28,739 matches
-
vizavi de Bulevardul Amalia, la est, și este înconjurată de vastele Grădini Naționale, care sunt deschise publicului; Parlamentul nu este deschis pentru public, nici măcar în perioada vacanței parlamentare. Ceremonia de schimbare a gărzilor are loc la fiecare oră în fața Mormântului Soldatului Necunoscut în zona dintre Piața Syntagma și clădirea Parlamentului. În anumite zile are loc un ceremonial mai deosebit de schimbare a gărzii la care participă fanfara armatei și majoritatea celor 120 de evzoni la ora 11 am. Piața a fost proiectată
Piața Syntagma () [Corola-website/Science/336891_a_338220]
-
l-a însoțit, ulterior, la reîntoarcerea în țara sa natală. După pensionare s-a retras din viața publică și a trăit, până la moarte, în Brno-Řečkovice. În perioada regimului comunist a fost evacuat din propria locuință și degradat la gradul de soldat, retrăgându-i-se și decorațiile date de către statul cehoslovac. A murit în sărăcie și uitare, fiind reabilitat de abia după Primăvara de la Praga. Născut, așadar, în 16 martie 1880, în Ústí nad Labem (actual Cehia) dintr-o familie de clerici
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
efectivelor cehoslovace din Ucraina a primit, la începutul lunii martie 1918, comanda unui tren, având în subordine 2 companii de pușcași, secțiunea de mortiere, secțiunea de cavalerie de recunoaștere, muzica regimentară și o companie de mitraliere - în total, 500 de soldați pe care i-a scos din Berejanî spre Kursk. Într-o cursă contracronometru, el a redirecționat trupele Diviziei a 2-a de Infanterie de la Bahmaci, spre care se îndreptau regimentele de infanterie cehoslovacă 1 și 6. A intervenit cu determinare
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
consultativă a Ministrului Apărării), funcție pe care a părăsit-o în circumstanțe îndoielnice. În octombrie 1935 a fost numit comandant al "Corpului IV de Armată" din Olomuc, în loc să fie numit comandant al provinciei militare. Kadlec a fost întotdeauna respectat ca soldat și ca ofițer capabil, dar în anii '930 când carierele în cadrul Ministrului Apărării al Cehoslovaciei au fost decise printr-o complicată încrengătură de relații personale și relații politice, aceasta nu prea l-a ajutat, cu atât mai mult cu cât
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
ministrului apărării naționale, Ludvik Svoboda. Prigoana rușinoasă împotriva sa a continuat și după sfârșitul războiului. În luna februarie 1948 a fost evacuat din vila în care locuia, iar în primăvara anului 1950, autoritățile comuniste l-au degradat la rangul de soldat, i-au retras decorațiile și i-au tăiat pensia de general. A fost obligat să trăiască numai cu 200 de coroane pe lună, pentru a supraviețui trebuind să vândă din lucruri.A murit în sărăcie și într-o totală uitare
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
constatările comisiei și a continuat să autorizeze legislativul pro-sclavie, pe care tabăra "Free State" îl numea „Falsul Legislativ” („Bogus Legislative”) De 4 Iulie 1856, președintele Pierce a dat o proclamație care a dus la sosirea la Topeka a 500 de soldați din Armata SUA de la Ft. Leavenworth și Ft. Riley. Cu tunurile îndreptate spre Casa Constituției și cu fitilurile aprinse, Colonelul E. V. Sumner, vărul senatorului cu același nume bătut în Senat, a ordonat dispersarea Legislativului "Free State". În august 1856
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
iulie 1948). La 20 mai populația civilă a satului fusese evacuată din ordinul forțelor arabe neregulate. După Benny Morris, acestea se temeau că satul se va preda evreilor. La 7 iunie satul suferise o primă incursiune a unei grupe de soldați din brigada Golani. În primii ani de administrație israeliană, militară până în anul 1966, localitatea, care rămăsese în urma exodului din 1948 cu numai circa 300 locuitori, și-a sporit numărul locuitorilor printre altele, datorită unui influx de circa 1500 refugiați din
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
francez Chateaubriand l-a întâlnit în zonă pe șeful tribului de beduini Abu Gosh, care controla drumul spre Ierusalim. În zilele Războiul arabo-israelian din 1948-1949, cunoscut ca Războiul de Independență al Israelului, valea a fost parcursă de „convoiul celor 35” soldați israelieni trimiși în ajutorul kibuțurilor asediate de arabi în Gush Etzion. Aceștia au fost uciși de combatanții arabi. Valea Ela a fost cucerită în cele din urmă de către brigada israeliană Harel în octombrie 1948. În 1972 Israelul a construit în
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
