28,896 matches
-
de foarte bun augur pentru The Look. Iar celor care au rîs de noi nu vreau să le zic decît că sper să le stea În gît. Mai scot cîteva onomatopee sugestive, după care mă scuz și-i predau ștefeta Înapoi lui Eric. Spre uimirea mea, tocmai am zărit-o pe Jess stînd singură și jenată printre ochelari de soare, În jeanși și o haină cu glugă. I-am spus despre lansarea de azi - dar n-am prea crezut că vine
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
trotuar, găsesc o bancă pe strada alăturată și Încep să răsfoiesc revista Heat, pe care am ascuns-o În haină, să n-o vadă Suze. Apoi, după douăzeci de minute pe ceas, mă ridic și mă Întorc acasă. CÎnd intru Înapoi pe poartă, nu mai e nimeni. Intru În clădire și iau liftul spre ultimul etaj, cu fluturi de nerăbdare În stomac. Ajung la apartament, bag cheia În broască și o răsucesc. — Surpriză! În clipa În care deschid larg ușa, mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nu de Mozart, cînd aud un zgomot vag În hol. Felicitări de Crăciun. Astea or să mă binedispună. Las jucăria Intelligent Baby, mă duc la ușa de la intrare, ridic maldărul uriaș de corespondență ce zace pe preș și mă tîrÎi Înapoi pe canapea, răsfoind plicurile. Și atunci Încremenesc. În fața mea se află un pachețel, cu o caligrafie distinctă, cu litere frumos rotunjite. A Venetiei. Îi este adresată lui Luke, dar nu-mi pasă. Rup plicul, cu mîini tremurînde, și Înăuntru găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Nunc est bibendum? V Mă holbez la cartonaș, și simt cum mi se urcă tot sîngele În cap. Toate stresurile zilei par să se adune Într-un acces răvășitor de furie. M-am săturat. PÎn-aici. O să trimit pachetul ăsta direct Înapoi... Ba nu. O să i-l returnez personal. I-l dau chiar eu. Ca În transă, mă ridic În picioare și-mi iau haina. O s-o găsesc pe Venetia și o să pun punct final acestei povești. Odată pentru totdeauna. DOUĂZECI În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Paula, se poate ca travaliul să... o ia invers? o Întreb cît pot de firesc, străduindu-mă să-mi camuflez licărul de speranță. — Nu, rîde Paula. Deși uneori așa pare! — Ha ha! rîd și eu cu ea și mă trîntesc Înapoi pe perne, inhalînd aroma de sînziene, pentru stres. Mi-ar trebui un ulei esențial care să te ajute să spui lumii că nu naști și că se pot duce cu toții acasă. Bate cineva la ușă și Suze ridică privirea. — A
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Ea e? Îmi zice În ureche. — Îhîm, Încuviințez. — Vacă. — E o idee foarte bună, Becky! spune Paula pe un ton vesel, dar nesigur. Stînd În fund, vei ajuta copilul să se poziționeze mai bine... — Venetia, am să-ți dau ceva Înapoi. Rostesc cuvintele cu voce ușor Împleticită, de la masca aia idioată de oxigen. Și mă tot trezesc surîzÎnd tîmp, ceea ce e ușor agasant. Însă oricum, a prins mesajul. — Luke n-are nevoie de ăștia. Bag mîna În sacoșă și-i arunc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Adică Moonies? Îl Întreabă mama pe Luke, alarmată. A trecut la Moonies? — Măi să fie, zice Venetia cu un licăr răutăcios. Hai să ne uităm puțin la tine, Becky. Poate că bebelușul tău e gata să se nască! Mă trag Înapoi. Dacă mă examinează, sînt un om mort. Nu te sfii! se apropie Venetia de mine și mă rostologesc iute spre partea opusă a patului. — Uite ce mobilitate! spune admirativ una dintre elevele la școala de moașe. Haide, Becky...! — Pleacă! Lasă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
clatină Luke din cap. Dacă-i spunem să le facă, o să facă exact pe dos. — E așa rebelă! exclam, În timp ce Îmi cobor degetul pe fruntea ei minusculă. — Are propria ei personalitate, mă corectează Luke. Uite cum ne ignoră. Se așază Înapoi pe pat. — Zi, pînă la urmă, ce nume-i punem? În nici un caz Grisabella. — Și nici Rhapsody. — Și nici Parsley. Ia 1000 de nume de fete și Începe s-o răsfoiască. În vremea asta, eu mă mulțumesc doar să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
toată ziua și toată noaptea. După care Îi place și vechiul meu țarc demontabil, pe care mama l-a dat jos din pod. E moale și uzat, dar destul de confortabil. Așa că le-am returnat pe celelalte și am primit banii Înapoi. Am dat Înapoi și stația de schimbat scutecele Circus Tent. Și Bugaboo-ul și Warriorul. De fapt, o groază de lucruri. N-avem nevoie de ele. Nici măcar n-avem o casă În care să le punem. Și i-am dat toți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
