31,059 matches
-
la Institutul de Stat. Ca student, locuia într-o mansardă unde făcea desene după marii maeștri. A absolvit cei trei ani de studii de la Academia Particulară Guguianu cu premiul întâi și a dat examen de admitere la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, fiind admis de o comisie specială direct în anul IV. Deoarece examenele teoretice nu i-au fost echivalate, a trebuit să le susțină din nou într-un singur an. A absolvit în anul 1951 cursurile de la Institutul de
Andrei Ostap () [Corola-website/Science/306741_a_308070]
-
Grigorescu”, fiind admis de o comisie specială direct în anul IV. Deoarece examenele teoretice nu i-au fost echivalate, a trebuit să le susțină din nou într-un singur an. A absolvit în anul 1951 cursurile de la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” cu premiul I și examenul de stat cu nota 10 (ca șef de promoție). În anul V de facultate a expus bustul lui Pușkin la Sala Dalles, obținând și un premiu. În anul 1953, după ce a câștigat concursul
Andrei Ostap () [Corola-website/Science/306741_a_308070]
-
Pușkin la Sala Dalles, obținând și un premiu. În anul 1953, după ce a câștigat concursul organizat la Muzeul Theodor Aman cu tema „bustul lui Theodor Aman”, Andrei Ostap a obținut "bursa Paciurea". În 1955 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din București, după care a urmat o perioadă de activitate intensă. Ani la rând a făcut parte din comisia de îndrumare, desfășurând o bogată activitate culturală în cadrul Sindicatului Sanitar județean Brașov, ulterior devenind membru în comitetul de conducere al secției
Andrei Ostap () [Corola-website/Science/306741_a_308070]
-
urmat o perioadă de activitate intensă. Ani la rând a făcut parte din comisia de îndrumare, desfășurând o bogată activitate culturală în cadrul Sindicatului Sanitar județean Brașov, ulterior devenind membru în comitetul de conducere al secției de sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din București. A fost șef de colectiv la mai multe lucrări de artă monumentală, participând astfel la formarea de tineri artiști, pe care i-a instruit benevol, ajutându-i financiar pe cei mai săraci dintre ei. A realizat documentări în
Andrei Ostap () [Corola-website/Science/306741_a_308070]
-
de podoabe. Această tendința și-a pus amprenta în principal în arhitectură și în pictură, dar și în muzică. Clasicismul a început în Franța secolului al XVII-lea, pe timpul Regelui Soare și s-a manifestat în alte domenii precum artele plastice, arhitectura și literatura, cel din muzică luând naștere un veac mai târziu. Curentul muzical este delimitat orientativ între anul morții lui Bach si anul morții lui Ludwig van Beethoven, deși trecerea de la un curent la altul este treptată, iar limitele
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
(n. 20 iunie 1931, Hodoșa, Harghita), având numele adevărat Trifan Pintea, este un artist plastic contemporan (pictor, grafician, gravor) membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Institutul de Arte “Nicolae Grigorescu” București, abordând de-a lungul carierei stiluri complexe și diferite, de la gravura și ilustrație de carte până la portrete și picturi abstracte. A
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
(n. 20 iunie 1931, Hodoșa, Harghita), având numele adevărat Trifan Pintea, este un artist plastic contemporan (pictor, grafician, gravor) membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Institutul de Arte “Nicolae Grigorescu” București, abordând de-a lungul carierei stiluri complexe și diferite, de la gravura și ilustrație de carte până la portrete și picturi abstracte. A trăit și creat o perioadă în Paris, unde a
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
desene pentru ediția de colecție „liliput” a capodoperei eminesciene, apărută la „Centrul Studențesc Timișoara” sub îngrijirea profesorului Ion Iliescu. Desenele sunt realizate în penița și tus, 30x45 mm. Petre Popescu Gogan descrie seria Luceafărul în cartea „Ecouri Eminesciene în arta plastică": „Se vede că pe langă bunuri materiale competitive în lume, așa ceva îi trebuie țării, poate mai ales așa ceva, creativitate spirituală ridicată la rang de catedrală europeană, ca să devenim, cum năzuie de mult mari spirite românești, o mare putere. Ciclul Luceafărul
