28,896 matches
-
nu și poliției) misterul, relatând faptele așa cum au decurs. O ființă care pare a fi pe jumătate om, pe jumătate stafie, îl face pe băiat să se ascundă în tunelul bisericii. Băiatul trăiește experiența supranaturală a unei alte lumi, drumul înapoi se pierde, are un picior rupt, adoarme și-l visează pe celălalt Tom Hill cum cade și moare. Descrierea este pur lirică: Dar îi era frică și frica deveni ființă. "De ce-ai venit aici?" zise ea. Îi întoarse spatele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Nimeni nu pomenește această minune, fapt pentru care ne simțim frustrați atunci când tăcerea autorului refuză să comenteze ceea ce nu înțelegem. La cinci luni după plecarea lui Tim, doi din adepții tatălui (Margaret și Stanley) vin să-l ia pe furiș înapoi la Londra. Îi spun că n-au mai fost întruniri de când a plecat el, fiindcă "a ieșit spiritul din dl. Harcombe". Însă la sosirea la vechea casă, odăile lui Clement sunt goale, iar în capitolul șase Tim are alt vis
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întâmplările se încheie cu sfârșitul, pe care protagonistul scindat în Eu și El îl cântărește cu ochii celui ce vine din viitor și consideră viitorul a fi un trecut. Imaginile scatologice sunt preferatele lui Amis: hrana e vomitată de eroi înapoi în farfurie, excrementele se reîntorc la locul de origine, gunoiul redevine ce a fost înainte să fie aruncat (scrisorile revin din coșul de gunoi, de pildă), banii (mai demult plătiți) revin celui care cere ca serviciul să-i fie făcut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se reîntorc la locul de origine, gunoiul redevine ce a fost înainte să fie aruncat (scrisorile revin din coșul de gunoi, de pildă), banii (mai demult plătiți) revin celui care cere ca serviciul să-i fie făcut, vehicolele refac drumul înapoi la punctul de plecare, pacienții (eroul e medic) sunt readuși la viață din propriile cadavre. Logica e contrazisă cu încântare iar cronologia (pe care eul interior o păstrează pe când contemplă întoarcerea la începuturi) devine sursa multor efecte comice. Toate cele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
disperare tragică. Titlurile capitolelor nu capătă sens decât după ce terminăm cartea. Ele trebuiesc citite abia după ce ne-am familiarizat cu logica răsturnată a textului. What goes around comes around (Ce trece vine) vrea să spună că vârsta poate fi dată înapoi și cel în vârstă poate fi iar tânăr, viața poate contrazice firea lucrurilor: cu toate că avem de-a face doar cu un șiretlic al autorului, aceasta e legea firii în acest volum. You have to be cruel to be kind ( Ca să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de propriul sistem de valori pentru a dovedi că greșesc, pentru a-mi pune la îndoială buna credință? Evident că-l punem la îndoială, altfel romanul nu și-ar atinge scopul. Poate copilul din pântece să devină imaginea morții? Împins înapoi în ființa mamei, Odilo ne părăsește. Acesta e pentru el momentul morții, când i se permite să se schimbe. Îl așteaptă altă existență. Cele două euri Odilo și Eu se contopesc și presimțim avertismentul autorului, că istoria s-ar putea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
slow forward la fast rewind. Urmărim simulacrul de povestire (la început) cu prea puțin interes și cu sentimentul că importantă e atmosfera (în care totul contrazice senzația de familiar, de la mâncarea care e vomată în loc să fie înghițită, la copiii împinși înapoi în pântece în momentul morții), dar spectacolul întârzie. Treptat ne obișnuim să defamiliarizăm în ritmul autorului. Mai rămânem în urmă pe alocuri, dar suntem îndemnați textul ne presează să ne grăbim. În cele din urmă reușim să pricepem: timpul curge
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în pântece în momentul morții), dar spectacolul întârzie. Treptat ne obișnuim să defamiliarizăm în ritmul autorului. Mai rămânem în urmă pe alocuri, dar suntem îndemnați textul ne presează să ne grăbim. În cele din urmă reușim să pricepem: timpul curge înapoi și urmează să ajungem în toiul celui de-al Doilea Război Mondial. Căutăm detalii edificatoare. Aflăm că eroul a fost doctor în lagăre. Aflăm mai multe despre familia lui, tinerețea, copilăria, și în final el e din nou bebeluș, vine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