toată noaptea. După care Îi place și vechiul meu țarc demontabil, pe care mama l-a dat jos din pod. E moale și uzat, dar destul de confortabil. Așa că le-am returnat pe celelalte și am primit banii Înapoi. Am dat Înapoi și stația de schimbat scutecele Circus Tent. Și Bugaboo-ul și Warriorul. De fapt, o groază de lucruri. N-avem nevoie de ele. Nici măcar n-avem o casă În care să le punem. Și i-am dat toți banii lui Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o convingă, și la fel am făcut și eu, și agentul imobiliar. Însă ea și soțul ei au semnat contractul cu ceilalți cumpărători la două zile după ce s-a născut Minnie. Singura parte bună a fost că mi-am primit Înapoi cizma Archie Swann, după ce i-am trimis Fabiei vreo cinci e-mailuri de amenințare. Altfel chiar că ar fi văzut ea pe dracu’. Tot pantofi, zice un tip de la firma de mutat, cu o cutie de carton. Debaraua aia din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Double Knotty, pe care l-a primit de la Jess. Folosim vechiul cărucior gri și demodat pe care l-am luat de la tîrgul de cărucioare, În primul rînd pentru că m-am lăsat un pic dusă de val și le-am trimis Înapoi pe toate celelalte și, În al doilea rînd, fiindcă mama e de părere că ăsta Îi oferă lui Minnie un suport mai bun pentru coloană decît „toate cărucioarele astea ultimul tip“. Intenționez să-l vopsesc În roz cu spray cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și niște broșe stil anii ’30. Ați mai fost pe la noi, nu? zice vînzătoarea, În timp ce scanează revista. De Crăciun ați fost aici tot timpul. Tot timpul. Pe bune acum. Și oamenii ăștia, cît pot să exagereze! — Tocmai m-am mutat Înapoi În zonă, Îi zîmbesc amical. Mă numesc Becky. — V-am remarcat. Pune numărul din Vogue Într-o pungă de plastic. — Vă spunem „Fata...“ Nu mai continuă, și eu Înțepenesc. Ce voia să zică? — Șșt! zice cealaltă vînzătoare, făcîndu-se trandafirie și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Valeriu Gherghel noi stăteam la capătul peronului și a apărut din mulțime, în fâș negru, cu basc pe cap, cu ghetre la pantofi, și pe umăr cu o geantă pe care scria Weltmeisterschaft 1974! -, la noaptea de discuții și condusul înapoi la gară, a doua zi spre prânz! Da, o întâlnire de neuitat! Dorin Popa: Bineînțeles că nu m-am gândit că nu voi mai ajunge. M-am "îndurat" prea mult de ezitare. Însă, dacă invitația ar fi venit cu 10
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
amintim că principala grijă a presei "frontului" de la "Azi" la "Adevărul" din acea vreme și a celei asociate mă refer îndeosebi la "România Mare" ori la "Românul" a fost cum să compromită puținii disidenți din țară, nu să-i cheme înapoi pe cei expulzați de-a lungul vremii. Amintește-ți cam ce scriau aceste fițuici imunde despre Doamna Doina Cornea, despre Mircea Dinescu, Dorin Tudoran sau Dan Petrescu etc. și o să-ți dai seama că ultimul gând care-i putea trece
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Până acum, militau energic pentru anticipate PD și președintele Băsescu. Cu prilejul pseudo-crizei provocate de PC, d-l Tăriceanu, meritându-și brusc numele, a declarat că PNL și el personal sunt pentru alegeri anticipate! Bun. Cine a făcut imediat pasul înapoi? PD. Și președintele care a dat fuguța la Palatul Victoria să-l potolească pe d-l Tăriceanu! Deci, nu vor fi anticipate, cel puțin nu până toamna târziu, când nu prea le mai văd rostul! Ei, tapajul ăsta despre cine
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
sprinten, slăbuț, dar avea, deja, peste 60 de ani! După câteva ore, în care noi am privit, iar Î.P.S. Pimen a trudit, ne-a invitat la masă. Am mâncat, cu toții, doar un borș de fasole. Atât. Și a fugit înapoi la treabă. După acea zi, mi-e greu să am o rea părere despre Î.P.S. Pimen... Liviu Antonesei: Sigur că e admirabil ceea ce-mi povestești tu și chiar eu am avut până nu de mult, cum spuneam, o
