32,577 matches
-
de oboseală. Aici s-au oprit cu toții, semnând o pace eternă, având ca fundament material inegalabilul papricaș stropit cu celebrul vin de Tokay combinat cu minunata agheasmă de Zăvoaia. Încălziți binișor de cele două stimulente lichide, s-au hotărât să bea în stil teuton: Bruderschaft! S-au grupat doi câte doi într-o riguroasă disciplină prusacă, îndeplinind tipicul ritual arhicunoscut. "Temperatura" crescând într-un ritm vizibil accelerat, frații noștri maghiari au întors-o pe un ceardaș îndrăcit încât ieșeau scântei din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
soții Sabina și Sandu ne-au oferit o plasă cu alimente ambalate în ziarul "Scânteia". Eram asemenea naufragiaților care-și drămuiau cu maximă zgârcenie puținele resurse vitale în speranța unei salvări miraculoase. Chestiunea e că nici nu prea aveam după ce bea apă. Ultimul pospai de mălai (făină de porumb) fusese epuizat, așa că mama, cu chiu cu vai, de-abia reușise să ne facă o mămăliguță amețită, pirpirie, leșinată, care anevoie se zărea pe fundul ceaunului. Când a răsturnat tuciul pe suportul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
orale, intrau într-o scurtă și explicabilă grevă japoneză. Nu mai voiau nimic, nu mai cereau nimic în afară de liniște. Ne huruia capul asemenea zgomotelor infernale produse de concasoarele în plină activitate dintr-o carieră de piatră. Apoi simțeam nevoia să bem apă. Dar lichidul vital se împuținase în mod alarmant așa că îl consumam cu maximă economie. Și venea seara, când, subnutriți și amețiți, ne căutam culcușurile în patul cu saltele de paie, iar noi, cei patru frați, ne lipeam strâns trupurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
intrase în panică. Mâncați copii, mâncați boabe fierte, că poate Bunul Dumnezeu ne va ajuta și de astă dată. Trebuie să avem încredere în mila și iertarea lui. Acum, mai mult ca oricând, era valabilă cugetarea filozofului grec obligat să bea cucută: Mănânci pentru a trăi, nu trăiești pentru a mânca." (Socrate) În mijlocul mesei era așezată farfuria de aluminiu în care mama pusese boabele fierte. Lângă farfurie se afla cănița plină cu boabe de porumb în care fâlfâia pe terminate un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
firească a fost să deschidă gura pentru a țipa, pentru a urla, încercând să îndepărteze elementul agresiv, atacatorul. Când a deschis cavitatea bucală pentru a emite semnalul de apărare, lichidul despre care vorbim i-a invadat gura, forțând-o să bea întreaga încărcătură. Se îneca de frică, o ustura gâtul îngrozitor și tușea din toți plămânii zgomotos, repetat și răgușit de mai-mai să-i sară ochii din cap. De-abia acum s-a ridicat în șezut și, cutremurată de spasme, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se va păstra în fonoteca de aur a creațiilor muzicale. Pentru edificare, vă voi prezenta doar textul primei strofe evident, fără partitura muzicală pentru a vă convinge de adevărul spuselor mele. Iat-o: "Cârciumare dă-mi o bere vreau să beau (bis) Ce știu ele ce este viața Ce-i iubirea de golan Să iubești o fată care Nu dă pe tine nici un ban." (Cântec sârbesc) Mai mult ca sigur că primul vers al cântecului a fost greșit înțeles de către patron
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spus pe un ton discret cu adânci vibrații emoționale, ca și cum cele transmise ar fi constituit un mesaj secret de o importanță vitală pentru mine, pentru întreaga mea existență viitore: Dragul tatei, uite, maică-ta ți-a cumpărat o capră ca să bei zilnic lapte, să fii mereu sănătos. Să nu bei nimic altceva în toată viața ta decât lapte. Mă uitam la el complet aiurit, neînțelegând nimic din spusele lui. Ce anume voia tata să sublinieze? Știa cum se va desfășura existența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca și cum cele transmise ar fi constituit un mesaj secret de o importanță vitală pentru mine, pentru întreaga mea existență viitore: Dragul tatei, uite, maică-ta ți-a cumpărat o capră ca să bei zilnic lapte, să fii mereu sănătos. Să nu bei nimic altceva în toată viața ta decât lapte. Mă uitam la el complet aiurit, neînțelegând nimic din spusele lui. Ce anume voia tata să sublinieze? Știa cum se va desfășura existența mea viitoare? Era vreun Nostradamus? Din păcate n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
