29,232 matches
-
a rămas fără răspuns. Nicolae Iorga susține că această întâmplare a reprezentat începutul urii dintre cei doi frați Movilă. Ura Elisabetei, începuse mai devreme, pe vremea când a fost ținută ostatecă la Camenița, printre ciumați. La 25 mai 1603, în cetatea Sucevei are loc căsătoria fiicei lor Chiajna cu Mihai Wiszowiecki, rutean ortodox, unul dintre cei mai mari magnați ai Poloniei, Iar în urma acestei căsătorii, regele Poloniei a trimis doi delegați, un arhiepiscop și castelanul de Liov, la Ustie pentru a
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
de închinare către Împăratul Germaniei, protectorul domnului fugar. Vestea acestui gest a ajuns la Istanbul, iar sultanul a hotărât înlocuirea lui Constantin Movilă cu Ștefan Tomșa al II-lea. Elisabeta a fost nevoită să se retragă cu întreaga familie în cetatea Hotinului. Ștefan Tomșa însă a decis să nu atace femeile, copiii și bătrânii refugiați la Hotin, scriindu-i disprețuitor regelui Poloniei că nu are de gând să-l urmărească pe Constantin, "un tânăr ce nu putuse învăța a domni." Constantin
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
aproximativ 12.000 de oșteni care a pornit către Iași avându-i în frunte pe ginerele Wisznowiecki și pe principele Samuel Corecki. La Camenița, armata a fost întâmpinată de boierii moldoveni nemulțumiți, iar Petre, pârcălabul Hotinului, le-a înmânat cheile cetății Hotin. După ocuparea Hotinului, armata lui Alexandru a înaintat spre Iași și au fost întâmpinați de armata lui Tomșa pe dealul Tătărașilor. Tomșa a fost învins și nevoit să se refugieze la Târgoviște și astfel a început scurta domnie a
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
de domnul Țării Românești, Radu Mihnea, și de Schender Pașa, pornește în primâvara lui 1616 o nouă ofensivă împotriva lui Alexandru. Curtea lui Alexandru se retrage la Hotin, iar la sfârșitul lui martie Ștefan Tomșa a fost învins în fața zidurilor cetății. În mai puțin de trei ore, oastea de vreo 12.000 de turci, tătari și munteni a fost nimicită, iar Ștefan Tomșa, Radu Mihnea și Schender Pașa au fost puși pe fugă. Elisabeta s-a crezut victorioasă, dar Schender Pașa
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
subalterni, 8 subofițeri și 80 soldați. Compania a luat în folosință cazărmile, mașinile și uneltele, care aparțineau primăriei și fuseseră folosite până atunci de pompierii primăriei. În acel moment pompierii dispuneau de 3 cazărmi: cea din Iosefin, o cazarmă în Cetate, pe amplasamentul actual al Casei Adam Müller Guttenbrunn, și una în Fabric, lângă biserica greco-catolică. Actual aceste două ultime cazărmi nu mai există. După al Doilea Război Mondial pompierii sunt organizați în Grupul de Pompieri „Banat”, care în decembrie 2004
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
care este mort. Sosirea lui Orest la curtea lui Pyrus marchează declanșarea unei reacții care, treptat, va face să explodeze lanțul dislocându-l. Importanța temei galante este un rest al piesei precedente a lui Racine, "". Scena se petrece la Butrota, cetate în Epir, într-o sală a palatului lui Pyrus.
Andromaca (Racine) () [Corola-website/Science/335707_a_337036]
-
Ed. Privirea, București 2013 ● Povestiri de pe Drin. Studii și articole de etnografie și folclor albanez, Ed. Privirea, București 2014 ● Bucătărie albaneză. 50 de rețete tradiționale, Ed. Privirea, București 2005 ● Cronică în piatră (Kronike ne gur), român, Ed. Univers, București 1983 ● Cetatea (Keshtjella), român, Ed. Univers, București 1987 ● O capitală în noiembrie (Nentori i nje kryeqyteti), român, Ed. Militară, București 1989 ● Aprilie spulberat (Prilli i thyer), povestiri, Ed. Univers, București 1990 ● Monstrul. Dosarul H (Perbindeshi. Dosja H), române, Ed. Univers, București 1999
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
care locuiau în Transilvania a fost înregistrată de o cartă regală a lui 1250, care narează un loc de acțiune militară. Conform Cartei, Ivachin, contele de la Sibiu a condus o armată de sași, [[români] ], secui și pecenegi și a ocupat cetatea [[Vidin]], la începutul anilor 1210. Secuii par să se fi stabilit inițial în sudul Transilvaniei, dar de aici, grupurile secuiești s-au mutat în partea cea mai estică a regatului, unde este astăzi [[Ținutul Secuiesc]]. Primele cimitire din secolul 12
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
Ioan al II-lea Sigismund Zápolya]]. După revolta, el a abandonat birourile tradiționale secuiești, cum ar fi judecătorii aleși. În schimb, el a numit un căpitan de guvernare, cu un birou în [[Odorheiu Secuiesc]], sediul principal. Guvernul a construit două cetăți pentru a controla secuii, unul din [[Odorheiu Secuiesc]], și un altul în [[Sfântul Gheorghe|Sfântul Gheorghe (dezambiguzare)]]. Mai târziu, principii Transilvaniei au urmat această atitudine, dar au făcut uz de tradițiile militare secuiești. [[Ștefan Batory]], voievod al Transilvaniei și rege
