29,866 matches
-
a relației dintre acesta și specii. Inițial teoria nu se aplica oamenilor, contemporanii find cei care au adus teoria sa în centrul dezbaterilor. În cazul ființei umane, lipsa unei forme tranziționale, acea așa-numită "verigă lipsă", pune sub semnul întrebării ipoteza evoluției graduale. Studiile unor neodarwiniști ca: August Weismann, Theodosius Dobjanski, Ernst Mayr, George Gaylord Simpson insistă pe rolul mutațiilor genetice și au ca temă centrală preadaptarea genetică (existența latentă a unor schimbări) și polimorfismul genetic (menținerea unor mutații defavorabile), care
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Pământ. Pentru explicarea trecutului geologic s-au emis diverse teorii, precum "unitarianismul" și "catastrofismul", ambele opuse una alteia, între ele menținându-se o continuă dispută. Cea mai semnificativă teorie evoluționistă pre-darwinistă este cea a lui Jean-Baptiste de Lamarck. Bazată pe ipoteza "moștenirii caracterelor dobândite", această teorie, cunoscută și sub numele de lamarckism, a fost acceptată până la începutul secolului al XX-lea. Idei asemănătoare fuseseră enunțate încă din antichitate de către Aristotel și Hippocrate, dar nu au fost luate în considerație. Lamarck descrie
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
omul. Combinând abordarea biogeografică a lui Humboldt, geologia uniformitarianistă a lui Lyell, concepțiile lui Thomas Malthus privind creșterea populației, naturalistul britanic Charles Darwin, în urma cercetărilor efectuate de-a lungul a zeci de ani, elaborează celebra sa teorie evoluționistă. Bazată pe ipoteza selecției naturale, această teorie a avut un succes răsunător, stârnind dispute încă de la început, printre care controversa creație-evoluție. La o concluzie similară privind evoluția ajunsese și Alfred Russel Wallace. Publicarea, în 1859, a teoriei lui Darwin, în lucrarea "Originea speciilor
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
secolului al XIX-lea, o serie de biologi și-au îndreptat atenția către celulă. Se ajunge la concluzia că acesta posedă următoarele proprietăți: Primele două concepte au fost promovate în 1838, respectiv 1839 de către Schleiden și Schwann. La a treia ipoteză s-a ajuns grație lucrărilor lui Robert Remak și Rudolf Virchow, astfel că din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cele trei idei sunt aceptate unanim, formând ceea ce astăzi numim teoria celulară. În chimie, unul din marile progrese
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
vedere material și energetic) ca fiind obiectul principal de studiu al ecologiei. În 1900, Hugo de Vries, Carl Correns și Erich von Tschermak au redescoperit în mod independent legile lui Mendel. La scurt timp, cercetătorii din domeniul citologiei au emis ipoteza conform căreia materialul genetic ar fi constituit din cromozomi. Între 1910 și 1915, Thomas H. Morgan, studiind "Drosophila melanogaster" (devenită ulterior organism-model în genetică), elaborează "teoria cromozomială a eredității". Hugo de Vries a încercat să aplice aceste rezultate ale geneticii
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
speciei. Prin anii 1970, Stephen Jay Gould și Niles Eldredge au elaborat "teoria echilibrului punctat", prin care se explică faptul că multe schimbări evolutive pot avea loc în intervale scurte de timp. În 1980, Luis Alvarez și Walter Alvarez formulează ipoteza conform căreia dispariția dinozaurilor a fost cauzată de un impact cu un corp ceresc. Tot în acea perioadă, analiza statistică a fosilelor de organisme marine, publicată de Jack Sepkoski și David M. Raup, a condus către o estimare mai riguroasă
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
să se cerceteze și să se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natură. De aceea, niciun sistem științific nu poate pretinde a fi în mod absolut și pentru toate timpurile valabil (principiul ""failibilității""). Se pot emite, cel mult, prezumții sau ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, în cel mai bun caz, se formulează probabilități. Este suficientă o singură abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rămâne numai atât timp adevărată, până când este invalidată (dovedită ""falsă""). Falsificabilitatea reprezintă, în
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
și pentru toate timpurile valabil (principiul ""failibilității""). Se pot emite, cel mult, prezumții sau ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, în cel mai bun caz, se formulează probabilități. Este suficientă o singură abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rămâne numai atât timp adevărată, până când este invalidată (dovedită ""falsă""). Falsificabilitatea reprezintă, în concepția lui Popper, metoda de descoperire a adevărului fără a se recurge la inducție sau la principiul regularității fenomenelor, întru cât teoriile empirice nu sunt decisive
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