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
și a celui din Iași, în piesele "Ovidiu" de Vasile Alecsandri, "O scrisoare pierdută" și "O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, "Romeo și Julieta", "Othello" și "Macbeth" de W. Shakespeare, "Tartuffe" de Molière. Jocul ei s-a caracterizat printr-o plastică desăvârștă a mișcării, armonizată cu o voce cristalină și o dicție impecabilă. Mimica ei sugestivă exterioriza puternic emoțiile pe care sensibilitatea ei le trăia. A fost profesoara unor mari actrițe: Maria Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti, Sonia Cluceru. A apărut
Aristizza Romanescu () [Corola-website/Science/306798_a_308127]
-
înglobând ulterior pictura, desenul și gravura. Prin raport cu artele decorative sau artele aplicate, care erau considerate minore în special în perioada neoclasică și academistă (sfârșitul secolului al XVII-lea până în cea de-a doua jumătate a secolului 20), artele plastice erau considerate majore, fiind cele mai vizibile în programul oficial al perioadei napoleoniene și nu numai (portrete oficiale, teme istorice). În spațiul lingvistic anglo-saxon termenul "plastic arts" definește doar acele arte cu manifestare tridimensională. În limba română termenul devine tot
Arte plastice () [Corola-website/Science/306805_a_308134]
-
secolului al XVII-lea până în cea de-a doua jumătate a secolului 20), artele plastice erau considerate majore, fiind cele mai vizibile în programul oficial al perioadei napoleoniene și nu numai (portrete oficiale, teme istorice). În spațiul lingvistic anglo-saxon termenul "plastic arts" definește doar acele arte cu manifestare tridimensională. În limba română termenul devine tot mai puțin utilizat vis-a-vis de arta modernă și contemporană nu numai datorită folosirii tot mai frecvente a termenului anglo-saxon de "arte vizuale", dar și datorită existenței
Arte plastice () [Corola-website/Science/306805_a_308134]
-
utilizat vis-a-vis de arta modernă și contemporană nu numai datorită folosirii tot mai frecvente a termenului anglo-saxon de "arte vizuale", dar și datorită existenței a tot mai multor noi tehnici precum arta video sau arta conceptuală dificil de etichetat ca "plastice". De asemenea, conotațiile de superioritate privind artele decorative pe care termenul le moștenește din secolul trecut sunt astăzi desuete. Termenul de "arte plastice" se înrudește cu un altul, mai rar folosit, de "arte frumoase" sau de "belle arte", echivalent cu
Arte plastice () [Corola-website/Science/306805_a_308134]
-
existenței a tot mai multor noi tehnici precum arta video sau arta conceptuală dificil de etichetat ca "plastice". De asemenea, conotațiile de superioritate privind artele decorative pe care termenul le moștenește din secolul trecut sunt astăzi desuete. Termenul de "arte plastice" se înrudește cu un altul, mai rar folosit, de "arte frumoase" sau de "belle arte", echivalent cu "beaux-arts" (în franceză) și "belle-arti" (în italiană). Echivalentul artelor plastice în limba germană este "Bildende Kunst". Limba germană nu a importat un echivalent
Arte plastice () [Corola-website/Science/306805_a_308134]
-
care termenul le moștenește din secolul trecut sunt astăzi desuete. Termenul de "arte plastice" se înrudește cu un altul, mai rar folosit, de "arte frumoase" sau de "belle arte", echivalent cu "beaux-arts" (în franceză) și "belle-arti" (în italiană). Echivalentul artelor plastice în limba germană este "Bildende Kunst". Limba germană nu a importat un echivalent al termenului englez recent de "visual arts". În perioada 1931-1942, Universitatea de Arte București s-a numit Institutul de Belle Arte, iar între 1950-1990 Institutul de arte
Arte plastice () [Corola-website/Science/306805_a_308134]
-
în limba germană este "Bildende Kunst". Limba germană nu a importat un echivalent al termenului englez recent de "visual arts". În perioada 1931-1942, Universitatea de Arte București s-a numit Institutul de Belle Arte, iar între 1950-1990 Institutul de arte plastice. În perioada 1864-1931, universitățile de artă se numesc "școli (superioare) de arte frumoase".
