30,776 matches
-
Biserica „Sfântul Dumitru” din Suceava este o biserică ortodoxă construită între anii 1534-1535 în municipiul Suceava. Ea se află situată pe Strada Ștefan cel Mare (fosta Stradă Domnească) nr. 1, în apropiere de Curtea Domnească, în centrul orașului. Are hramul "Sfântul Dumitru", sărbătorit în fiecare an, în ziua de
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
de calitate inferioară și a fost construit un fronton în partea de vest a bisericii. Iconostasul a fost înlocuit în anul 1876, cu un altul pictat în parte de pictorul Epaminonda Bucevschi. În perioada 1850-1855, ca urmare a scăderii populației ortodoxe a orașului Suceava și a reducerii veniturilor acesteia, numărul parohiilor existente în oraș a fost redus de la cinci (care funcționau la sfârșitul secolului al XVIII-lea) la două: Sfântul Dumitru și Sfântul Nicolae. Parohia "Sf. Dumitru" a răscumpărat în 1866
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
deosebit de bogat, constituit din funie răsucită, elemente florale imitând laleaua, rozete și un coronament cu volute și elemente vegetale numeroase. Este un ancadrament tipic pentru icoanele întâlnite la bisericile de pe valea Someșului sau a Șieului. Aflată aproape de colapsul total biserica ortodoxă de lemn din Păltineasa a fost prinsă de către Institutul Național al Patrimoniului în Planul Național de Restaurare la inițiativa Direcției Județene de Cultură și Patrimoniu și a Parohiei Ortodoxe Spermezeu. Finanțarea a fost asigurată de Ministerul Culturii prin Institutul Național
Biserica de lemn din Păltineasa () [Corola-website/Science/316669_a_317998]
-
de pe valea Someșului sau a Șieului. Aflată aproape de colapsul total biserica ortodoxă de lemn din Păltineasa a fost prinsă de către Institutul Național al Patrimoniului în Planul Național de Restaurare la inițiativa Direcției Județene de Cultură și Patrimoniu și a Parohiei Ortodoxe Spermezeu. Finanțarea a fost asigurată de Ministerul Culturii prin Institutul Național al Patrimoniului, iar lucrările de restaurare au fost executate de firma “Taina Lemnului” din Desești, Maramureș, costurile totale ridicându-se la aproximativ 3,2 milioane lei. Studii regionale Sfințirea
Biserica de lemn din Păltineasa () [Corola-website/Science/316669_a_317998]
-
era Thomas Morosini căci, dacă împăratul era ales în rangurile de cavalerie, tratatul din martie stipula că noul patriarh va fi ales din partea venețiană. Ar fi o greșeală să credem că descrierile înfiorătoare ale jafurilor ar fi rodul fanteziei cronicarilor ortodocși înfuriați. Însuși Innocentius III, aflând amănuntele cuceririi capitalei grecești (bineînțeles, cel mai mult l-au alarmat sacrilegiile comise de cavaleri), i-a adresat lui Balduin o scrisoare plină de mânie: Voi, fără a avea nici un drept, nici autoritate asupra Greciei
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
fragmente murale din secolul 18, iconostasul, precum și icoane din același secol. Două din turnuri au fost avariate în timpul primului război mondial, fiind reconstruite în 1920. Între 1968 și 1990 biserica a fost folosită atât de greco-catolici cât și de comunitatea ortodoxă. În prezent aparține comunității greco-catolice. Biserica Sfântul Nicolae din Ruská Bystrá construită la începutul secolului 18 are două turle și o structură asemăntoare locuinței țărănești tradiționale. În patrimoniul bisericii se păstrează obiecte liturgice originale. Biserica Arhanghelului Mihail din Ladomirová construită
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
de sare pe râul Mureș. În secolul al XIII-lea mănăstirea, cu 23 de călugari, avea un venit anual de 4.000 de bolovani de sare, produs greu de procurat în acele timpuri. La început, lăcașul a fost de rit ortodox, apoi a fost preluat de catolici, iar până la sfârșitul secolului XVI a fost mănăstire benedictină, după care nu a mai fost locuită. Mănăstirea a cunoscut o decădere constantă din secolul al XIV-lea, pentru ca în anul 1557, după invazia turcească
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Colacu este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1800 în satul Colacu din comuna Fundu Moldovei aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat pe malul stâng al râului Moldova, la drumul județean 175 și are hramul "Sfântul Nicolae", sărbătorit la data de 6
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
și a soției sale Elena, ce au răposat la 10 aprilie anul 1824 la 60 ani bătrână. Aceștia au fost ctitorii la această biserică. Veșnic răpaos lor.”" Mai multe lucrări acreditează anul 1800 ca an al construcției bisericii: "„Anuarul Arhidiecezei ortodoxe a Bucovinei pentru anul 1925”" sau lucrarea academicianului Nicolae Stoicescu - "„Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova”" din 1974. Meșterii care au construit biserica sunt Ioniță și Gheorghe Șalvariu. Alte mărturii cu privire la vechimea bisericii sunt un clopot donat
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
florini). Pictura a fost lucrată în tempera pe un strat de preparație dat direct pe lemn. Interspațiile dintre grinzi sunt acoperite cu șipci de brad peste care s-a pus pânză groasă. Scenele religioase sunt dispuse conform tradiției și corosului ortodox. Ușile diaconești poartă chipul Arhanghelilor Mihail și Gavriil iar cele împărătești ale Sf. Apostoli Petru și Pavel. Catapeteasma, construită din lemn de stejar este și perete de rezistență. Mai păstrează doar chipurile Mântuitorului cu Evanghelia deschisă și al Maicii Domnului
