33,912 matches
-
(n. 15 februarie 1896, București - d. 15 octombrie 1967, București) a fost un medic virolog, directorul Institutului de Inframicrobiologie din București. Membru al Academiei de Științe Medicale din România, al Academiei de Științe din Moscova, al Societății Franceze de Hematologie, al Societății Franceze de Chimioterapie și Serologie, membru titular al Academiei Române (1948), președinte al Secției de Științe Medicale a Academiei Române (1948-1966). Principalele sale cercetări se referă la originea tisulară a imunității
Ștefan S. Nicolau () [Corola-website/Science/307245_a_308574]
-
științele naturale. Între 1951 și 1955 a urmat cursurile ""Facultății de Geologie-Geografie"", pe care a absolvit-o cu diplomă de merit. A fost singurul din promoția lui solicitat să rămână în învățământul superior. Ulterior, prof. Emilia Saulea, membru corespondent al Academiei, prima femeie paleontolog din România, i-a arătat frumusețea micropaleontologiei. În timp, a urcat pas cu pas toate treptele obligatorii pentru un savant care este și dascăl de învățământ superior. În 1965 - 1966 a avut un stagiu de specializare în
Theodor Anton Neagu () [Corola-website/Science/307241_a_308570]
-
Căsătorit din 1951 cu Elena, proiectant. Ei au o fiică, Rodica, violonistă și un fiu, Gheorghe-Mihai, doctor în matematică. A urmat clasele Liceului Comercial din Focșani pe care le-a absolvit în 1948. A absolvit Facultatea de Științe Economice a Academiei de Studii Economice din București în 1952 și a obținut titlul de doctor în economie în 1972. În anii 1953-1959 a lucrat ca economist principal în Ministerul Industriei Grele, iar, începând din 1960 a intrat prin concurs la Institutul de
Aurel Iancu () [Corola-website/Science/307235_a_308564]
-
genuri muzicale. Niculescu a fost preocupat de folclorul muzical al Extremului Orient, de heterofonie și de muzica electronică. Timp de mulți ani, a predat compoziția la Conservatorul din București. A fost membru titular al Academiei Române și doctor honoris causa al Academiei de Muzică din Cluj. A obținut Premiul Herder (1994), premiul pentru muzicologie al Academiei Franceze (1972) și numeroase alte distincții. Niculescu a fost membru al U.C.M.R. și al S.A.C.E.M. (Paris). Între anii 1941 și 1946, Niculescu a
Ștefan Niculescu () [Corola-website/Science/307246_a_308575]
-
și de muzica electronică. Timp de mulți ani, a predat compoziția la Conservatorul din București. A fost membru titular al Academiei Române și doctor honoris causa al Academiei de Muzică din Cluj. A obținut Premiul Herder (1994), premiul pentru muzicologie al Academiei Franceze (1972) și numeroase alte distincții. Niculescu a fost membru al U.C.M.R. și al S.A.C.E.M. (Paris). Între anii 1941 și 1946, Niculescu a studiat la Academia Regală de Muzică din București. S-a reprofilat apoi pe inginerie
Ștefan Niculescu () [Corola-website/Science/307246_a_308575]
-
din Cluj. A obținut Premiul Herder (1994), premiul pentru muzicologie al Academiei Franceze (1972) și numeroase alte distincții. Niculescu a fost membru al U.C.M.R. și al S.A.C.E.M. (Paris). Între anii 1941 și 1946, Niculescu a studiat la Academia Regală de Muzică din București. S-a reprofilat apoi pe inginerie (studii la Institutul de Construcții Civile din București, până în 1950), în cele din urmă revenind la Academia de Muzică. Aici studiază compoziția cu Mihail Andricu, între anii 1951 și
Ștefan Niculescu () [Corola-website/Science/307246_a_308575]
-
A.C.E.M. (Paris). Între anii 1941 și 1946, Niculescu a studiat la Academia Regală de Muzică din București. S-a reprofilat apoi pe inginerie (studii la Institutul de Construcții Civile din București, până în 1950), în cele din urmă revenind la Academia de Muzică. Aici studiază compoziția cu Mihail Andricu, între anii 1951 și 1957. A avut ocazia nesperată (în contextul regimului politic din țară) de a participa la Școala pentru muzică nouă de la Darmstadt (1966-1969) și la Cursurile pentru muzică electronică
Ștefan Niculescu () [Corola-website/Science/307246_a_308575]
-
Viva/ B. Schött's Söhne Musikverlag (Mainz), Gerig Musikverlag (Köln). Lucrările sale sunt înregistrate la Electrecord (România), Erato (Franța), Attacca Records (Olanda). A contribuit la întocmirea monografiei „George Enescu” (1972, Editura Academiei Române), demers pentru care a fost recompensat cu premiul Academiei Franceze. Volumul "Reflecții despre muzică", Editura Muzicală, București, 1980 reunește contribuțiile sale teoretice semnificative. Devine membru corespondent al Academiei Române în 1993, iar apoi academician titular (1997). A fost numit doctor honoris causa al Academiei de Muzică din Cluj.