către care mergem. Drumul vaporului e clar trasat pe apă și e înghițit cu mare poftă de înaintarea noastră. Așa că nu lăsăm nicio urmă pe ocean, de parcă ne-am scunde cu mare succes înaintarea. (p. 109) Pesemne John se uita înapoi către Europa când a părăsit-o, așa că acesta e înțelesul privirii lui înainte acum. Știm deja că textul trebuie citit în oglindă. În ciuda dorinței nestăvilite a autorului de a șoca, romanul afirmă o opinie generală. Dacă istoria e acum un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să acceptăm provocarea declarației că limbajul "nu funcționează". Poate că ne simțim amenințați de această revelație, dar prozatorul nu se oprește aici: Pe scurt, Structuralismul și Deconstructivismul rămân importante fiindcă au destabilizat din temelii comunicarea. Lectorul ar vrea să dea înapoi în fața unui viitor când "totul va trebui rescris". Bradbury numește viitorul "o lume din ce în ce mai greu accesibilă". Face un scurt istoric începând cu Saussure: Există, așadar, langue, datorită căreia putem comunica, și mai există parole, care explică de ce nimeni nu se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe care un est-european le urăște dinainte), o imensă singurătate. Aici duce drumul romancierului Brownjohn: fiecare cu lumea lui. Ne simțim însă direct amenințați atunci când Tony intă în marș și își descrie astfel înrolarea: Te angajaseși, nu mai puteai da înapoi, fiindcă se uita lumea la tine. Te simțeai periculos de vizibil (cu toate că rareori făcea ori zicea cineva ceva violent) dar te simțeai și curajos. Nu putem să nu ne gândim la defilările comuniste. În Londra vine la marș cine vrea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
v. sloganul "Toți aparținem tuturor celorlalți". Comparația batjocoritoare cu Miranda lui Shakespeare, printre altele, îl împinge pe Sălbaticul John la sinucidere. Mama lui John, Linda, este o "hârcă" batjocorită de sălbaticii din rezervație, pe care vizitatorii "civilizați", care o duc înapoi la lumea ei și implicit la moarte), familia (cele câteva rânduri care descriu căminul sunt reci și inspirate). Nașterea e un păcat capital în epoca științei, când viața se conduce după rațiune. A te îndrăgosti, a aparține unui singur partener
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au o semnificație uriașă pentru povestitor. Avem sentimentul că înaintăm printr-o expoziție de tablouri ale lui Ono, iar aceste tablouri au fost așezate într-o ordine a cărei logică, pentru început, ne scapă. Ceea ce ne împinge să facem drumul înapoi pe bâjbâite pentru a descoperi adevăratul tipar al ironiei este mânia finală, "iritarea" povestitorului, ca să folosim de fapt un eufemism pentru starea lui de spirit din final. Avem de-a face cu moartea unei civilizații. Întregul trecut al Japoniei este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
azi. După bar mitzvah mea, la treisprezece ani, n-am mai pus piciorul într-o sinagogă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost evacuat din Londra când avea nouă ani și s-a întors abia la doisprezece ani înapoi. După liceu nu a mers mai departe la universitate, alegând cariera de actor. A intrat în 1948 la Royal Academy of Dramtic Art abandonată ca o experiență nefericită, iar în 1951 a fost acceptat la Central School of Speech and
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
contrastând toate cu trecutul Tamisei, istoria reginei Elisabeta cu Leicester, ironizată în toată splendoarea ei. Pe scurt, simplul gând la existența femeii aduce după sine ideea de moarte, de neființă. Partea a patra îl descrie chiar pe Phlebas înecatul, parcurgând înapoi toate etapele vieții lui, ceea ce a făcut și protagonistul poemului până în acest moment. Ultima parte a poemului (Spusele tunetului) începe cu ecouri din patimile lui Cristos, pentru a se extinde la coșmarul întregii istorii a omenirii. Civilizația se prăbușește, poemul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în tărâmul pustiu, rostește cele trei porunci : "dă, ai compasiune, ține-te în frâu". Toate trei sunt încălcate, drept care ne găsim pe ultimul țărm, împreună cu poetul, care are dinainte marea primordială, dar nu se poate bucura de ea. El privește înapoi, într-o suită de citate care mai de care mai diferite, repetă poruncile zadarnice ale tunetului și se dă bătut. Viața nu poate câștiga. Poemul întreg este un strigăt de disperare. Iubirea a fost ștearsă de pe fața pământului și nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