eu eram stăpânul absolut și de necontestat al caprei căreia, în urma botezului, i se atribuise numele de Miți. În același timp, îmi revenea și obligația îngrijirii ei. Era o dimineață frumoasă de primăvară și eu tocmai îi dădusem caprei să bea apă și îi pusesem să roadă niște coceni, când mama abia târându-se până în fața ușii a lansat în eter o frază imperativă, necondiționată: Titi, du-te repede până la moașă și spune-i să vină urgent că fată Miți!! Textul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o săptămână. Plus deliciile acestei munci de sclav. Imaginea lacului liniștit, plin de stelele reclamelor de lux, în timpul pauzei de masă de la ora trei dimineața. Lume multă, bogată, fericită (cel puțin așa pare la o primă vedere), femei superbe care beau șampanie franțuzească le pot vedea fugar surâsul senzual și spatele decoltat prin ferestruica prin care mi se livrează farfuriile murdare. La sfârșit, duminică dimineață spre prânz, patronul, un italian care a făcut avere în Caraibe, servește întregii echipe șampanie. Suntem
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai înainte: "C'est pour la différencier de la Guinée-Bissau, Guinée Équatoriale, Nouvelle-Guinée". Doamne, câte Guinée-e sunt pe lume! Dacă mai adăugăm și berea Guinness, chiar că te pierzi complet. În afară de faptul că nu te mai poți înțelege cu el după ce bea vinul care rămâne pe fundul sticlelor de pe mese, că fură din măruntele monezi ce constituie bacșișul nostru, al tuturor, este chiar simpatic prin optimismul lui molipsitor și pofta de lui de viață, ceea ce lipsește cu desăvârșire clienților cu fețe plictisite
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru că în timp de război, dacă ni se rup nasturii de la cămașă, trebuie să fim pregătiți să-i coasem chiar și sub focul inamic etc. etc. După circa o oră de pantomimă la ordin, intrăm direct în bucătărie să ne bem ceaiul infect cu steluțe de grăsime. Ceaiul este servit în aceleași recipiente folosite pentru ciorba de prânz. Doar noi bem ceai, cei de la TR, căci "trupa" continuă exercițiul de alarmă. Militarii sunt îmbarcați în camioane și duși undeva, într-o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și sub focul inamic etc. etc. După circa o oră de pantomimă la ordin, intrăm direct în bucătărie să ne bem ceaiul infect cu steluțe de grăsime. Ceaiul este servit în aceleași recipiente folosite pentru ciorba de prânz. Doar noi bem ceai, cei de la TR, căci "trupa" continuă exercițiul de alarmă. Militarii sunt îmbarcați în camioane și duși undeva, într-o pădure de lângă unitate, pentru a face exerciții de "supraviețuire." Ca și cum orice zi petrecută în spațiul închis al acelui țarc vopsit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Este duminică, străzile sunt aproape pustii la ora aceasta din noapte. La un moment dat, observ un grup mare de soldați îmbrăcați în uniforme asemănătoare cu cele ale armatei sovietice, automobile GAZ, Volga, figuranți și figurante de toate vârstele care beau cafea într-o pauză de filmare. Predominau tonurile șterse, blănurile și căciulile de blană, ca și cum șifoniere vechi fuseseră readuse la viață și scoase pe stradă. Revăd, după ani de zile, celebra "căciulă-astrahan" purtată firesc de pensionari dornici să scoată un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
total nereușită de "socializare" cu noii mei colegi de campus, din cauza diferenței de vârstă, dar și a uluitorului lor conformism, automatism comportamental etc. Parcă m-aș găsi într-o pepinieră de viitori funcționari bancari, costum-cravată-BMW. De notat și faptul că beau de 2-3 ori mai mult decât o facem noi, în România, la vârsta lor. Beau haotic, fără metodă și plăcere, având parcă înșurubat în minte un singur lucru, cum să se îmbete cât mai repede și mai eficient. Îmi amintesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și a uluitorului lor conformism, automatism comportamental etc. Parcă m-aș găsi într-o pepinieră de viitori funcționari bancari, costum-cravată-BMW. De notat și faptul că beau de 2-3 ori mai mult decât o facem noi, în România, la vârsta lor. Beau haotic, fără metodă și plăcere, având parcă înșurubat în minte un singur lucru, cum să se îmbete cât mai repede și mai eficient. Îmi amintesc de bucuria cu care tăiam noi slănina pe o bucată de lemn, cu gândul la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
