30,710 matches
-
Studii sociologice au estimat că 264 veterani britanici și 350 - 500 argentinieni, s-au sinucis în anii următori. Cu toate acestea, un studiu amănunțit, comandat de ministerul apărării britanic, efectuat asupra unui număr de 21,432 veterani ai războiului din Insulele Falkland, a relevat că numărul sinuciderilor printre aceștia, nu a depășit media din Marea Britanie. Din punct de vedere militar, războiul din Insulele Falkland este cea mai importantă confruntare militară aeronavală de la cel de-al doilea război mondial încoace. În consecință
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
studiu amănunțit, comandat de ministerul apărării britanic, efectuat asupra unui număr de 21,432 veterani ai războiului din Insulele Falkland, a relevat că numărul sinuciderilor printre aceștia, nu a depășit media din Marea Britanie. Din punct de vedere militar, războiul din Insulele Falkland este cea mai importantă confruntare militară aeronavală de la cel de-al doilea război mondial încoace. În consecință, a fost obiect de studiu pentru numeroși istorici și analiști militari. Cele mai importante “lecții” pe care le-a furnizat acest conflict
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
războaie la mare distanță de centrul de putere, reconfirmarea forței tactice a elicopterelor, și nu în ultimul rând, superioritatea antrenamentului forțelor militare britanice, reflectată în disproporția de pierderi, în ciuda faptului că argentinienii se găseau în defensive. În afară de monumentele ridicate în insule, există un memorial în cripta Catedralei Sf. Paul din Londra. În Argentina, s-a ridicat un memorial în Plaza San Martín din Buenos Aires, altul în Rosario, Santa Fe, și al treilea în Ushuaia. În timpul războiului, soldații britanici morți au fost
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
familiilor. Militarii argentinieni care și-au pierdut viața în conflict sunt îngropați în cimitirul militar argentinian situat în vestul așezării Darwin. Marea Britanie s-a oferit să returneze rămășițele pământești ale acestora Argentinei, dar guvernul argentinian a refuzat, considerând cimitirul din insule ca o continuitate a prezenței argentiniene. În 2011, încă mai existau 113 câmpuri de mine în Insulele Falkland și de proiectile de artilerie ne-explodate, acoperind o arie totală de 13 kmp. În cadrul acesteia, într-o zonă cu o suprafață
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
în vestul așezării Darwin. Marea Britanie s-a oferit să returneze rămășițele pământești ale acestora Argentinei, dar guvernul argentinian a refuzat, considerând cimitirul din insule ca o continuitate a prezenței argentiniene. În 2011, încă mai existau 113 câmpuri de mine în Insulele Falkland și de proiectile de artilerie ne-explodate, acoperind o arie totală de 13 kmp. În cadrul acesteia, într-o zonă cu o suprafață de cca 5,5kmp situată în Peninsula Murrell, se consideră că încă mai există câmpuri de mine
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Peninsula Murrell, se consideră că încă mai există câmpuri de mine suspecte. Cu toate acestea, zona a fost parcursă de păstori în ultimii 25 de ani, fără ca vreun incident să survină. Cu toate acestea, se estimeayă că pe tot teritoriul insulelor, se găsesc încă 20.000 de mine anti-personal și 5.000 de mine anti-tanc, ne-explodate. Din 1984, nu au fost semnalate accidente produse de mine sau proiectile ne-explodate. Marea Britanie a raportat că un număr de 6 militari în
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
de mine ne-explodate. Astfel de accidente au survenit în timpul curățării câmpurilor de mine, imediat după conflict, ca și în timpul stabilirii perimetrelor minate, în zonele în care nu existau informații asupra prezenței acestora. În data de 9 mai 2008, guvernul Insulelor Falkland a declarat că zonele minate reprezintă sub 0,1% din zona agricolă a insulelor, în consecință “nu reprezintă un pericol social sau economic”, și că impactul economic al activității de curățare a câmpurilor minate este mult mai mare decât
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
după conflict, ca și în timpul stabilirii perimetrelor minate, în zonele în care nu existau informații asupra prezenței acestora. În data de 9 mai 2008, guvernul Insulelor Falkland a declarat că zonele minate reprezintă sub 0,1% din zona agricolă a insulelor, în consecință “nu reprezintă un pericol social sau economic”, și că impactul economic al activității de curățare a câmpurilor minate este mult mai mare decât pericolul eventual pe care acestea l-ar reprezenta. Cu toate acestea, guvernul britanic, semnatar al
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