libertății în copilărie și merg spre pierderea iubirii în adolescență, căsătoria condamnată la singurătate, sordidul vieții în doi, încercarea de evadare din uscăciune și eșuarea oricăror nădejdi de mai bine, pe țărmul mării, când eroul nu poate decât să privească înapoi. Poemul este modernist în măsura în care urmează Fluxul conștiinței eroului, și în același timp se construiește ca o poveste, fiindcă, așa cum romanul era invadat de lirism la Joyce și Virginia Woolf, poezia migrează spre narațiune. Coerența poemului, viu disputată în critică, e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înainte de a dispărea. Cercetând temele predilecte ale poetului, am putea de fapt spune că toată tinerețea a fost obsedat de îmbătrânire și moarte, pentru ca seninătatea să-l afle la sfârșitul drumului, făcâdu-l astfel să-și trăiască viața pe dos, mergând înapoi ca racul . La opt ani după The Waste Land, în 1930, Eliot a publicat un volumaș cu totul surprinzător și diferit de apăsarea gravă a emoțiilor împinse spre disperare din poemele anterioare. Este vorba de Old Possum's Book of
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tristă sensibilității care înaintează în vârstă: Ca războaiele și iernile Absente din ferestrele Copilăriei opace... Vine altă lume. Văzută din spatele unor ferestre de sus (care ne amintesc de Eliot când urcă scara vârstei în Ash Wednesday III) tinerețea dă năvală înapoi în trupul irosit și îl află de nelocuit. Ochii îmbătrâniți privesc în sus, iar ferestrele din înalt dezvăluie "seninul adânc", "nimic", "nicăieri", "nesfârșirea". Vorbele, folosite până acum drept catharsis, nu mai au putere. Poemul îl refuză pe poet. Iată-ne
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fost cândva. Cum să nu-l asculți? Familia se conformează, cu stângăcie. Pe loc repaus. Mergeți. Așteptați înăuntru. Un fleac. L-au privit din casă cât a durat (cel mai greu, ne-au spus apoi) și l-au dus înapoi. Unii poeți Desperado cochetează cu disprețul, indiferența, detașarea. Nu și Mole. John Mole e poetul cel mai atașat și atașant imaginabil. Sentimentele lui sunt mereu în poem el nu se sfiește de autobiografic și știm că sunt ale lui, nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
critice, iar dupăamiaza roman va produce în curând o operă neîncăpătoare pentru o bibliotecă. LIDIA VIANU: Autorul Desperado ține morțiș ca lectorul să se abandoneze textului în transă. Cărțile tale fac naveta în timp, de la prezent spre secolele trecute și înapoi, de la inteligența care le creează la alte inteligențe, silindu-l pe cititor să trăiască de fapt un prezent continuu, un prezent al tuturor timpurilor, al gândirii și sensibilității. Modul narativ este adesea întrerupt de o nevoie de abandon în fața lirismului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt copilul Războiului rece. Am studiat rusa la școală și la facultate. În 1965 am făcut o lungă excursie cu prietenii am condus din Anglia, prin Germania și Polonia, până-n Rusia, Leningrad, Kiev, Odesa, apoi în România, Ungaria, Cehoslovacia și înapoi acasă. Am vizitat din nou România în 1979 acolo am cerut-o în căsătorie pe soția mea. Am fost de două ori în Bulgaria, o dată în ajunul căderii comunismului, a doua oară chiar când acesta se prăbușea. Cunosc deci împrejurările
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sau universitar. A urmat însă o vreme de oarecare mediocritate. Cred că am părăsit harta intelectuală un număr de ani, de la mijlocul până pe la sfârșitul școlii elementare, dar cum părinții mei tot aveau planuri mari, au insistat să nu dau înapoi. Nu mi-a plăcut studiul științelor exacte. Am trecut, dar nu cu note prea mari. Începusem deja să scriu și, fiindcă aveam timp liber, am fost trimis din nou să studiez artele plastice. Dintr-odată și luat cu totul prin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de stăpânire de sine, pasiunea pentru disciplina pe care o predă și în genere pentru cunoaștere, activitățile atractive la lecție și talentul de a trezi interesul elevilor pentru cunoaștere, ușurința de a face față neprevăzutului și de a nu da înapoi în fața greutăților, priceperea de a realiza o evaluare corectă a performanțelor elevilor sunt tot atâtea calități care asigură eficiența muncii la catedră”(S. Iancu, 2000, p. 68) și care adăugăm noi, contribuie la construirea autonomiei elevului. Dirijarea permanentă a acțiunilor
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
același lucru în același sfert de oră. O doamnă foarte respectabilă, fiind într-o zi la căpătâiul uneia dintre fiicele ei care era în pericol de moarte, înconjurată de toată familia sa, exclama izbucnind în lacrimi: "Doamne, dă-mi-o înapoi, și ia-i pe toți ceilalți copii ai mei!" Un bărbat care o luase în căsătorie pe una din celelalte fiice ale sale se apropie de ea, și, trăgând-o de mânecă: "Doamnă, zise el, și ginerii?" Sângele rece și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]