câini și pisici de rasă. Și mai are doamna un soț extrem de bogat (ca majoritatea iranienilor de aici exilați după căderea Șahului), ce pare a fi bancher, bijutier sau comersant de covoare de lux sau toate la un loc. Se bea ceai, se discută în engleză și se ascultă muzică clasică. Se pictează vase deja fabricate, după gustul pe care îl are fiecare. Rolul meu este să aduc culorile dorite de clienți (eu, care sufăr de astigmatism!), să pregătesc vasele pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de 10-12 ani, în atelierul de olărit. Le aduc din depozit vasele de lut pe care urmează să le picteze. Râsete, chicoteli. Extrem de "mature" pentru frageda lor vârstă. După ce mămicile blonde și pline de fitness, respirând bunăstare, se retrag să bea un ceai, mă întreabă la modul glumeț-serios, dar extrem de feminin, dacă nu aș dori să fac "sex" cu ele două. Rămân blocat, este genul de situație care în Occident te poate arunca direct în închisoare. Răspund cu o glumă, ceva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
când stăteam pe balconul căminului D din Galați și ascultam plopii care se unduiau în bătaia vântului cald al lunii mai. Cred că am făcut atunci multe planuri de viitor, dar faptul că ne vom vedea în Franța și vom bea vin roșu de Bordeaux împreună... chiar nu ne trecuse prin minte! Cel mult visam să avem un post bine plătit și stabil la Romtelecom sau la Sidex, combinatul siderurgic din Galați. Gluga cea roșie care acoperea capul călăului din Evul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ai ei (genevezi de viță veche, austeri, de extracție calvinistă). Două lumi care nu se amestecau, ca apa și uleiul. Elvețienii îmi cereau vin, se interesau de podgorie, an de vinificație etc, chestii de rafinament, viță de oameni obosită. Portughezii beau bere, direct din sticlă. Nu au interacționat nici un moment, stăteau complet separați. Sentiment apăsător, de eveniment care trebuie să treacă, să se producă rapid. Mă întreb unde s-au cunoscut, de regulă aceste două lumi nu au ocazia de a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
oroare sacră" pe care muzeificarea nu a izbutit să o îndepărteze. Pe de altă parte, am înțeles oarecum și de ce Reforma începută la Geneva a fost necesară pentru catolici, dar nu și neapărat utilă. Ies puternic tulburat din acest muzeu. Bem o bere într-un bar extraordinar, cu un nume simpatic, Le Passage interdit. Pare ieșit direct din imaginația arsă de droguri a celor de la Pink Floyd în anii lor de glorie: manechine de plastic care pluteau suspendate de corzi, flori
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aș fi încercat să fug de adevăr, de evidența unei vieți care trece prin puncte critice. Cât de frică îmi era de această vârsta acum un deceniu, de lunga listă a tot ceea ce ar fi trebuit să "realizez" până acum. Beau vin și nu mă gândesc la nimic. Nostalgia anilor de cămin, la Galați, când nu posedam nimic, dar împărțeam totul, începând cu mâncarea și terminând cu veioza albastră, ieftină, cumpărată cu 30 de lei de la vânzătorii ambulanți basarabeni, pe care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Madame Cuendet îmi face cadou un plic cu 300 de franci elvețieni, preț al bunelor mele servicii, pe lângă orele obișnuite de lucru. Am cunoscut fericirea deplină în grădina proprietății Cuendet: în timp ce ardeam vreascuri și frunze, priveam cerul și muntele Saleva, beam bere Feldschlossen la sticlă de 33 mililitri și mă gândeam cât de frumoasă poate fi uneori viața. Uneori mai și citeam, ascuns printre ierburile înalte... La începutul verii eram răsfățat de doi cireși enormi și bătrâni ce se încăpățânau să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cireșe mici, dar dulci ca mierea. Toamna îmi făceam provizii de mere, nuci și gutui. Madame Cuendet era vizitată periodic de o armată de nepoți și strănepoți care-i aduceau fructe și flori. Mânca cu multă plăcere fromage fribourgeois și bea la ora cinci după-amiază un păhărel de vin alb elvețian, din regiunea de unde era originară familia ei. Și tot ea îmi spunea uneori că s-a săturat să mai trăiască, a văzut prea multe, viața ei s-a terminat. A
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
experiența m-a învățat faptul că în cartierele bogate, burgheze, poți fi luat la întrebări și legitimat oricând. Prezint prețioasa hârtie, apoi îl trimit să vorbeacă cu proprietara domeniului. Îl văd cum intră în pavilionul din grădină, unde Madame își bea paharul de vin alb de la ora cinci după-amiază. Iese rapid, urcă la fel de rapid în S-Klasse și demarează fără să mai spună nimic, nici măcar obligatoriul au revoir, pe care aici ești obligat să-l rostești chiar și celor mai aprigi dușmani
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]