ale guvernului. Revistele glossy "Gente" și "Siete Días" au prezentat reportaje de 60 de pagini care prezentau vase britanice în flăcări, multe din imagini fiind trucate, precum și povestiri ale “martorilor oculari” despre războiul de gherilă dus de militarii argentinieni în insula Georgia de Sud. (6 mai), despre atacul pilotului mort deja asupra navei HMS "Hermes", (Lt. Daniel Antonio Jukic a fost ucis la Goose Green în timpul unei lupte aeriene în data de 1 mai). Multe din fotografiile trucate proveneau din presa
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
data de 1 mai). Multe din fotografiile trucate proveneau din presa tabloidă, cea mai cunoscută imagine de acest fel, se intitula "Estamos ganando" ("Învingem"), provenind de la ziarul "Gente", care a utilizat ulterior diverse variante ale acesteia. Trupele argentiniene staționate în Insulele Falkland aveau la dispoziție ziarul "Gaceta Argentina" - ziar destinat să ridice “moralul” trupelor. Trupele argentiniene s-au putut convinge rapid de multe din informațiile false propagate prin acest ziar, în special după recuperarea cadavrelor celor uciși în luptă. i-a
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
atunci, permitea doar transmiterea unei fotograme la 20 de minute, deci chiar dacă ar fi fost alocați 100% toți sateliții militari existenți în acel timp, nu s-ar fi putut transmite mare lucru. În consecință, benzile video au fost trimise în insula Ascension, de unde era disponibilă o legătură cu bandă largă, astfel că imagini tv direct de la fața locului au putut fi prezentate publicului britanic, cu o întârziere de trei săptămâni. Reporterii ce au însoțit forța expediționară au fost cenzurați de către serviciile
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
câteva luni înainte, sub pretextul oferit de apelul generalul bizantin Eufemius, revoltat împotriva împăratului Mihail al II-lea al Bizanțului. După înfrângerea forțelor locale și ocuparea fortăreței de la Mazara, invadatorii sarazini au pornit în marș asupra Siracusei, care era capitala insulei sub stăpânirea romană și bizantină. Asediul s-a desfășurat în timpul iernii dintre anii 827 și 828 și a continuat până vara, în care perioadă de timp asediații au avut mult de suferit din cauza lipsei de hrană. Izbucnirea unei epidemii, care
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
dus la moartea comandantului forțelor arabe, Asad ibn al-Furat, ca și apropierea unor întăriri trimise de la Constantinopol, l-au silit pe noul comandant arab, Muhammad ibn Abi'l-Jawari, să abandoneze asediul și să se retragă în partea de sud-vest a insulei, care a rămas în posesia sarazinilor de finitiv. De acolo, ei au început cucerirea treptată a Siciliei, care a condus la căderea Siracusei după un nou asediu (desfășurat în 877-878 și a culminat cu ocuparea Taorminei în 902.
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
recâștige drepturile împreună cu o mână de pirați loiali și curajoși, alături fiindu-i bunul său prieten Yanez și Lady Marianna, nepoata Lordului James, guvernatorul din Labuan. Datorită frumuseții, delicateței și a sufletului ei bun, Marianna este foarte iubită de nativii insulei unde locuiește care o supranumesc Perla din Labuan. Sandokan are 3 inamici foarte puternici: Rajahul care încerca din răsputeri să-l omoare, Lordul James, care îl consideră un pirat foarte periculos și Baronul Willam, care vrea să îl îndepărteze de
Sandokan (serial de desene animate) () [Corola-website/Science/324637_a_325966]
-
sub comanda lui Asad ibn al-Furat. Palermo a fost cucerit de către musulmani în 831, devenind noua capitală a nou creatului emirat de Sicilia. La rândul său, Siracuza, Siracusa a capitulat în 878, iar în 902, ultimul avanpost bizantin mjaor din insulă, Taormina, a fost capturat. În paralel, aveau loc tot mai dese incursiuni ale musulmanilor în sudul Italiei, noi emirate fiind constituite la Taranto sau la Bari. Pe parcursul acestei întregi perioade, luptele dintre musulmani erau tot mai dese. În mod nominal
Kalbizi () [Corola-website/Science/324641_a_325970]
-
germană sub comanda împăratului Otto al II-lea a fost înfrântă în bătălia de la Stilo, din apropiere de Crotone, în Calabria. Dinastia kalbizilor a început o perioadă de declin continuu, odată cu conducerea emiratului de către Yusuf al-Kalbi (990-998), care a încredințat insula fiilor săi și a creat posibilitatea pretențiilor dinastiei zirizilor din Ifriqiya. Sub al-Akhal (1017-1037), conflictul dinastic s-a intensificat, înregistrându-se facțiuni aliindu-se fie cu bizantinii, fie cu zirizii. Cu toate că niciuna dintre aceste puteri nu a reușit să se
Kalbizi () [Corola-website/Science/324641_a_325970]
-
