28,674 matches
-
cu scenariul moralizator. Într-un interviu scriitorul afirma că mărcile prozei sale ar fi „culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic”, în altul propunea ca modalități de resuscitare a genului „epica densă până la suspans, umorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea”. Principalele atribute ale cărților lui S. sunt, într-adevăr, fantezia bine temperată, dublată de umor și ironie, oralitatea obținută prin alternarea vocilor narative și utilizarea persoanei a doua singular, precum și grija de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
ea în alboare-mi zidărea obrazul,/ ochii mei sporea fără nici un adaos,/ a uimirii la fel, bălană suflare spăla străveziu/ schimbarea la față, învelimea de violoncel înăuntru,/ ca pe o cetate uitată mă dezgropa din gorganul până-n tavan,/ oseminte de lacrimi podideau în ivire -/ singur sigiliul tău - singură Inmem.” SCRIERI: Non possumus, București, 1972; Miraria, București, 1977; Adică, București, 1982; Șaizeci poeme, București, 1986. Traduceri: Serghei Mihalkov, Ilia Golovin, București, 1950; I. S. Turgheniev, Rudin, București, 1950 (în colaborare cu Violeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
și aproximativ 150 de studii în volume și în reviste cu profil psihologic și pedagogic. Volume apărute: Familia și Casa de Copii (1989), Pedagogie. Propedeutică. Didactică (1997), Prostituția între ignorare și mistificare (2005), Lucian Bologa. Viața și Opera (2005), Surâs, lacrimă, speranță. Publicistică psihologică și pedagogică. 1972-2005, vol. I-II (2006), Umorul în publicații astriste (2007), Tratat de Pedagogie. Propedeutică (2007), Educația și integrarea europeană (autor și coord. 2007), Țiganii / Romii. Realități și perspective (autor și coord., 2008), Pelerini în Țara
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a trimis un potop purificator. În mitologia egipteană, zeul primordial, Atum, născut din el însuși, dintr-un ou cosmic, a creat, fecundând cosmosul, și cupluri divine. Dintr-un asemenea cuplu s-au născut Osiris și Isis, Seth și Nephthis. Din lacrimile lui Atum, în forma manifestă, Amon Ra, s-au născut oamenii. În mitologia indiană, lumea se naște tot din fecunditatea divină, fie dintr-o totalitate cosmică androgină, fie dintr-un cuplu primordial. Cuplul primordial dă naștere cuplurilor de zeități principale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sexualitatea, dragostea pasională. Este ocrotitoarea podoabelor femeiești și patroana magiei. Cultul ei include și prostituția sacră în temple. Este logodnica uriașului Odhr cu care însă nu s-a putut căsători din cauza conspirației altor uriași. Pierzându-l, l-a plâns mult, lacrimile ei simbolizează ploaia pentru recolte bogate. În palatul ei adăpostește, postum, pe toți cei care suferă din dragoste. Ca magiciană deține arta descântecelor și a farmecelor. Alaiul ei de zâne are menirea de a consola femeile nefericite în dragoste. Natt
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Luca. Femeia, cu un trecut desfrânat, a venit în casa fariseului Simon, unde se afla Iisus. A adus cu sine un vas de alabastru cu mir de nard curat și l-a oferit lui Iisus. I-a spălat picioarele cu lacrimi de căință, le-a șters cu părul său, le-a sărutat în semn de umilință. Iisus a eliberat-o de povara păcatelor, aducându-i iertarea. În Evanghelia după Luca se spune: Și întorcându-se către femeie, a zis lui Simon
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
povara păcatelor, aducându-i iertarea. În Evanghelia după Luca se spune: Și întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: "Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele și le-a șters cu părul ei. Sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. De aceea îți zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ei, unele sunt apropiate, altele contrare Sfintei Scripturi. Numeroși artiști-literați, muzicieni, plasticieni au fost inspirați de destinul ei, în general fiind recunoscut acela de patroană a păcătoșilor care au nevoie de milă, înțelegere, iubire și care se pot vindeca prin lacrimi de căință. În numeroase scrieri despre Maria Magdalena s-au brodat istorii și legende, unele sunt în concordanță cu evangheliile canonice, altele sunt inspirate din evangheliile gnostice (după Toma, Petru, Filip, Maria Magdalena), descoperite la Hammadi, în Egipt, în anul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Iosi, și mama fiilor lui Zevedei. (27: 55, 56). După ce corpul chinuit de suferință al Mântuitorului a fost coborât de pe Cruce pentru a fi pus în mormânt, Maria Magdalena, împreună cu celelalte femei, L-a uns cu miresme și a vărsat lacrimi. Îngerul a vestit femeilor că Domnul va învia. Se spune în Evanghelia după Matei: Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. Nu este aici, căci S-a sculat precum
