29,866 matches
-
putea fi explicate prin latinul "papilio", italianul "parpaglione", "fluture cap-de-mort". Georgieva, deși nu respinge ferm explicația prin teonimul "Perun", admite că forma bulgară ar putea fi un relict preslav, tracic, dintr-o rădăcină per-. În limbile slave Sorin Paliga întărește ipoteza relictului tracic, considerând că ""acesta pare a fi drumul unei explicații plauzibile"" și comparând formele menționate anterior cu numele personal trac "Paparion", considerat înrudit (prin reduplicare) cu teonimul trac "Papas", teonim amintit și de Decev drept ""epitet al lui Zeus
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
înrudit cu un epitet din sfera mitologicului arată că formele "Peperuda", "Paparuda" (cu unele variante dialectale) trebuie explicate, mai degraba, ca relict tracic, nu ca derivat din nomen dei "Perun". Pe lânga atestarea formei trace Paparion, un alt argument în favoarea ipotezei originii tracice este și raspândirea formelor doar la slavii de sud și în română, respectiv în areale cu o importantă influență tracă ori traco-dacă. Cultul zeiței Dodola în mitologia sud-slavă arată multe aspecte similare cu păpăruda. În riturile se participau
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
în mitologia sud-slavă arată multe aspecte similare cu păpăruda. În riturile se participau fete tinere de 12-16 de ani ("dodolitsy") înpodobite cu flori. Are legături nordice (vezi și pe Ярило sau pe Кострубоньки sau pe чучела Масленицы din mitologia est-slavă). Ipoteza originii tracice este bazată numai de o etimologie ipotetică și nu de răspândirea riturilor asemănătoare. De luat în considerare este și înrudirea termenului cu cuvântul "rudar" (slava "ruda") postpus termenului "papa" (tata)(tatăl aducător de ploaie). Nuditatea Paparudei e menită
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
din Europa (ca Pannonia), Africa și Asia nu mai sunt astăzi romanice. Deci, româna nu numai că este continuatoarea unei latine militare de frontieră, ci este și singura limbă neolatină care conservă vestigii ale limbajului de castru ("sermo castrensis").» Altă ipoteză explică trăsăturile latine atât de manifeste dar atât de puțin savante, ale limbii române, prin existența unei îndelungate latinități preromane în Dacia, această latinitate difuzându-se prin comerț, prin strămutările (spontane sau forțate) de triburi dacice între nordul Dunării și
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
ostateci de Romani. În această teorie, Dacia este nucleul original al limbii române (și al etnogenezei poporului român), populațiile romane din sudul Dunării (de exemplu Aromânii) provenind din migrații pornite din Dacia. Lingviștii țărilor din sudul României sunt favorabili acestei ipoteze, deoarece ea se potrivește cu teoriile oficiale ale acestor țări, conform cărora nu existau populații romanice în Balcani în momentul sosirii slavilor. Lucrările mai recente ale unor istorici români consideră că limba și poporul român s-au format pe un
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
al limbii române trebuie căutat în actuala Macedonie, de unde migrații ulterioare, în secolul XIII, ar fi adus « vlahii » în nordul Dunării, la chemarea regilor maghiari, pentru a popula Transilvania până atunci deșartă. Lingviștii țărilor din vestul României sunt favorabili acestei ipoteze, deoarece ea se potrivește cu teoriile oficiale ale acestor țări, conform cărora nu existau populații romanice în Transilvania în momentul sosirii maghiarilor. În această teorie, limba aromână este cea mai apropiată de forma originală a limbii române. O caracteristică esențială
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
față de aria lingvistică românească, cinci sau opt dialecte principale (bascii au nevoie să o unifice artificial prin normativa "euskara batua"). Alf Lombard a calificat starea de fapt a unicității în care se află limba daco-română drept una „fără precedent“. Conform ipotezelor zise „runice“ care există și în literatura istorico-fantastică (mai ales slavă, celtică și germanică, și în general legată de curentele naționaliste), maturitatea și armonia limbii române ar fi în legătură cu "succesul fenomenal al „patriei comune“ din care s-au răspândit, în
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
Se vorbea despre descoperirea, în peștera Sfânta Ana pe vremea regelui Carol I, a 40 de tăblițe de aur de dimensiunea 15/10 cm, dar și mai mari, cu scriere dacă sau getică." Doamna Velcescu își continuă relatarea, prezentând două ipoteze, despre care se discuta în biroul profesorului Ion Popescu-Puțuri (directorul Institutului de Studii Istorice și Social-Politice de pe lângă CC al PCR) și oferindu-și concluzia. Astfel, "se vorbea acolo că din vânzarea aurului acestor tăblițe ar fi obținut Carol I bani
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