soțul ei, și cu Filip, băiatul surorii ei, pe care Elena îl adoptă ca urmare a faptului că Ana-Maria ajunge la închisoare, se mută la Brașov. Șarmant, sigur pe sine și cameleonic, fără trecut, fără rădăcini sau angajamente, este un soldat care știe exact cum arată iadul, iar lumea o privește din toate unghiurile cu o lejeritate pe care i-au dat-o viața și experiența. Are un background profesional ireproșabil, care îl propulsează la șefia DIICOT. Metodele lui sunt mai
Valea Mută () [Corola-website/Science/337076_a_338405]
-
și acolo își face auzite plângerile împotriva Tarquinilor și încep adune o armată. Brutus "le-a cerut să acționeze ca niște bărbați și ca niște romani și să ia armele împotriva obraznicilor dușmani." Porțile Romei au fost blocate de către proaspeții soldați revoluționari și mulți au fost trimiși să păzească Collatia. De acum, o mulțime s-a adunat în forum; prezența magistraților în rândul revoluționarilor menține ordinea. Brutus s-a întâmplat să fie tribun de Celeres, așa că teoretic avea căderea să cheme
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
nu și în esență, și chiar și Sfântul Împărat Roman al Germaniei era mai degrabă ales, decât ereditar—până la abolirea lui în timpul Războaielor Napoleoniene, 2314 ani mai târziu. Auzind de cele întâmplate la Roma, regele, fiii săi și mai mulți soldați se îndreaptă în grabă spre oraș, lăsându-i pe Titus Herminius și pe Marcus Horatius la comanda trupelor din Ardea. Porțile Romei fiind blocate și oameni înarmați pe ziduri, s-au întors în tabără. Între timp, au ajuns scrisorile de la
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
în așa-numitul plan al . Decizia de a promite restaurarea Poloniei a fost luată de către Germania în scopul de a încerca să-și legitimeze ocupația militară în fața populației poloneze, urmând după propaganda germană trimisă locuitorilor polonezi în 1915, în care soldații germani erau prezentați ca eliberatori ai Poloniei de sub jugul Rusiei. În 1917 s-a propus și un proiect de constituție. Guvernul german a folosit amenințări cu pedepse grele pentru a-i determina pe proprietarii de pământuri polonezi ce trăiau în
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
legionari au refuzat să depună jurământul și au fost arestați, fapt care l-a determinat pe generalul von Beseler să-l aresteze pe asociatul lui Piłsudski, , și să-l închidă în Germania. În luna august, restul Legiunilor, aproximativ zece mii de soldați, au fost transferați pe Frontul de Est. Mareșalul Coroanei, Niemojowski, a demisionat la 6 august și a Consiliul s-a desființat la 25 august. După întreruperea funcționării Comisiei Temporare a Consiliului Provizoriu de Stat (), Puterile Centrale au introdus o constituție
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
de aviație asupra punctului de joncțiune dintre Bathline și Kreekrakdam. Atât șoseau și calea ferată au fost avariate serios. Două barăci ale aramtei au fost distruse, iar rețeaua locală de alimentare cu apă și liniile telefonice au fost oprite temporar. Soldații olandezi le-au repus însă rapid în funcțiune. În timpul zilei, armata olandeză din sud, care se retrăgea după ce pozițiilor lor defensive de la Linia Peel-Raam fuseseră ocupate de germani, au ocupat noi poziții în regiunea localității Bergen op Zoom. Portul Vlissingen
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
au fost sparte, iar resturi de țiglă au acoperit străzile. Nu doar cartierul portului a fost afectat - bombardamentele aeriene au distrus case și o biserică aflate la distanță de port. În timpul raidului au fost uciși cinci civili. În acest timp, soldații care apărau Bathline erau martorii retragerii masive a camarazilor care fuseseră înfrânți în partea de răsărit a Noord-Brabant. Comandamentul suprem francez și-a dat sema că planul operațional al Armatei a 7-a nu putea fi dus la îndeplinire așa cum
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
sarcina distrugerii liniei de cale ferată spre Bath. Oamenii erau aceiași care, doar cu câteva zile mai înainte, lucraseră la repararea căii ferate distruse de raidurile aeriene germane. Avioanele de vânătoare germane au atacat baza aeriană olandeză de la Vlissingen, dar soldații olandezi au fost afectați mai mult de zvonurile de pe front decât de raidurile aeriene. În cursul zilei au început să circule zvonuri despre înaintarea impetuaoasă a gemanilor, care ar fi ajuns pe insulă și s-ar fi apropiat de Vlissingen
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
SS. Francezii s-au retras din Woensdrecht, pecetluind astfel soarta camarazilor lor de la Bergen op Zoom. Retragerea francezilor s-a făcut în grabă, aceștia lăsând în urmă cantități mari de provizii și un număr mare de tancuri. Cam 200 de soldați olandezi au reușit pentru o scurtă perioadă de timp să preia controlul asupra pădurii de la sud de Bergen op Zoom, dar ei au fost să se retragă după ce francezii au început să părăsească zona. La un moment dat, francezii au