Sub al-Akhal (1017-1037), conflictul dinastic s-a intensificat, înregistrându-se facțiuni aliindu-se fie cu bizantinii, fie cu zirizii. Cu toate că niciuna dintre aceste puteri nu a reușit să se instaleze în Sicilia pentru o lungă durată, sub Hasan as-Samsam (1040-1053) insula s-a fragmentat în mici fiefuri. i au dispărut în 1053, iar în 1061 normanzii din sudul Italiei au sosit sub conducerea lui Roger de Hauteville și au început cucerirea insulei, care a fost încheiată în 1091. Musulmanilor li s-
Kalbizi () [Corola-website/Science/324641_a_325970]
-
Sicilia pentru o lungă durată, sub Hasan as-Samsam (1040-1053) insula s-a fragmentat în mici fiefuri. i au dispărut în 1053, iar în 1061 normanzii din sudul Italiei au sosit sub conducerea lui Roger de Hauteville și au început cucerirea insulei, care a fost încheiată în 1091. Musulmanilor li s-a permis să rămână și să joace un rol important în administrația, armata și economia regatului normand până în secolul al XII-lea. Sub dinastia kalbizilor, Sicilia și în special Palermo a
Kalbizi () [Corola-website/Science/324641_a_325970]
-
de fidelitatea necondiționată a unui echipaj format din malaezieni și din indigenii Dayak din Borneo. Principalii tovarăși ai lui Sandokan sunt portughezul Yanez de Gomera, bengalul Tremal-Naik, mahrato Kammammuri, Sanbigliong și Ada Corishant. Baza de operațiuni a Tigrilor Malaeziei era insula Mompracem. Numele Sandokan i-a fost inspirat în mod evident lui Salgari de orașul costier nord-estic Sandakan (care înseamnă „gaj expirat”: orașul i-a fost dat, de fapt, guvernatorului local de sultanul din Sulu că gaj pentru un împrumut nerambursat
Sandokan () [Corola-website/Science/324642_a_325971]
-
Emiratul de Sicilia a fost un stat islamic din insula Sicilia, care a existat între anii 965 și 1072. În 535, împăratul bizantin Iustinian I a readus Sicilia sub ascultarea Imperiului roman, guvernat de la Constantinopol. Pe măsură ce puterea bizantină intra în declin în Occident, Sicilia a fost invadată de forțele arabe
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
arabă a Africii de Nord, musulmanii au capturat orașul-port Cartagina din apropiere, fapt ce a permis arabilor construirea de șantiere navale și le-a asigurat o bază permanentă din care să poată lansa atacuri mai consistente. În jur de 700, insula Pantelleria a fost capturată de către arabi și doar neînțelegerile apărute între atacatori au făcut ca invadarea Siciliei să nu aibă încă loc. În paralel, înțelegeri comerciale erau stabilite cu bizantinii, iar negustorilor arabi le era permis să comercializeze bunuri în
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
întâmpinând o rezistență substanțială din partea bizantinilor. Prima cucerire mai durabilă a fost lansată în anul 740: în acel an, principele musulman Habib, care participase la atacul din 728, a reușit să captureze Siracusa. Tocmai când se pregăteau să cucerească întreaga insulă, arabii au fost nevoiți să revină în Tunisia din cauza unei răscoale a berberilor. Un nou atac, declanșat în 752 nu a reușit decât să conducă la jefuirea aceluiași oraș. În 826 Eufemius, comandantul flotei bizantine din Sicilia, a silit o
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
del Vallo, cu călăreți. O primă bătălie împotriva trupelor bizantine legaliste a avut loc în 15 iulie 827, în apropiere de Mazara, și s-a încheiat cu o victorie a trupelor aghlabide. Asad a cucerit în continuare malul sudic al insulei și a supus Siracusa asediului. După un an de asediu (827-828) și o încercare de a provoca o răscoală în rândul localnicilor, trupele lui Asad au fost capabile să înfrângă o puternică armată bizantină trimisă de la Palermo și totodată să
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
Sicilia arabă a fost guvernată succesiv de către dinastia sunnită a aghlabizilor din Tunisia și apoi de către cea șiită a fatimizilor din Egipt. Bizantinii au profitat la un moment dat de temporarele neânțelegeri dintre sarazini pentru a reocupa capătul estic al insulei vreme de câțiva ani. După suprimarea unei răscoale, califul fatimid Ismail al-Mansur l-a numit pe Hassan al-Kalbi ca emir al Siciliei (948-964). Acesta a izbutit să controleze permanentele răscoale ale bizantinilor și a întemeiat dinastia kalbizilor. În secolul al
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
al-Akhal (1017-1037), conflictul dinastic s-a intensificat, înregistrându-se tot mai dese cazuri în care anumite facțiuni din cadrul familiei domnitoare a kalibizilor se aliau fie cu Imperiul Bizantin, fie cu dinastia zirizilor. Din vremea emirului Hasan as-Samsam (1040-1053), stăpânirea asupra insulei s-a fragmentat în mai multe mici fiefuri. Pe plan intern, arabii au inițiat reforme funciare care, la rândul lor, au sporit productivitatea și au încurajat creșterea micii proprietăți, fapt care și-a lăsat amprenta asupra devoltării ulterioare a Siciliei
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]