că "piesele erau cu siguranță din aur, pentru că strămoșii noștri nu scriau pe lut, ca sumerienii." După cum a observat Dumitru Manolache, „istoria plăcilor despre care, generic, se spune că provin de la Sinaia, poate fi explicată doar în limita a patru ipoteze: prima, existența într-adevăr a unor originale de aur care, într-un anumit moment, au fost copiate în plumb, așa cum susțin tradiția și o serie de dovezi indirecte, prezentate de noi până acum; a doua, existența unor plăci de aur
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
rămase la Peleș [...]; a treia, inexistența unor originale de aur sau din alte materiale, situație în care plăcile de plumb cunoscute astăzi ar fi produsele unuia sau a mai multor falsificatori; și a patra, autenticitatea artefactelor din plumb cunoscute astăzi, ipoteză susținută de domnul Dan Romalo în cartea sa.” Un personaj misterios și controversat, Vitalie Ustroi, originar din Moldova de peste Prut, a lansat ipoteza că plăcile de aur nu ar fi fost descoperite în timpul lucrărilor de pe șantierul Castelului Peleș, ci acestea
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
fi produsele unuia sau a mai multor falsificatori; și a patra, autenticitatea artefactelor din plumb cunoscute astăzi, ipoteză susținută de domnul Dan Romalo în cartea sa.” Un personaj misterios și controversat, Vitalie Ustroi, originar din Moldova de peste Prut, a lansat ipoteza că plăcile de aur nu ar fi fost descoperite în timpul lucrărilor de pe șantierul Castelului Peleș, ci acestea s-ar fi aflat în posesia Mânăstirii Sinaia care, ca multe alte vechi așezăminte creștine, s-ar fi ridicat pe o capiște (vechi
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
vechi așezăminte creștine, s-ar fi ridicat pe o capiște (vechi altar al cultului zalmoxian). Astfel, aceste plăci s-ar fi păstrat de-a lungul secolelor în grija inițială a preoților daci, fiind apoi transmise urmașilor lor, preoții creștini. Conform ipotezei lui, fiecare trib getic sau dacic ar fi posedat o arhivă de texte scrise pe plăci de aur sau din alte metale, care se reînnoia periodic. Textele ar fi fost scrise de marele preot, ar fi avut caracter sacru, magic
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
Așadar, piesele de aur, fie s-au salvat și au ajuns în Tezaurul de la Moscova, vreo 40 ar exista încă în Banca Națională, fie au fost topite. Nu se cunoaște exact perioada în care a fost lansată pentru prima dată ipoteza falsurilor. Alexandru Vulpe, actualul director al Institutului de Arheologie din București, consideră drept origine a acestei idei perioada lui Vasile Pârvan, care „"le văzuse și el și credea că sunt falsuri. Generația după Pârvan, la fel, le-a considerat niște
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
oprobriul breslei." Pentru Aurora Pețan „este un mare mister de ce, timp de mai bine de un secol, nimeni nu s-a ocupat de aceste piese”, deși „toată lumea știa de existența lor”, mister pe care aceasta și-l explică doar prin ipoteza conform căreia Grigore Tocilescu, Vasile Pârvan, Radu Vulpe, Alexandru Vulpe „știau că a existat un tezaur din piese de aur care a fost distrus” și că, astfel, „scoaterea la lumină a copiilor ar fi dus la un scandal”. După decenii
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
realizatorii, locurile de fabricație, comanditarii etc. În plus, odată ce a fost fabricat un covor și rămâne într-un loc precis, el permite identificarea altor piese de artă care provin din aceeași epocă. S-a acceptat, în general, în rândul specialiștilor ipoteza că în perioada dinastiei safavide s-a făcut trecerea de la covorul asigurat prin producția artizanală de către triburile nomade la statutul de «industrie națională» ale cărei produse au fost exportate în India, în Imperiul Otoman și în Europa. Exportul covoarelor a
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
că principala cauză este creșterea concentrației gazelor cu efect de seră datorită activităților umane din epoca industrializării. În special în ultimii 50 de ani, când se dispun de date detaliate, acest lucru este evident. Cu toate astea, există și alte ipoteze, care atribuie încălzirea variațiilor activității solare Efectele forcingului nu sunt instantanee. Inerția termică a solului și oceanelor duce la presupunerea că starea curentă a climei nu este în echilibru cu forcingurile. Studiile pe modelele climatice indică că, chiar dacă concentrațiile gaselor
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
variația nivelului apei în nordul oceanului Atlantic, sau chiar evoluția temperaturilor în întregul secol al XX-lea. Previziunile au fost elaborate de CCSR, NIES, CCCma, CSIRO, Hadley Centre, GFDL, MPIM, și NCAR pe baza scenariilor SRES A2 privind emisiile, în ipoteza că nu se ia nicio măsură pentru reducerea emisiilor. Harta alăturată privind distribuția temperaturilor a fost elaborată folosind modelul HadCM 3 (Hadley Centre Coupled Model, version 3) și presupune scenariile actuale privind creșterea economică și a emisiilor de gaze de