Ștefan Niculescu () [Corola-website/Science/307246_a_308575]
-
care a fost recompensat cu premiul Academiei Franceze. Volumul "Reflecții despre muzică", Editura Muzicală, București, 1980 reunește contribuțiile sale teoretice semnificative. Devine membru corespondent al Academiei Române în 1993, iar apoi academician titular (1997). A fost numit doctor honoris causa al Academiei de Muzică din Cluj.
Ștefan Niculescu () [Corola-website/Science/307246_a_308575]
-
acest ținut. Este ales secretar general al adunării naționale de pe Câmpia Libertății, din 3-5 mai 1848. Ca deputat în dieta ungurească din Pesta, susține autonomia și integritatea Transilvaniei pentru care este felicitat de brașoveni, craioveni, bucureșteni și de cei de la Academia sibiană de drepturi. Dragostea de patrie l-a înflăcărat în aceeași măsură ca și pe socrul său Simion Balint. Aceasta se poate vedea din activitatea politică pe care au desfășurat-o ambii, luptând pentru drepturile românilor din Transilvania, precum și din
Iosif Hodoș () [Corola-website/Science/307234_a_308563]
-
lui Dimitrie Cantemir "Descriptio Moldaviae" și "Istoria Imperiului Otoman". A colaborat la "Revista Carpaților" editată de Gheorghe Sion în 1861 și la " Foaie pentru minte, inimă și literatură". A fost invitat să ocupe catedra de limbă și literatură română la Academia din Iași.
Iosif Hodoș () [Corola-website/Science/307234_a_308563]
-
se lasă subjugat de arta marelui său maestru; larg văzător și comprehensiv, învață de la acesta taine de meșteșug îndeosebi în ce privește arta modelării. Atelierele și muzeele pariziene au reprezentat mediul și etapa următoare a formării lui. În 1924 se înscrie la Academia Julien și lucrează un timp în atelierul lui Brâncuși. Concomitent, își completează formația însușindu-și (prin intermediul marilor muzee, asiduu frecventate), lecția de artă a unui Donatello și Michelangelo, a unui Rodin și Bourdelle. Face totodată rodnice popasuri de studii la
Romulus Ladea () [Corola-website/Science/307249_a_308578]
-
Măzănăești din județul Suceava. După ce a absolvit școala primară din satul natal, a urmat cursurile Școlii de arte și meserii din Câmpulung Moldovenesc între anii 1929-1934, secția sculptură în lemn, sub îndrumarea sculptorului Ion Pâșlea (1869-1952). A urmat apoi cursurile Academiei de Arte Frumoase din Iași, cu sculptorul Ion Irimescu, ale cărei cursuri le-a absolvit în anul 1945. După absolvirea Academiei în 1945, a lucrat ca șef de lucrări și profesor la Institutul de Arte Plastice din Iași, îndeplinind și
Iftimie Bârleanu () [Corola-website/Science/307271_a_308600]
-
Câmpulung Moldovenesc între anii 1929-1934, secția sculptură în lemn, sub îndrumarea sculptorului Ion Pâșlea (1869-1952). A urmat apoi cursurile Academiei de Arte Frumoase din Iași, cu sculptorul Ion Irimescu, ale cărei cursuri le-a absolvit în anul 1945. După absolvirea Academiei în 1945, a lucrat ca șef de lucrări și profesor la Institutul de Arte Plastice din Iași, îndeplinind și alte diferite funcții. A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici, președinte al UAP Filiala Iași și vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici
Iftimie Bârleanu () [Corola-website/Science/307271_a_308600]
-
Bock era considerat un general care acționa „conform regulamentelor”, fiind unul dintre ofițerii superiori neimplicați în politică, dar fără a simpatizat cu cei care s-au opus lui Adolf Hitler. S-a născut în Küstrin, Germania. A studiat la o academie militară și a intrat în seriviciul militar activ în 1897. A participat la luptele din Primul Război Mondial, fiind avansat în 1918 la gradul de maior. A rămas în armată și după război, fiind comandantul Grupului al 3-lea de
Fedor von Bock () [Corola-website/Science/307262_a_308591]
-
general al Jandarmeriei Române (martie 2005 - octombrie 2009). s-a născut la data de 29 septembrie 1955, în comuna Pechea (județul Galați). A absolvit Școala de ofițeri activi a Ministerului de Interne (1975-1978), Facultatea de Drept (în 1983) și apoi Academia de Înalte Studii Militare, specialitatea „Arme Întrunite” (în 1987). După absolvirea Școlii de ofițeri, începând din anul 1978 a lucrat ca ofițer cu funcție de comandă și de execuție în cadrul Inspectoratului General de Miliție. După Revoluția din decembrie 1989, devine adjunct
Costică Silion () [Corola-website/Science/307268_a_308597]
-
Vasile Suciu poate fi numit al treilea ctitor al Blajului. Mitropolitul Vasile Suciu a intervenit pe lângă Sfântul Scaun și a obținut Biserica Minoriților din Cluj, inclusiv clădirea și terenul adiacent, pentru Episcopia de Cluj-Gherla. În acest perimetru a fost ridicată Academia Teologică Unită din Cluj (în imobilul retrocedat către BRU funcționează în prezent Academia de Muzică Gheorghe Dima). La Roma, a sfințit piatra fundamentală a Colegiului „Pio Romeno”, unde vor fi trimiși tinerii studenți, iar cu prilejul împlinirii a 175 de la