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
spun senine și pot slăvi dorința mea fierbinte ce către voi m-a-mpins, când înainte zăcea-necată de dureri în mine. Acum vă văd, și-atât de dulce-mi este vederea voastră-ncât îmi uit de soartă, de răul ei, de lacrimi și suspine. Vă ție ceru-n pază, blânde creste, pe veci, precum pe veci rămâne moartă, decât de voi orice dorință-n mine7. Roxelana / Roxalana (? 1500 / 1506-1558) Fiica unui preot rutean, Roxelana, a fost răpită de tătari și vândută marelui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
scrisori, elaborate în perioada 1673-1693. Louise a mărturisit că, iubindu-l pe rege, a iubit un idol. La insistențele ei, regele a încuviințat retragerea ei definitivă la mânăstire, ea și-a luat rămas bun de la suveran, el a vărsat o lacrimă. Cina de adio a fost organizată de rivala ei de temut, doamna de Montespan. Louise, adoratoarea regelui, s-a călugărit la Mânăstirea Carmel, orânduită după regulile Sfintei Tereza, unde a mai trăit în rugăciune și penitență autoimpusă încă 36 de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Marguerite era tot mai bolnavă, un timp a plecat în Anglia. În jurnal, Marguerite își motivează iubirea pentru Armand: ...M-am dăruit ție fiindcă, văzându-mă cum scuip sânge, mi-ai luat mâna într-a ta, fiindcă ți-au dat lacrimile, fiindcă tu ești singura ființă omenească ce s-a îndurat să mă compătimească... Când a aflat de moartea iubitei lui, Armand a venit în fața hotelului luxos în care s-a stins, mirat că lucrurile ei au fost licitate pentru a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
servicii, le trimitea scrisori familiilor lor, le mai aducea, rar, de sărbători, colaci și covrigi, pentru ei era Măicuța lor scumpă. Brusc, având sufletul împietrit, lui Rodia i s-a revelat iubirea pentru Sonia. Cei doi erau cu ochii în lacrimi. Ea îl simțea cum renaște, cum se curăță de păcat. Lui i s-au activat discuțiile religioase cu Sonia și convingerile ei creștine, și-a reamintit episodul în care i-a citit fragmentul din Biblie referitor la învierea lui Lazăr
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un timp să ne asumăm această durere: în felul acesta vom spune ceea ce ar fi trebuit să spunem, dacă ne-am fi aflat într-un caz asemănător. Am văzut adesea actori de tragedie și chiar de comedie ieșind încă în lacrimi din scenă, după ce jucaseră un rol emoționant și după ce lăsaseră masca jos. Dacă numai faptul de a spune cuvinte scrise de un altul inflamează astfel prin sentimente fictive, ce nu vom face noi, care trebuie să gândim ce gândește acuzatul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi pus și alături de Aristofan, în măsura în care amândoi reprezintă personaje care acționează și formează drama. Să notăm că Aristotel, în Poetica, face distincție între tragedie și comedie nu numai prin noblețea sau inferioritatea personajelor, dar și prin efectul produs asupra spectatorului, lacrimile sau râsul, care se manifestă în funcție de prezența sau absența durerii manifestate de autor. În partea Poeticii care ne-a parvenit, Aristotel tratează în special despre tragedie și epopee. După planul anunțat în capitolul I, lucrarea conținea și o examinare a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-i semănăm, și când în loc să simțim dezgust, simțim plăcere și admirație?" (605d-e) " Dacă tu consideri că partea sufletului nostru pe care acum câtva timp încercam să ne-o calmăm forțat când eram noi înșine nefericiți, căreia îi este sete de lacrimi, care ar vrea să se lase în voia suspinelor și să se sature de lamentații, pentru că în natura ei resimte asemenea dorințe, și mai exact aceleași pe care le satisfac poeții bucurându-ne în reprezentații, și că partea din noi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rațiune și obișnuință, își slăbește supravegherea acestei părți plângăcioase, sub pretextul că sunt înfățișate în spectacol nenorocirile altora și că nu-i nimic rușinos să aplauzi și să compătimești pe cel ce-și zice om de bine și care varsă lacrimi când nu se cuvine, că dimpotrivă, crede că din asta scoate profit, plăcere, și că n-ar vrea să fie privată de ele respingând întregul poem. Puțini oameni, cred eu, își dau seama că sentimentele altora trec obligatoriu în inimile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai multe favoruri îi acordă autorului unor asemenea imaginații. Dacă aceste calamități fie antice, fie contrafăcute sunt tratate astfel încât să nu provoace suferință, spectatorul își părăsește locul: este dezgustat, critică; dacă, dimpotrivă, suferă, rămâne, ascultă atent, se bucură. Și ce! lacrimi și suferință, ne sunt pe plac? Haida-de! Vrem și noi ca toată lumea să simțim bucurie. Oare pentru că, mizeria neplăcând nimănui, ci mizericordia, numai din cauza ei, să ne placă suferința?" (pp. 62-63) "Dar mie, în mizeria mea, îmi plăcea să sufăr