însă falsificarea geometriei euclidiene. În știință nu se pot face progrese prin acel tip de experiențe, care nu fac decât să verifice legi încă valabile, ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor și, în consecință, conduc la formularea de noi ipoteze. Teoriile, care în mod sistematic nu admit nicio contradicție, respingând probele evidente constatate empiric, sunt pseudoștiințifice și capătă astfel - datorită unor interese de grup, partinice, fanatismului sau nepăsării - un caracter ideologic, dogmatic (Exemplu: teoria marxist-leninistă). Cu fiecarea falsificare rezultă o
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
încearcă să explice fenomenele prin necesitatea istorică și, în consecință, poate duce la dogmatism. Progresul cunoștințelor și înțelegerea dezvoltării teoriilor alcătuiesc împreună o teorie a cunoașterii, care admite că nu este posibilă o perspectivă globală a problemelor. În consecință, fiecare ipoteză precum și verificarea oricărei teorii științifice sunt motivate de un interes, care derivă din încercarea soluționării unei probleme. Alegerea faptelor de observat și studiat depinde în mare măsură de interesul cercetătorului, care își selecționează metodele și instrumentele corespunzătoare realizării acestui interes
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
Adolf Grünbaum și Wesley C. Salmon dezvoltă teme divergente cu acceptarea unor elemente inductivistice. Deși principiul falsificabilității propus de Karl Popper este util pentru a deosebi discipline științifice autentice de pseudoștiințe (cum sunt astrologia, frenologia, homeopatia etc), în practică falsificarea ipotezelor științifice nu e prezentă în arsenalul de zi cu zi al cercetării. Mai degrabă, cunoașterea științifică avansează datorită acumulărilor de fapte de observație sau experimentale și formulărilor teoretice care derivă din acestea. Pe măsură ce tot mai multe noi fapte experimentale sunt
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
-lea în ținuturi dinspre cursul inferior al Dunării și în regiuni montane izolate din Crimeea, limba gotică crimeeană. Termeni posibil gotici din manuscrise mai târzii de sec. al VI-lea (anul 600 d.H.), pot să nu aparțină limbii gotice. Există ipoteza că așa-zisa limbă gotică crimeeană ar fi fost vorbită până în sec. al XVII-lea sau al XVIII-lea. În 1562, când se afla la Constantinopol, diplomatul flamand Ogier Ghislain de Busbecq a avut convorbiri cu două persoane originare din
Limba gotică () [Corola-website/Science/314572_a_315901]
-
cei doi crimeeni. Consemnările au fost remise acasă ca raport diplomatic, cuvintelor prezumtiv gotice puse în listă adăugându-le traducerea în limba latină. Lexemele au caracteristici importante de tip german (mai ales din dialectele germanei de jos), ceea ce face controversată ipoteza gotică în sânul comunității lingvistice de specialitate. Exemple: broe "pâine" (germană: Brot); plut "sânge" (Blut); hoef "cap" (Haupt); schieten "a trage cu săgeți" (schiessen); gnauen tag "bună ziua" (guten Tag); reghen "ploaie" (Regen); bruder "frate" (Bruder); schuuester "soră" (Schwester); alt "bătrân
Limba gotică () [Corola-website/Science/314572_a_315901]
-
minte independentă. Filozofia minții și filozofia identității personale deasemeni contribuie la înțelegerea contemporană a sufletului/minții. Abordarea contemporană nu adresează așa mult existența unui suflet independent, considerând conceptul mai puțin relevant. Progresele făcute în neuroștiință servesc în principiu să sprijine ipoteza identității minte-creier, arătând gradul ridicat de relaționare între stările mentale și stările fizice ale creierului. Noțiunea de suflet are o mai mică putere explicativă într-o viziune a lumii occidentale ce preferă explicațiile empirice implicând elemente observabile și localizabile în
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
o înțelegere a lumii, decât ca o entitate în sinea sa. Când cercetătorii moderni vorbesc despre suflet în afara acestui context cultural și psihologic, în general tratează termenul de "suflet" ca un sinonim poetic pentru "minte". Cartea lui Francis Crick, "Uluitoarea Ipoteză", spre exemplu are subtitlul, " Știința caută sufletul". Crick ținea poziția că cineva poate învăța tot ce se poate cunoaște despre sufletul uman prin studierea funcționării creierului uman. Depinzând astfel de credințele cuiva privind relația dintre suflet și minte, descoperirile în
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
a interpreta realitatea prin prisma antropomorfică și animistă, percepând agenți voluntari în fenomene naturale, dualismul spontan stă și el la baza ideii de suflet și explică în opinia unora refuzul multor indivizi de a accepta ceea ce Francis Crick numea “uluitoarea ipoteză”, anume că dualismul este fals și viața mentală ia naștere din procese fizice. Daniel Dennett a apărat ideea că strategia de supraviețuire umană depinde enorm de adoptarea unei poziții intenționate, o strategie comportamentală ce prezice acțiunile altora bazate pe speranța
