29,232 matches
-
deal datează în principal din a doua jumătate a secolului al XII-lea și prima jumătate a secolului al XIII-lea. Alte descoperiri, în cantități mai mici, susțin și ipoteza că cetatea ar fi fost deja ridicată în timpul Epocii Vikingilor. Cetatea de pe deal este menționată în despre cu numele de "Lindanise". Ca parte a cruciadei, în vara lui 1219, regele Denmarcei, Valdemar al II-lea, a lansat un atac împotriva Tallinnului. Cruciații săi au preluat cetatea părăsită și, în aceeași vară
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
deja ridicată în timpul Epocii Vikingilor. Cetatea de pe deal este menționată în despre cu numele de "Lindanise". Ca parte a cruciadei, în vara lui 1219, regele Denmarcei, Valdemar al II-lea, a lansat un atac împotriva Tallinnului. Cruciații săi au preluat cetatea părăsită și, în aceeași vară, au început să construiască în locul ei un nou castel, denumit ulterior "Castrum Danorum". După , care s-a dat lângă castel și s-a soldat cu victoria danezilor în fața estonilor, pe deal s-a construit și
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
În 1903, când au fost construite scările Patkuli lângă capul nordic al dealului, Toompea a căpătat o nouă cale de acces din direcția a Tallinnului. Mult reconstruitul Castel Toompea - constând din palatul guvernatorial din epoca țaristă, ziduri și turnuri ale cetății medievale, clădirea expresionistă a parlamentului din 1922, plus câteva alte clădiri - găzduiește astăzi Parlamentul Estoniei. Fațada palatului clasicist al guverantorului domină "Lossi plats" („Piața Castelului”), unde are în față catedrala ortodoxă Alexandr Nevski. Catedrala, astăzi principala biserică a , a devenit
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
de Wolfgang Petersen. Are la bază opera "Iliada" a lui Homer, cu toate că filmul arată întregul deceniu al Războiului Troian, nu numai divergența dintre Ahile și Agamemnon din anul a nouălea. Ahile își conduce Mirmidonii împreună cu restul armatei grecești în invadarea cetății Troia, apărată de armata troiană condusă de Hector. Sfârșitul filmului (distrugerea Troiei) nu este preluată din "Iliada", ci mai degrabă din opera "Eneida" a lui Virgiliu, deoarece "Iliada" se termină odată cu moartea și înmormântarea lui Hector. Filmul conține o distribuție
Troia (film) () [Corola-website/Science/335790_a_337119]
-
al Itacăi, să-l convingă pe Ahile să li se alăture. Ahile, care nu îl suportă pe Agamemnon, refuză inițial, dare se răzgândește atunci când mama sa, Tetis, îi spune că, cu toate că va muri, va fi ținut minte pe vecie. În cetatea Troia, regele Priam este uimit când o vede pe Elena împreună cu Hector și Paris, dar o primește ca și oaspete și decide să nu o trimită înapoi acasă, de vreme ce Paris o va urma și va fi omorât, alegând în schimb
Troia (film) () [Corola-website/Science/335790_a_337119]
-
și pradă de război, dar este furios când Agamemnon o ia cu forța de lângă el și o batjocorează în fața lui, și îi spune că nu-l va ajuta la cucerirea Troiei. Armatele din Troia și Grecia se întâlnesc în afara zidurilor cetății. Datorită unui înțelegeri, Paris se oferă să se dueleze personal cu Menelau pentru mâna Elenei și pentru a cruța Troia. Agamemnon, hotărât să cucerească orașul indiferent de rezultat, acceptă. Menelau îl rănește pe Paris și aproape îl omoară, dar el
Troia (film) () [Corola-website/Science/335790_a_337119]
-
din lemnul bărcilor lor și să abandoneze plaja Troiei, ascunzând bărcile rămase într-o peșteră din apropiere, pentru a părea că au plecat. Priam consideră că darul de la greci este un dar de la Zei și ordonă să fie adus în cetate. Un cercetaș al Troiei găsește bărcile ascunse din peșteră, dar este omorât de greci înainte de a putea să-i alerteze pe troiani. În acea noapte, greci ascunși în cal ies la iveală și deschid porțile orașului pentru armata grecească, începând
Troia (film) () [Corola-website/Science/335790_a_337119]
-
Beiuș". La Alba Iulia, structura gărzii s-a organizat având la bază efective majoritar române ale Regimentului 50 Infanterie austro-ungar din oraș, la care s-au adăugat soldați reîntorși de pe front. Instalarea treupei s-a făcut în cazinoul ofițerilor din cetate. După ce inițial comanda a fost asigurată de căpitanul inginer în rezervă Ioan Negruțiu, a fost predată căpitanului Florian Medrea, ofițer activ într-un regiment bosniac cu garnizoana la Viena, venit de pe front în concediu la părinții din Țebea. Alături de acesta
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
Gărzii locale și-a asumat-o și dr. Ion Pop. Adjunct a devenit sublocotenentul Gavril Crișan. Ca urmare a eforturilor depuse, s-a reușit să "„să improvizeze o armată de 1700 de feciori”", să fie confiscate depozitele de muniție ale cetății, patru tunuri, 30 de mitraliere, mai multe camioane blindate și circa 30.000 de puști. Au fost organizate trei cordoane în jurul orașului pentru a fi evitat un eventual atac ungar dinspre Mureș, Medrea fiind ulterior felicitat pentru modul în care
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
