseado”. Vasele
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
transport arctic, iar "Puerto Deseado" era vas de supraveghere. Vasele britanice și argentiniene erau în contact radio permanent. S-au făcut de asemenea și transferuri de pacienți între acestea. Navele britanice au operat de asemenea ca navetă, transportând răniți între Insulele Falkland și “Uganda”, și de asemenea, între zona alocată Crucii Roșii și Montevideo. În timpul conflictului, oficiali ai Comitetului Internațional al Crucii Roșii au efectuat inspecții penreu a verifica respectarea Convenției de la Geneva. În 12 iunie, un număr de persoane a
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
declanșarea conflictului militar. În consecință, la alegerile din anul următor (1983), conservatorii vor câștiga detașat. O altă consecință a fost că propunerile dlui Nott, ministru secretar de stat al apărării, de reducere a bugetului alocat marinei, au fost abandonate. Locuitorii Insulelor Falkland au primit cetățenia britanică în 1983, cu drepturi depline, ceea ce a trezit furia argentinienilor. În 1985 a fost promulgată o nouă constituție, care consfințea autoguvernarea locuitorilor insulelor. În Argentina, războiul din Insulele Falkland, cu înfrângerea argentinienilor, a permis evitarea
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
al apărării, de reducere a bugetului alocat marinei, au fost abandonate. Locuitorii Insulelor Falkland au primit cetățenia britanică în 1983, cu drepturi depline, ceea ce a trezit furia argentinienilor. În 1985 a fost promulgată o nouă constituție, care consfințea autoguvernarea locuitorilor insulelor. În Argentina, războiul din Insulele Falkland, cu înfrângerea argentinienilor, a permis evitarea unui posibil conflict militar cu Chile. O altă consecință importantă a fost că Argentina a revenit la un regim democratic în urma alegerilor generale din anul următor, primele alegeri
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
bugetului alocat marinei, au fost abandonate. Locuitorii Insulelor Falkland au primit cetățenia britanică în 1983, cu drepturi depline, ceea ce a trezit furia argentinienilor. În 1985 a fost promulgată o nouă constituție, care consfințea autoguvernarea locuitorilor insulelor. În Argentina, războiul din Insulele Falkland, cu înfrângerea argentinienilor, a permis evitarea unui posibil conflict militar cu Chile. O altă consecință importantă a fost că Argentina a revenit la un regim democratic în urma alegerilor generale din anul următor, primele alegeri libere din 1973. Impactul social
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]