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
Mica eră glaciară este vizibilă și în operele de artă ale vremii. Oamenii de știință au identificat două cauze majore pentru mica eră glaciară: scăderea activității solare și creșterea activității vulcanice. În lipsa unor date concrete și definitive, există mai multe ipoteze care încearcă se explice cauzele fenomenului. Spre exemplu, cercetătorul american Ruddiman a propus o ipoteză conform căreia mica eră glaciară ar fi avut cauze antropologice. Cercetătorul speculează că depopularea Europei din timpul Morții negre și în consecință scăderea producției agricole
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
au identificat două cauze majore pentru mica eră glaciară: scăderea activității solare și creșterea activității vulcanice. În lipsa unor date concrete și definitive, există mai multe ipoteze care încearcă se explice cauzele fenomenului. Spre exemplu, cercetătorul american Ruddiman a propus o ipoteză conform căreia mica eră glaciară ar fi avut cauze antropologice. Cercetătorul speculează că depopularea Europei din timpul Morții negre și în consecință scăderea producției agricole ar fi favorizat reîmpădurirea și înmagazinarea unei mai mari cantități de carbon din atmosferă, fapt
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
un domeniu de temperaturi în jur de 0 °C: unde "t" este temperatura aerului exprimată în grade Celsius. Această formulă este aproximația liniară (primii doi termeni din seria Taylor) a funcției: care permite calculul mai exact al acestei dependențe în ipoteza că variația cu temperatura a capacității calorice a aerului este nulă; erorile derivate din această ipoteză sînt mici în condițiile temperaturilor obișnuite din atmosferă, dar cresc în special la temperaturi înalte. Coeficientul pentru aproximația liniară se obține astfel ca "Mach
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
grade Celsius. Această formulă este aproximația liniară (primii doi termeni din seria Taylor) a funcției: care permite calculul mai exact al acestei dependențe în ipoteza că variația cu temperatura a capacității calorice a aerului este nulă; erorile derivate din această ipoteză sînt mici în condițiile temperaturilor obișnuite din atmosferă, dar cresc în special la temperaturi înalte. Coeficientul pentru aproximația liniară se obține astfel ca "Mach" (pronunție , după numele fizicianului austriac Ernst Mach) este o unitate de măsură folosită în aerodinamică pentru
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
exemplu, formula 113 este câteodată folosită pentru a exprima că transformata Fourier a unei funcții dreptunghiulare este funcția sinc, sau formula 114 este folosită pentru a exprima proprietatea de deplasare a transformatei Fourier. De notat că, ultimul exemplu este corect numai în ipoteza că funcția "f" este funcție de "x" și nu de "x". Transformata Fourier poate fi scrisă în termenii frecvenței unghiulare : "ω" = "2πξ", care are ca unitate de măsură radianul/secundă. Substituția "ξ" = "ω "/(2π) în formulele de mai sus conduc la
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
de californiu stabil în soluții apoase este cationul de californiu(III). Californiul nu are nici un rol biologic. Californiul nu se găsește în stare naturală pe Pământ, însă este posibil ca acest element să existe în alte zone din univers, existând ipoteza (controversată) a existenței de californiu 254 în supernove . Cf are o radioactivitate foarte intensă și deci este foarte periculos (un microgram poate emit spontan 170 milioane neutroni pe minut) . În octombrie 2006 s-a anunțat că la Dubna, în Rusia
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
de aplicare datorate radioactivității sale (fiind folosit aproape exclusiv californiul 252): Californiul 251 are o masă critică foarte redusă și o durată de iradiere a mediului scurtă în comparație cu elementele radioactive folosite curent pentru arme nucleare. Acest fapt a dus la ipoteza posibilității utilizării sale pentru "bombe nucleare de buzunar". Este însă foarte greu - și foarte costisitor - să se realizeze o bombă cu californiu 251 care să cântărească mai puțin de 2 kg .
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
grup de militari. Nu se știe precis dacă a fost decapitat imediat (pe loc) sau a fost adus întâi înaintea unui tribunal, pentru a fi judecat și condamnat iar ulterior readus la cimitir pentru executarea sentinței. Istoricii consideră că ultima ipoteză este mai probabilă decât decapitarea pe loc. Diaconii Ianuarius, Vincențiu, Magnus (Mare) și Ștefan au fost arestați și decapitați împreună cu Papa Sixt al II-lea în același cimitir. Inscripția pe care papa Damas I (366 - 384) a dispus să fie
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]