Arte plastice () [Corola-website/Science/306805_a_308134]
-
sub un climat tropical, foarte cald. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra celui de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil (plastic) de sare, care a căutat zone mai slabe ale scoarței terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălțimi de peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafața pământului (cazul localităților cu vechi
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
mișcare artistică aparută în Italia pe la jumătatea anilor 1960, la Roma și la Torino. Formată în ambientul așa-numitei arte conceptuale, în conflict cu arta tradițională, refuză materialele și tehnicile acesteia. Apelează la materiale „sărace”, umile: pământ, lemn, fier, zdrențe, plastic, deșeuri industriale, cu intenția de a evoca structura originară a limbajului societății contemporane, eliberând-o de conformismul semantic. O altă caracteristică a operelor este utilizarea noilor forme ale artei vizuale: instalația (prin excelență, locul unde se întâlnesc opera de artă
Arte Povera () [Corola-website/Science/307849_a_309178]
-
absolut nici o armă, utilizând tactica de revărsare. În alte cazuri se trimiteau tineri iranieni în masă și fără arme pe câmpurile minate, ca să detoneze explozibilul și să lase drmurile curate pentru a trece tancurile. Băieților li se dădeau chei de plastic făcute în Taiwan, considerate ca și cheile Paradisului."" Se observă că toate aceste istorii privind evenimentele din timpul războiului dintre Iran și Irak au un punct de plecare comun: folosirea minorilor în război. Cadrul juridic general care reglementează folosirea copiilor
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
unele cazuri până la 14 ore/zi, tineri în vârstă de 12-17 ani, pentru a-i folosi în războiul contra Iranului. De departe însă, cea mai senzațională legendă, dar și cea mai bine întipărită în mentalul colectiv este istoria cheilor de plastic aurit. Aceste chei, care la început erau din aur, apoi doar aurite, și în fine, doar din plastic aurit, fabricate când în Hong-Kong, când în Taiwan, și în fine, în China, ar fi fost înmânate în cadrul unei ceremonii solemne, copiilor
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
contra Iranului. De departe însă, cea mai senzațională legendă, dar și cea mai bine întipărită în mentalul colectiv este istoria cheilor de plastic aurit. Aceste chei, care la început erau din aur, apoi doar aurite, și în fine, doar din plastic aurit, fabricate când în Hong-Kong, când în Taiwan, și în fine, în China, ar fi fost înmânate în cadrul unei ceremonii solemne, copiilor "martiri", înainte de a mărșălui prin câmpurile de mine. Cheile erau menite să le deschidă porțile "paradisului", unde îi
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Ștefan Popa Popa's (11 iunie 1955, Caransebeș) este un caricaturist român. A început Liceul de Arte Plastice și s-a transferat la Școala Specială de Matematică, obținînd locul întîi la Balcaniada de Matematică. A practicat handbalul si atletismul de performanță. A început să deseneze la 5 ani, iar la 7 i-a fost publicată prima caricatură într-
Ștefan Popa-Popas () [Corola-website/Science/307925_a_309254]
-
în 26 de orașe din țară, unde a obținut 100 de premii. Pe plan internațional a fost medaliat de 58 de ori. Este membru al Fundației pentru Știință și Arte a Academiei Cita din Roma și membru al Asociației Artiștilor Plastici (UNESCO). A creat Academia Popa’s, școala românească de caricatură. A publicat caricaturi în principalele ziare și reviste din toată lumea. Realizările sale de excepție în domeniul graficii l-au impus drept una dintre cele mai prestigioase personalități ale artei plastice
Ștefan Popa-Popas () [Corola-website/Science/307925_a_309254]
-
Plastici (UNESCO). A creat Academia Popa’s, școala românească de caricatură. A publicat caricaturi în principalele ziare și reviste din toată lumea. Realizările sale de excepție în domeniul graficii l-au impus drept una dintre cele mai prestigioase personalități ale artei plastice contemporane. În Franța, în octombrie 1995, André Baur scria despre Ștefan Popa Popa’s că “este o forță a naturii..., este singurul om care a fost cu patru secunde mai rapid decât calculatorul”. "La expoziția mea de la sediul NATO din
Ștefan Popa-Popas () [Corola-website/Science/307925_a_309254]
-
construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, continuă să aducă, prin persistența sa fizică și culturală, prestigiul binemeritat al liceului. Din punct de vedere arhitectural, clădirea se face remarcată în raport cu alte edificii de învățământ ale epocii, atât prin originalitatea rezolvării plastice a fațadelor, cât și prin abordarea extrem de „umană” a interiorului, prin gândirea spațiului la scara elevului, principal beneficiar al școlii. Așezată pe limita amplasamentului, clădirea se dezvoltă de-a lungul străzii Arcu, susținând, din punct de vedere funcțional și urban
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
soclul simplu, înalt; brâul median este compus dintr-un profil simplu, dar puternic reliefat, ce suprapune o succesiune de discuri decorative; orizontala cornișei este rezolvată sub forma unor panouri decorative, încadrate de mici colonete; același motiv îl regăsim în tratarea plastică a streșinii, ce apare ca o prelungire, în alt plan, a compoziției cornișei - în acest caz, colonetele de piatră își găsesc replica în dispunerea ritmată a frumoaselor console de lemn ale acoperișului. Clădirea își afirmă, în plus, originalitatea prin paramentul
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]