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
الرحمن ("prieten al Celui Milostiv"). Ea are deci, o înrudire cu numele ebraic legat de „tovărășie” sau „prietenie”. Săpăturile arheologice au decelat urmele unor puternice fortificații datand din Epoca Bronzului timpuriu, acoperind circa 2,4-3 hectare în jurul colinei Tel Rumeida. Cetatea a înflorit in secolele al XVII-lea-al XVIII-lea î.Hr. înainte de a fi distrusă de un incendiu, și a fost repopulată în epoca Bronzului târziu.(Gibson). Acest Hebron străvechi a fost la origine un oraș-stat canaanean (Towner).Textul biblic
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
de unde și presupunerea ca Anakiții ar fi fost niște huriți.În eposul biblic ei sunt considerat urmași ai Nefilimilor (Cartea lui Iosua 10:3, 5, 3-39; 12:10, 13). Cartea Facerii menționează că, inițial, Hebronul se numea Kiryat Arba sau „Cetatea celor Patru,” ceea ce ar fi putut însemna patru cupluri, patru familii, patru triburi, patru dealuri etc Legenda cumpărării Peșterii Macpela de catre Avraam (Avraham) de la hitiți constituie un element de bază în ceea ce a devenit ulterior atașamentul evreilor la țara Canaanului
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
și în Iosua 14:13-14,15:13-14 - lui Caleb. Orașul însuși, cu câteva pășuni adiacente, a fost alocat lui Caleb (Iosua 21:3-12, Cronici 6:54-56), care i-a izgonit pe cei trei uriași - Sheshai, Ahiman și Talmai - care conduceau cetatea. Mai târziu, povestirea biblică îl arată pe regele David domnind la Hebron vreme de circa șapte ani. Aici au venit la el bătrânii Israelului pentru ca el să lege o alianță în fața lui Elohim și să-l ungă rege al Israelului
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
unde se află astăzi piața comercială a orașului Sub stăpânirea turcească, sanctuarul patriarhilor, care se afla într-o stare deplorabilă, a fost restaurat, recapătând o înfățișare impunătoare. Ali Bey, unul din puținii străini, care au reușit să se strecoare în cetate, a raportat în anul 1807: În timpul stăpânirii turcești, Hebronul a devenit faimos prin industria sa de sticlă, stimulată de aportul de materii prime minerale aduse de beduini de la Marea Moartă. Sticlăriile arabilor din Hebron sunt amintite în cărțile călătorilor din
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
tradiția arabă multă vreme Palestina era considerată partea de sud a Siriei). Hebronul, sub conducerea nazirului Abd ar-Rahman Amr, a refuzat să furnizeze cota de recruți cerută de egipteni, și drept urmare, a suferit o represiune sângeroasă. Ibrahim pașa a asediat cetatea, și când aceasta a fost nevoită să depună armele la 4 august, a suferit numeroase violențe și jafuri. S-a apreciat ca circa 500 din locuitorii musulmani au pierit în apărarea orașului, iar alți 750 au fost luați la oaste
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
C al Liceului „Honterus" a funcționat Muzeul Săsesc al Țării Bârsei (în ). În prezent, Corpul B este declarat monument istoric și are codul LMI BV-II-m-A-11415. Un corp nou de clădire a fost dat în funcțiune în anul 1912, în afara zidurilor cetății, lângă Turnul Negru din Brașov. În anul 1948 liceul a fost expropriat Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România și transformat în liceu de stat, cu numele „Liceul Nr. 2.” În 1948, conducerea liceului Honterus a fost informată că ar
Liceul Johannes Honterus din Brașov () [Corola-website/Science/335759_a_337088]
-
de asemenea, în arabă, Bab Mihrab Daud, „Poarta nișei de rugăciune a lui David”; de asemenea Poarta lui David) este un portal de piatră în zidurile istorice ale Orașului Vechi din Ierusalim (Israel). Este una dintre cele opt porți ale cetății Ierusalim. este singura dintre porțile Orașului Vechi poziționată într-un unghi drept față de ziduri. Această amplasare poate să fi fost o măsură defensivă pentru a-i încetini pe atacatori sau pentru a-i orienta pe călători în direcția străzii Jaffa
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
în Hebron, un alt nume pentru Poarta Jaffa este „Poarta Hebronului”. Arabii au denumit, de asemenea, această poartă "Bab Mihrab Daud" (Poarta nișei de rugăciune a lui David), deoarece regele David este considerat profet de către Islam. Cruciații, care au reconstruit cetatea la sud de Poarta Jaffa, au construit, de asemenea, o poartă în spatele locației actuale a Porții Jaffa, numind-o „Poarta lui David”. Poarta Jaffa a fost inaugurată în anul 1538, ca parte a reconstruirii zidurilor Orașului Vechi de către Soliman Magnificul