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
a intervenit pe lângă Sfântul Scaun și a obținut Biserica Minoriților din Cluj, inclusiv clădirea și terenul adiacent, pentru Episcopia de Cluj-Gherla. În acest perimetru a fost ridicată Academia Teologică Unită din Cluj (în imobilul retrocedat către BRU funcționează în prezent Academia de Muzică Gheorghe Dima). La Roma, a sfințit piatra fundamentală a Colegiului „Pio Romeno”, unde vor fi trimiși tinerii studenți, iar cu prilejul împlinirii a 175 de la întemeierea școlilor Blajului, a sfințit Palatul Cultural din Blaj. În timpul arhipăstoriei sale, la
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
în anul 1988, la Teatrul Eminescu. Pe lângă activitatea artistică, Tomi Cristin a fost și asistent universitar la catedra de actorie a UNATC, condusă de profesorul Grigore Gonța, și profesor asociat la catedra de mișcare scenică a "Universității Hyperion" precum și la "Academia Luceafărul".
Tomi Cristin () [Corola-website/Science/307282_a_308611]
-
este o construcție aflată în Piața Universității din București, în perimetrul descris de străzile Regina Elisabeta, Academiei, Edgar Quinet, Nicolae Bălcescu, înaltă de 6 etaje, construită în stil neoclasic pe fostul amplasament al Mănăstirii Sfântul Sava. Construirea viitorului sediu al celei mai mari universități din România, Universitatea București, a început în data de 10 octombrie 1857, după
Palatul Universității () [Corola-website/Science/307285_a_308614]
-
casele Hiotu" din vecinătate, cumparate de Consiliul Școlilor. Anul următor, Carlo Ferreratti, un italian originar din Sardinia, care era taxidermist la Muzeu, este numit director de către conservatorul Wallenstein. În 1864, Muzeul se mută din nou, în aripa stânga a Palatului Academiei. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aprobă în 1865 "Regulamentul pentru Administrarea și Organizarea Muzeului de Istorie Naturală din București", prevăzând numirea unui profesor universitar în funcția de director. Primul, numit de Universitate doi ani mai târziu, este Grigoriu Ștefănescu, profesor de
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
și se pregătește pentru a urma medicina la Budapesta sau Viena. În toamna aceluiași an este trimis pe front, iar la 14 septembrie 1916 cade prizonier fiind dus într-un lagăr de lângă Iași. În toamna anului 1919 devine student la Academia Comercială din București. Știind să cânte la vioară și la pian, este dus de un coleg în casa magnatului Nicolae Malaxa, care organiza săptămânal ceaiuri dansante. În 1920 renunță la Academia Comercială din cauza taxelor mari și trece la Facultatea de
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
de lângă Iași. În toamna anului 1919 devine student la Academia Comercială din București. Știind să cânte la vioară și la pian, este dus de un coleg în casa magnatului Nicolae Malaxa, care organiza săptămânal ceaiuri dansante. În 1920 renunță la Academia Comercială din cauza taxelor mari și trece la Facultatea de Drept, unde frecvența la cursuri nu era obligatorie. Având timp liber, își câștigă existența cântând prin restaurante, saloane și la școala de dans „Simion și Achim”, unde îl cunoaște pe saxofonistul
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
Valenuța. După ce a absolvit școala generală din satul Căpușneni el a venit la Iași fiind admis printre primii la școala profesională de chimie. După absolvire acesteia, a urmat timp de cinci ani Liceul Energetic din Iași și apoi a absolvit Academia de Științe Economice din București. În perioada satisfacerii stagiului militar obligatoriu, a fost numit secretar cu probleme de propagandă. A absolvit ca șef de promoție Școala superioară de partid de la Brașov. În decursul unui singur an (1973-1974), Dumitru Nagîț a
Dumitru Nagîț () [Corola-website/Science/307328_a_308657]
-
(n. 27 iulie 1867, Lérida (lângă Barcelona), Spania - d. 24 martie 1916) a fost un compozitor spaniol. Talentatul compozitor spaniol a fost continuatorul operei spaniole a lui Isaac Albéniz. Granados este cel care a inființat Academia de Muzică din Barcelona. A dus o intensă viață componistică și interpretativă. A compus mult pentru pian, folosind tehnica descriptivă și elemente iberice pregnante. Fascinat de picturile lui Francisco de Goya, Granados a compus în 1911 suita pentru pian „Goyescas
Enrique Granados () [Corola-website/Science/307367_a_308696]