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ea a rămas neinstalată și nu a putut fi folosită, (publicarea în 1945 a Catehismului mic făcându-se la o tipografie din Beiuș). La 28 noiembrie 1945, Marcu Glaser a solicitat Ministerului Cultelor 3 vagoane, pentru a putea aduce tipografia înapoi la Iași. Cererea a fost reluată și în iulie 1946, tot fără un rezultat pozitiv. În februarie 1947, preotul Gaspar Bachmeier (ultimul director al imprimeriei) a informat Regiunea a III-a Industrială Iași că "din lipsă de fonduri și materiale
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
interzice să ascundă: textul se dezvăluie ca o revelație silită. Eroii găsesc în cele din urmă forța interioară să dea pe față miezul urât, iar forța aceasta a lor crește din disprețul autorului pentru sentimentalisme. Autorul Desperado nu se dă înapoi de la nimic atunci când vine vorba să radă așteptările amatorilor de seriale ieftine: ni se oferă mai multe finaluri simultane, ni se refuză orice fel de final, ne confruntăm cu o simplă pagină goală în loc de încheiere, un scurt "GOODBYE". Autorul Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cărți scrise mai înainte. Rezultatul nu e nici "real" / "ca noi", nici ficțiune. Rezultatul e un lanț de convenții care dau fuga să inspire o gură de viață la două, trei pagini. Cu această demonstrație jucăușă de ficțiune ne trezim înapoi la zero. Autorul are un precept evident și general: tratează adevărul cu ficțiune. Are un semn din naștere, și anume că nu se poate hotărî, așa că pendulează: Dă-i cititorului tot adevărul și nimic altceva decât ficțiune 1.4. Post-timpul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un mare arsenal la îndemână. Ei au nevoie să fie încurajați fiindcă fac mereu numai ce nu se cade, batjocoresc tradiția în toate felurile, și sfârșesc prin a se teme că au mers totuși prea departe, nu mai e cale înapoi. Dacă încurajarea e binevenită, mila e jignitoare. Dacă lectorul dă semne că a trăit ceva asemănător cu ceea ce descrie textul și, prin urmare, l-ar putea deconspira pe autor, orice autor Desperado e profund derutat. El vrea să comunice cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
școală. Idiomul lui Eliot atât de hulit la vremea când s-a publicat The Waste Land e acum un fapt comun, un punct de pornire pentru inovațiile poeziei contemporane. Pe când după Joyce și Woolf romancierii au trebuit să dea fuga înapoi la istoria corect narată pentru a-și păstra cititorii, ironia mușcătoare a lui Eliot, bucuria lui de a se opune frumosului, de a șoca prin indecență stau și azi la baza prozei și poeziei. Iată deci că, după ce Woolf a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Honey for the Bears. Lui Graham Greene i-a plăcut acțiunea, tenta de spionaj: în The Human Factor a adus un spion englez în Uniunea Sovietică și l-a lăsat acolo fără speranță de întoarcere. Pentru Greene nu exista cale înapoi din iadul comunist. În The Good Terrorist, Lessing își manifestă doar una din înclinațiile spre distopie, cea politică. Mai există una filozofică în The Fifth Child și Ben in the World, și aprehensiuni mai aproape de SF în The Memoirs of
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trilogia universitară a lui Bradbury are câteva personaje secundare care sunt refugiați din est. Cu toții sunt bizari. Când Alan Brownjohn aduce o eroină tânără și frumoasă într-o călătorie în Anglia, ea devine brusc stângace, imprevizibilă, ilogică. Se trezește alergând înapoi acasă, de frică să nu fie bănuită că ar vrea să rămână în vest (de ce n-ar trebui să vrea acest lucru, nu ni se spune). Exilatul comunist nu e o figură în totalitate tristă, fiindcă din punct de vedere
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cele două momente. Este exact ceea ce autorul Desperado refuză să facă. Acesta respinge atât convenția ordinii (romanul tradițional) cât și pe cea a dezordinii premeditate (Fluxul conștiinței). Se pot rezuma momentele istoriei romanului numindu-i pe Dickens, Cervantes, Petronius (mergând înapoi în timp). Ordonarea cronologică a intrigii e un lucru de bun simț. Iată însă că încercarea de a o reînvia, în romanul Desperado, ne nemuțumește. Dacă-l luăm pe Joyce și repunem ordine în confuzia plănuită a vârtejului de incidente
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]