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
a nu intra călare printr-o poartă. Turnul lui David este o citadelă antică situată în apropiere de intrarea prin Poarta Jaffa în Orașul Vechi al Ierusalimului. Construită pentru a întări un punct strategic slab de apărare a Orașului Vechi, cetatea care există astăzi a fost clădită în cursul secolului al II-lea î.e.n. și ulterior distrusă și reconstruită pe rând de creștini, musulmani, mameluci și cuceritorii otomani ai Ierusalimului. Ea conține vestigii arheologice importante, care datează de acum 2.700
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
conține vestigii arheologice importante, care datează de acum 2.700 de ani, și este un loc popular pentru organizarea de evenimente caritabile, spectacole, concerte și spectacole de sunet și lumină. După recucerirea Ierusalimului în anul 132, împăratul Hadrian a reconstruit cetatea ca un oraș roman numit Aelia Capitolina, iar un stâlp înalt din piața din interiorul Porții Damascului a fost punctul de plecare pentru măsurarea distanțelor către alte orașe, așa cum este indicat în mozaicul Harta de la Madaba. Acest stâlp s-ar
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
reușit. Bazinul vestic al Mării Mediterane a fost marcat în secolul al III-lea î.Hr. de Războaiele Punice dintre Cartagina și Republica Romană. Deși majoritatea bătăliilor au fost terestre, au avut importanță și victoriile navale ale romanilor și aliaților lor, cetățile elene din Sicilia (îndeosebi Siracuza). Cu toate că romanii nu aveau o tradiție în arta navigației, treptat ei și-au creat o flotă militară proprie () redutabilă, folosindu-se de experiența și resursele cetăților pe care le-au cucerit în perioada lor de
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
importanță și victoriile navale ale romanilor și aliaților lor, cetățile elene din Sicilia (îndeosebi Siracuza). Cu toate că romanii nu aveau o tradiție în arta navigației, treptat ei și-au creat o flotă militară proprie () redutabilă, folosindu-se de experiența și resursele cetăților pe care le-au cucerit în perioada lor de expansiune. La început, această flotă era alcătuită îndeosebi din nave străine capturate sau cumpărate, iar echipajele erau recrutate dintre cetățenii claselor inferioare sau chiar dintre sclavi. Tactica de luptă era asemănătoare
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
comercială se găsesc două stații de premetrou: Diamant, la capătul dinspre Gara Centrală, și Opera, în celălalt capăt, De Leien. Bulevardul De Keyser a fost prima cale majoră de ieșire din oraș care nu era conectată cu o poartă a cetății. Prima secțiune a străzii, din "Frankrijklei" până în "Breydelstraat", datează din 1867. Ultima porțiune până la gară a fost terminată în 1873. Anterior, strada a purtat numele "Tenierslei" și "Wapperslei". În 1893 a primit numele actual, în onoarea pictorului Nicaise De Keyser
Bulevardul De Keyser (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335782_a_337111]
-
a obține o susținere financiară necesară fondării unui colegiu în Piemont. Papa Grigore al XIII-lea, inițiatorul calendarului gregorian, i-a încredințat medierea împăcării dintre împăratul Rudolf al II-lea și Ștefan Báthory. Principalul punct litigios era legat de stăpânirea cetății Sătmarului. Negocierile s-au desfășurat la Cașovia. Regele Báthory l-a însărcinat ca în drum spre Cașovia să treacă prin Transilvania, spre a negocia înființarea unui colegiu iezuit la Cluj, ce va deveni nucleul Universității din Cluj. Datorită prestigiului lui
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
se află la 17-20 m deasupra nivelului mării. Dealul atinge circa 48 m altitudine. În mitologia estonă, Toompea este cunoscut ca tumulul de peste mormântul lui , ridicat în memoria sa de soția lui, , după cum descrie eopopeea națională "": Se crede că prima cetate a fost construită pe colină în secolul al X-lea sau al XI-lea de către locuitorii fostului comitat eston . Probabil că așezarea întârită de la sfârșitul Epocii Fierului nu avea locuitori permanenți, ci era folosită sezonier pentru protejarea portului și târgului
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
nordic al dealului. Dovezile arheologice cele mai numeroase de pe deal datează în principal din a doua jumătate a secolului al XII-lea și prima jumătate a secolului al XIII-lea. Alte descoperiri, în cantități mai mici, susțin și ipoteza că cetatea ar fi fost deja ridicată în timpul Epocii Vikingilor. Cetatea de pe deal este menționată în despre cu numele de "Lindanise". Ca parte a cruciadei, în vara lui 1219, regele Denmarcei, Valdemar al II-lea, a lansat un atac împotriva Tallinnului. Cruciații
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]