200 de persoane. A fost desemnat un detașament pentru menținerea ordinei în stradă și altul cu același scop, la intrarea în sala mare a cazinoului militar, pregătită în vederea ședinței istorice. Alte unități ale gărzii au fost plasate simbolic pe meterezele cetății. Pentru intervalul 14/27 noiembrie - 20 noiembrie/3 decembrie s-au luat măsuri speciale de pază la gări, poduri și tuneluri, precum și de-a lungul căilor ferate. La Blaj sub conducerea căpitanului Victor Munteanu venit de la Viena, studenții Seminarului Teologic
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
de la întemeierea Regatului Ungariei în secolul al XI-lea, când regele Ștefan I al Ungariei s-a căsătorit cu Ghizela de Bavaria și a adoptat organizarea administrativă carolingiană, cu comitate și orașe, respectiv dieceze. Concomitent au fost colonizați germani în cetatea Buda și în celelalte așezări cu statut urban (Cluj, Alba Regală, Alba Iulia, Veszprém, Pécs etc). Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea marea majoritate a orășenimii din Regatul Ungariei era de etnie germană. În anul 1224 regele
Germanii din Ungaria () [Corola-website/Science/332540_a_333869]
-
linie subțire, galbenă, însoțește limitele țării și județelor. "„Via Traiani”", Valul lui Traian, din județul Galați și până la Nistru e colorat cu o linie trasă în roșu deschis. Aceeași nuanță colorează un singur punct în cuprinsul hărții: un semn de cetate în cruce culcată, pe marginea Prutului, deasupra satului Stănilești ("Stanislav"), în dreptul pârâului Lăpușna ("Lapuszna"). Acest semn reprezintă o mică dovadă de paternitate a lucrării. "Chenarul hărții" e împărțit în meridiane și paralele: longitudinea este luată față de Insula Ferro, pe unde
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
Răzvan Ștef și Andi Grasu), apoi participă la Festivalul Național de muzică ușoară „Mamaia” (2009 și 2010), la Festivalul Național de muzică ușoară „Dan Spătaru”, unde i se acordă „Premiul Special al Consiliului Județean Ilfov” și devine câștigătorul trofeului „Stelele Cetății” - Deva. În 2011, intră pe piața muzicală românescă prin colaborarea cu George Hora și Puya pe piesa „Doamna și Vagabondul”. Pe urmă, colaborează cu artiștii de la casa de discuri HaHaHa Production și înregistrează refrenul melodiei „Save Save”, după care urmează
Alex Mica () [Corola-website/Science/332625_a_333954]
-
-lea este ridicată o biserică gotică sală, poate inițial o bazilică, asemenea celor din satele învecinate. De la această construcție, menționată în 1414, nu putem identifica astăzi nimic. Biserica actuală a fost ridicată în secolul al XV-lea și transformată în cetate bisericească în jurul anului 1500, când biserica a suferit multe modificări fiind fortificată. În jurul anului 1520 intrarea principală din vest, sub clopotniță, a fost zidită. În fața intrării a fost ridicat un contrafort, care la o înălțime de 10 metri, legat de
Biserica fortificată din Valea Viilor () [Corola-website/Science/332621_a_333950]
-
oastei maghiare - comandat chiar de către rege, a trecut în Moldova prin altă pas - cel mai probabil prin cel de la Bicaz cu intenția de a ajunge la Hârlău, reședința domnitorului. Hărțuită de oștenii lui Ștefan I armata ungară a ajuns la Cetatea Neamț (unde la 2 februarie 1395 cancelaria regală a emis un act cu mențiunea "„ante castrum Nempch”", prima mențiune documentară a fortificației) unde atunci a fost stabilit comandamentul de campanie al domnitorului moldovean. Cetatea a fost asediată, însă a rezistat
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
I armata ungară a ajuns la Cetatea Neamț (unde la 2 februarie 1395 cancelaria regală a emis un act cu mențiunea "„ante castrum Nempch”", prima mențiune documentară a fortificației) unde atunci a fost stabilit comandamentul de campanie al domnitorului moldovean. Cetatea a fost asediată, însă a rezistat doar cîteva zile și voievodul a acceptat încheierea păcii la 3 februarie 1395. După ce Ștefan I a acceptat formal încetarea ostilităților și "„a făcut supunere”" ca și stratagemă, a atacat "cu toată puterea poporului
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
vornicului Hrizea Coconu stăpânul satului Bălteni, în timpul domniei lui Radu Mihnea Voievod. Biserica, înaltă și zveltă, este din cărămida, nepictată, cu acoperiș din șindrila. Zidurile, sprijinite de contraforți masivi, au o grosime de 80 cm, dându-i aspectul de adevărata cetate. Naosul si pronaosul sunt despărțite de un zid iar catapeteasma din anul 1800 este din lemn, pictata si întărita cu grinzi din stejar. Biserica cu plan trilobat, are un pridvor deschis, cu arcade de cărămida sprijinite pe stâlpi fasonați, care
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
spre cinstea lui Matei Basarab Voievod și a soției sale Elena întru...... când preumblatu-s-a pe aici”" (descifrată de preotul Iulian Munteanu). Desigur crucea a fost ridicată în cinstea lui Matei Basarab și a doamnei Elena, în amintirea vizitei lor la Cetatea de Floci, care în vremea aceea era în floarea comerțului. Monumentul este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 - Județul Ialomița - la nr. crt. 213, .