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Franz-Joseph Müller, „Freiherr” von Reichenstein a fost un mineralogist austriac, care a descoperit în 1782 telurul. Există 2 ipoteze legate de data nașterii și originea sa: Cert este însă că a încetat din viață la 12 octombrie 1825 în Viena. A studiat filosofia, artele și dreptul la Viena. Conform unor surse a studiat apoi la Academia Minieră din Selmecbánya
Franz-Joseph Müller von Reichenstein () [Corola-website/Science/314634_a_315963]
-
așa-zisei «procesiuni a zeilor». În deceniile următoare, locurile au fost vizitate de alți cercetători, între care francezul E. Chantré, care a făcut primele fotografii, arhitectul german Carl Humann, Hamilton, Heinrich Barth și Otto Puchstein. Primul cercetător care a avansat ipoteza că este vorba de capitala hitită Hattușa a fost asirologul berlinez, expert în scrierea cuneiformă, Hugo Winckler. În 1906, din însărcinarea societății "Deutsche Orient-Gesellschaft" (Societatea germană pentru Orient), Winckler și arheologul turc (de origine greacă) Theodor Makridi Bey au organizat
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
luată. Acesta este motivul pentru care deciziile luate pe moment nu pot fi prevăzute. Alice poate prevedea viitorul oamenilor și al vampirilor, dar este incapabilă să prevadă viitorul vârcolacilor sau al ființelor precum Renesmee. În "Zori de zi", Alice emite ipoteza conform căreia poate vedea viitorul vampirilor foarte clar pentru că și ea este vampir, poate vedea viitorul oamenilor pentru că a fost om, și nu poate vedea viitorul vârcolacilor sau pe al ființelor precum Renesmee pentru că nu le-a aparținut niciodată. Abilitățile
Lista personajelor din Amurg () [Corola-website/Science/314668_a_315997]
-
târziu a fost transformată într-o constelație. Așadar de-a lungul timpului sintagma "firul Ariadnei" a primit diverse valențe conotative, fiind și astăzi, un punct esențial de referință culturală mitologică, dând naștere mai multor interpretări. S-a emis, de asemeni ipoteza că au existat două femei cu același nume: una care l-a ajutat pe Tezeu și o alta care a fost căsătorită cu Dionis. În orice caz, Ariadna - zeitate primitivă a fertilității - a fost adorată în Atena, Naxos și Cipru
Ariadna () [Corola-website/Science/314738_a_316067]
-
singur compartiment de țesuturi ar fi satisfăcător pentru rezolvarea problemei decompresiei. Rezultatele au fost reexaminate de Hills în 1966, Hempleman în 1967 și reluate în 1969. Pentru calculul decompresiei după scufundări cu aer, cercetătorii britanici au emis o serie de ipoteze: Medicul Albert A. Bühlmann începe o serie de experimente în anul 1959 în Laboratorul de Fiziologie Hiperbară din cadrul Spitalului Universitar din Zürich. Albert Bühlmann a luat în considerare, pentru calculul decompresiilor după scufundări cu aer comprimat, 16 compartimente de țesuturi
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
Mănăstirea este o mănăstire ortodoxă din România, situată în satul Strâmba-Jiu din județul Gorj. Este situată la 9 km de Mănăstirea Dealu Mare. În privința originii etimologice a denumirii satului „Strâmba” -Jiu există două ipoteze: Mănăstirea de astăzi se află pe locul Schitului Strâmba, de care ne vorbește inscripția zugrăvita în anul 1793 deasupra intrării în pronaos, conform căreia acesta există deja la 1519. Dintr-un document emis la 1487 de cancelaria lui Vlad Călugărul
Mănăstirea Sfânta Treime (Strâmba) () [Corola-website/Science/313569_a_314898]
-
corzi vibrante care emit un ton muzical și octava sa, este 1:2. Armonia observată (consonanța) a două asemenea note ar putea fi explicată dacă raportul frecvențelor lor de oscilație în aer este de asemenea 1:2, ceea ce concordă cu ipoteza echivalenței frecvenței mișcării în aer.
Marin Mersenne () [Corola-website/Science/313586_a_314915]
-
Pe de altă parte, susținătorii teoriei invaziei lui Gero sunt de părere că Margraful a efectuat de fapt o invazie de succes, în urma căreia Mieszko a fost obligat să plătească tribut împăratului și să adopte creștinismul prin Biserica germană. Această ipoteză care susține introducerea creștinismului ca urmare a acestui război nu este confrimată în nici o sursă germană. Omagiul este o chestiune separată, în conformitate cu cronica lui Thietmar, Mieszko plătind de fapt tribut împăratului pentru terenurile din Vurta (o regiune de pe râul Warta
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
susținător - latină: amicus imperatoris). Probabil în anul 964, Mieszko a început negocierile cu Boleslav cel Crud, conducătorul Boemiei. Ca rezultat, în 965, Mieszko s-a căsătorit cu fiica lui Boleslav, Dobrawa. Următorul pas a fost botezul lui Mieszko. Exista diferite ipoteze cu privire la acest eveniment. Se presupune că a fost o decizie politică, menită să aducă statul lui Mieszko mai aproape de cehi și pentru a facilita activitățile sale în regiunea slavilor Polabian. În același timp, botezul a scăzut probabilitatea atacurilor margrafilor germani
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]