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dar mie, în mizeria mea, îmi plăcea să sufăr, și căutam subiecte de suferință, în timp ce în legătură cu o nefericire străină, prefăcută, mimată, jocul actorului îmi plăcea cu atât mai mult și mă prindea cu atât mai tare, cu cât îmi storcea lacrimi. Ce-i de mirare în asta? Mielușea nefericită, rătăcită de turmă și nerăbdătoare să fiu păzită, o râie îngrozitoare mă murdărea. De aici dragostea mea nu pentru suferințe care m-ar pătrunde în profunzime (de fapt, nu-mi plăcea atât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apt să genereze pateticul. Din acest punct de vedere, Racine se arată deplin satisfăcut de Bérénice, piesă care, de altfel, a primit din partea publicului o primire călduroasă, pentru că, după chiar spusele lui Racine, "a fost onorată cu atât de multe lacrimi". De multă vreme, scrie el în Prefață, voiam să încerc dacă pot să fac o tragedie cu această simplitate a acțiunii care a fost atât de mult pe gustul anticilor." Această simplitate fiindu-i reproșată, Racine o justifică bazând-o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fac nefericirea lor, pentru că nu sunt nefericiți decât în măsura în care sunt pasionați unul de celălalt. Ei devin nefericiți prin această slăbiciune omenească de care suntem capabili și noi; nefericirea lor stârnește milă, acest lucru este constant, și i-a costat destule lacrimi pe spectatori pentru a nu-l contesta. Mila aceasta trebuie să ne provoace teama de a nu păți și noi o asemenea nenorocire și să ne purifice de prea-plinul de dragoste ce cauzează nefericirea lor făcându-ne să-i deplângem
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
zugrăvească: cu cât mai mult vom fi impresionați de exprimările teatrului, unde totul pare adevărat, unde nu acționează trăsături [de penel] fără viață și culori seci; ci personaje vii, cu ochi adevărați, fie pătimași, fie tandri, și scufundați în pasiune; lacrimi adevărate la actori, care atrag altele la cei care privesc; în sfârșit, mișcări adevărate care incendiază întreg parterul și lojile toate: și lucrurile astea, spui dumneata, nu emoționează decât indirect, și nu stârnesc pasiunile decât accidental?" (Scrisoare către Părintele Caffaro
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceeași piesă aceleași persoane vorbind despre lucruri când serioase, importante și tragice, iar imediat apoi, despre lucruri comune, inutile și comice, înseamnă să ignori condiția vieții oamenilor, ale căror zile și ore sunt foarte adesea întrerupte de râsete și de lacrimi, de bucurii și supărări, după cum sunt frământați de noroc sau de ghinion. Unul dintre zei a vrut odinioară să amestece bucuria cu tristețea pentru a face din ele aceeași compoziție; nu le-a putut da de capăt, dar le-a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care le impun, îl împiedică pe autorul dramatic să creeze situații emoționante, și proslăvește o tragedie în proză după modelul teatrului shakespearian. Ah mamă ! ah fiule ! ah frate ! ah soră! Numai aceste exclamații dacă ar fi și ne dau siguranța lacrimilor; și, fără să ne mai ostenim să aflăm dacă recunoștința se aseamănă cu altele, nici dacă este țesută cu destulă justețe, ne lăsăm antrenați de emoția personajelor; căci, cu cât sunt ele mai emoționate, cu atât mai puțin ne lasă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ar fi pe plac. "Comedia, scrie el, încă o dată, poate prin urmare să se pasioneze, să se înfurie, să emoționeze, numai să stârnească apoi râsul oamenilor de treabă. Dacă i-ar lipsi ceva comic, dacă nu ar fi provoca decât lacrimi, ar fi atunci un gen foarte vicios și foarte dezegreabil." Totuși, în Prefața la Copilul risipitor (L'Enfant prodigue, 173712), el definește cu o clipă mai devreme obiectivele dramei, revendicând, în numele realismului, amestecul de tonuri, după modelul din viață unde
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]