Crucea de la Chirana () [Corola-website/Science/332704_a_334033]
-
este un sit arheologic aflat pe teritoriul satului Enisala; comuna Sarichioi. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 161197.06. Ansamblul este format din cetatea propriu-zisă () și o așezare (cu ). Incinta cetății este compusă din patru turnuri de colț și doi contraforți, între aceștia desfășurându-se curtinele cu înălțimi variate, între 5 și 10 m. Cel mai impresionant element îl constituie turnul cel mare, de
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
este un sit arheologic aflat pe teritoriul satului Enisala; comuna Sarichioi. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 161197.06. Ansamblul este format din cetatea propriu-zisă () și o așezare (cu ). Incinta cetății este compusă din patru turnuri de colț și doi contraforți, între aceștia desfășurându-se curtinele cu înălțimi variate, între 5 și 10 m. Cel mai impresionant element îl constituie turnul cel mare, de plan trapezoidal, cu poarta de intrare monumentală
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
aceleași caracteristici ca și turnul 2. Între turnul 3 și turnul 4, se află un contrafort masiv de zidărie plină, trapezoidal, având zidul de incintă drept bază. Turnul 4, de colț, plan patrulater, este cel în care se închide incinta cetății. În apropierea turnului 4, o poternă. Curtina de V-S-V, între turnurile 1 și 4, lungă de peste 100 de m, era construită pe marginea abruptă a dealului. Ea a fost distrusă aproape total, probabil prin surparea zidurilor sale în
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
zidurilor sale în râpă, aceeași soartă având-o și contrafortul, de mai mici dimensiuni, situat la circa 35 m de turnul 4. Singura clădire de piatră păstrată în interiorul incintei, alipită zidului sud-estic, avea rolul de cisternă (rezervă) de apă a cetății, după tencuiala interioară îngrijită, cu multe straturi de mortar hidrofug suprapuse și bazinetul circular, din cărămizi, cu două inele concentrice, situat în centrul podelei. Zidurile și turnurile celei de-a doua incinte, foarte prost conservate, se reduc la una, cel
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
de piatră, puse direct pe stâncă, cu pietrele, fasonate, parțial înecate în mortarul de var. Traseul ei repeta succesiunea de curtine și turnuri (unele pline), armonice/simetrice ale incintei mici. Suprafață - 2, 7 ha, rezervație arheologică. Primele săpături arheologice la cetatea de la Ienisala, între anii 1938-1939, au fost conduse de Grigore Avachian. După război cercetările au fost reluate în anii 1963-1964 de Ion Barnea și I.T. Dragomir, având ca rezultat remarcabil descoperirea celei de-a doua incinte fortificate a cetății. Cercetările
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
la cetatea de la Ienisala, între anii 1938-1939, au fost conduse de Grigore Avachian. După război cercetările au fost reluate în anii 1963-1964 de Ion Barnea și I.T. Dragomir, având ca rezultat remarcabil descoperirea celei de-a doua incinte fortificate a cetății. Cercetările au fost reluate în scopul restaurării cetății în 1976 de Gh. I. Cantacuzino și Silvia Baraschi, iar din 1991 de un colectiv format din Raluca și Sergiu Iosipescu și Oana Damian și continuate de primii doi până în 1999.
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
fost conduse de Grigore Avachian. După război cercetările au fost reluate în anii 1963-1964 de Ion Barnea și I.T. Dragomir, având ca rezultat remarcabil descoperirea celei de-a doua incinte fortificate a cetății. Cercetările au fost reluate în scopul restaurării cetății în 1976 de Gh. I. Cantacuzino și Silvia Baraschi, iar din 1991 de un colectiv format din Raluca și Sergiu Iosipescu și Oana Damian și continuate de primii doi până în 1999.
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]