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
seară, bombardamentele germane de artilerie au scăzut treptat în intensitate și s-au oprit în cele din urmă. Cu excepția a câtorva secțiuni din zona centrală a liniei defensive și a ocupanților cazematelor, militarii care apărau Bathline și-au părăsit pozițiile. Soldații olandezi au depus armele în jurul orei 19:00, cu excepția forțelor din Zeeland. Acordul de capitulare a fost semnat oficial a doua zi. În seara zilei de 14, germanii au pregătit un plan de acțiune pentru neutralizarea ultimelor sectoare apărate de
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
lansat un asalt de o violență fără precedent. Germanii încercatu de fapt să îi înșele pe apărători, ei neavând de fapt resursele pentru atac. Olandezii s-au retras însă de pe linia defensivă în timpul nopții. În dimineața zilei de 15 mai, soldații Regimentului SS Deutschland au înaintat cu prudență de pozițiile defensive ale Bathline. Atunci când au descoperit că tranșeele și pozițiile de tragere ale mitralierelor sunt părăsite, au înaintat cu veteză mare. Câțiva soldați olandezi, care nu apucaseră să fie anunțați să
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
în timpul nopții. În dimineața zilei de 15 mai, soldații Regimentului SS Deutschland au înaintat cu prudență de pozițiile defensive ale Bathline. Atunci când au descoperit că tranșeele și pozițiile de tragere ale mitralierelor sunt părăsite, au înaintat cu veteză mare. Câțiva soldați olandezi, care nu apucaseră să fie anunțați să se retragă, au fost luați prizonieri. Zanddijkline era principala linie defensivă a insulelor principale Zeelandei. Trei cazemate și un complex ecluze în sud și două cazemate pe fiecare parte a căii ferate
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
construcții din bușteni și pământ și tranșee. Pe căile de acces fuseseră plantate câmpuri de mine. Germanii au declanșat rapid asaltul asupra Zanddijkline. Coloanele germanilor au fost supuse focului intens de mitraliere și, în timp ce încercau să se pună la adăpost, soldații SS au alunecat pe o pantă în câmpurile minate plantate doar cu câteva zile mai înainte. Minele antipersonal au ucis 16 soldați germani. Au fost chemați geniștii care, sub acoperirea focului de mitralieră, au dezamorsat minele și au deschis drumul
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
Zanddijkline. Coloanele germanilor au fost supuse focului intens de mitraliere și, în timp ce încercau să se pună la adăpost, soldații SS au alunecat pe o pantă în câmpurile minate plantate doar cu câteva zile mai înainte. Minele antipersonal au ucis 16 soldați germani. Au fost chemați geniștii care, sub acoperirea focului de mitralieră, au dezamorsat minele și au deschis drumul infanteriei. După deminarea căilor de acces, infanteria germană a reluat atacul. În același timp, câteva baterii de artilerie germană au bombardat pozițiile
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
asupra liniilor defensive înaintate și au hotărât să se retragă mai departe în centul insulei. Unitățile SS își opriseră înaintarea de-a lungul canalului ce străbătea Zuid-Beveland, după ce depășiseră cu o zi mai înainte două linii defensive aliate. În timpul nopții, soldații germani au traversat canalul folosindu-se de plute. Cele două batalioane franceze - aproximativ 1.250 de oameni - trebuiau să apere un front de 9 km. Canalul avea o lățime de 50-90 m și era o piedică importantă în fața înaintării germanilor
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
de 50-90 m și era o piedică importantă în fața înaintării germanilor. Cum cele două poduri care traversau canalul fuseseră distruse, germanii trebuiau să folosească la asalt bărci și plute. "Luftwaffe" a continuat să execute raiduri împotriva pozițiilor aliate, iar numeroși soldați aliați au părăsit fără ordin pozițiile de pe malurile canalului. Infanteria franceză a cerut executarea unor bombardamente de artilerie împotriva sectoarelor de concentrare ale soldaților germani, dar precizia artileriei proprii lăsa de dorit, mai mulți comandanți de companii au ordonat retragerea
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
la asalt bărci și plute. "Luftwaffe" a continuat să execute raiduri împotriva pozițiilor aliate, iar numeroși soldați aliați au părăsit fără ordin pozițiile de pe malurile canalului. Infanteria franceză a cerut executarea unor bombardamente de artilerie împotriva sectoarelor de concentrare ale soldaților germani, dar precizia artileriei proprii lăsa de dorit, mai mulți comandanți de companii au ordonat retragerea oamenilor din subordine de pe pozițiile inițiale pe altele cu câteva sute de metri mai departe. La scurt timp după aceea, întreaga zonă defensivă ocupată
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]