Biserica de lemn din Troaș () [Corola-website/Science/316759_a_318088]
-
zonă de vest a Ucrainei. A murit în 1651 fiind canonizat la scurt timp după aceasta. În 1720 lavra a trecut în mâinile congregației vasiliene a bisericii Greco-catolice ucrainiene. Abia în 1831, sub dominația țarista, ansamblul va fi returnat bisericii Ortodoxe. Odată cu mănăstirea au reintrat în ortodoxie și călugării viețuitori. În 1833 mănăstirii i s-a acordat statutul de Lavra, devenind reședința de vară a episcopului ortodox de Volina. La finele secolului 19, Poceaevul devenise o adevarată Mecca pentru ortodocșii din
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
bisericii Greco-catolice ucrainiene. Abia în 1831, sub dominația țarista, ansamblul va fi returnat bisericii Ortodoxe. Odată cu mănăstirea au reintrat în ortodoxie și călugării viețuitori. În 1833 mănăstirii i s-a acordat statutul de Lavra, devenind reședința de vară a episcopului ortodox de Volina. La finele secolului 19, Poceaevul devenise o adevarată Mecca pentru ortodocșii din imperiul Rus precum și pentru zona balcanică. Imperiul Țarist a susținut această tendință, fiind un avanpost al panslavismului într-o regiune în care greco-catolicii deveniseră majoritari, și
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
într-o regiune în care greco-catolicii deveniseră majoritari, și fiind la doar câțiva kilometri de Galitia habsburgica. După revoluția din 1917, conform tratatului de la Riga, regiunea Volinia a revenit Poloniei. Datorită acestui fapt, precum și persecuțiilor ce au început în Biserică Ortodoxă Rusă, Lavra a devenit parte a Bisericii Ortodoxe Poloneze în anul 1923. Începând din 1929 Lavra a fost supusă unor presiuni venite din partea conducerii politice de la Varșovia, însă numai peste 10 ani, conform pactului Ribentrop - Molotov devenea odată cu întreaga regiune
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
și fiind la doar câțiva kilometri de Galitia habsburgica. După revoluția din 1917, conform tratatului de la Riga, regiunea Volinia a revenit Poloniei. Datorită acestui fapt, precum și persecuțiilor ce au început în Biserică Ortodoxă Rusă, Lavra a devenit parte a Bisericii Ortodoxe Poloneze în anul 1923. Începând din 1929 Lavra a fost supusă unor presiuni venite din partea conducerii politice de la Varșovia, însă numai peste 10 ani, conform pactului Ribentrop - Molotov devenea odată cu întreaga regiune, parte a Republicii Sovietice Ucrainiene. Ostilitatea religioasă a
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
libertatea, să se închine la Poceaev. În timpul ocupației naziste din timpul războiului mănăstirea nu a fost închisă, însă multe obiecte din patrimoniul sau mobil au fost confiscate pentru a nu ajunge în mâinile sovieticilor. În această perioadă a aparut Biserică Ortodoxă Autocefala Ucraineană, sub a cărei juristidictie a ajuns și Lavra Poceaev. După război, rolul ei de avanpost al ortodoxiei a continuat pentru un timp, în condițiile desfintarii Bisericii greco-catolice și reconvertirii forțate a membrilor acestei biserici la ortodoxie. În finalul
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
monitorizare constantă , culminând în 1959 cu confiscarea clădirilor bisericilor și reconvertirea lor în "Muzee ale Ateismului". În 1980 muzeele s-au transformat în școala teologica și în 1991 în seminar. După desfintarea URSS, încercările repetate de greco-catolicilor că și ale ortodocșilor apartiand de patriarhia de Kiev de a ocupa ansamblul s-au soldat cu eșecuri, Lavra dispunând de voluntari cazaci și de pază militarizata. Fostul ministru ucrainean Viktor Ianukovici este unul dintre cei mai fervenți susținători ai Lavrei. De la obținerea independenței
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
de la Kiev. O bogată activitate editorială și tipografica a răspândit faima Lavrei în spațiul vestic postsovietic. Lavra Poceaev este una din cele mai populare destinații de pelerinaj din Ucraina, Belarus, Polonia, Rusia, România și Republică Moldova, precum și din alte zone ortodoxe mai îndepărtate. Ansamblul arhitectural este dominat de Catedrală Adormirii Maicii Domnului, construită după planurile arhitectului german Gottfried Hoffmann cu sprijinul financial al lui Nicolae Potocki. La data finalizării (1753) a fost una dintre cele mai mari biserici greco-catolice din lume
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
mai mari biserici greco-catolice din lume. Stilul este eclectic, având atât elemente baroce cât și neoclasice. Alături de ea s-au contruit un paraclis în 1862 și o trapeza în 1888. Un incendiu din 1874 a prilejuit redecorarea catedralei în stil ortodox. Ansamblul adăpostește pe langă mormântul ctitorului două din cele mai faimoase relicve ale Ucrainei, piatra Sfanțului Picioruș și Icoana Născătoarei de Dumnezeu. Pe latura de Sud-Est a catedralei se înalță turnul clopotniței construit între 1861 și 1869. Acesta are o
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
, originară din satul bihorean Sitani, a fost vândută locuitorilor din Brătești, fiind supusă ulterior mai multor intervenții. Dintre acestea cea mai gravă a vizat modificarea învelitorii și a șarpantei. În anul 2009, la cererea Parohiei Ortodoxe Brătești, arhitectul orădean Cristian Pușcaș execută proiectul de restaurare a lăcașului de cult, în urma căruia se aduc schimbări la nivelui șarpantei și învelitorii, modificându-se forma și materialele acestora. Prin procesul de restaurare s-a revenit la imaginea inițială a
Biserica de lemn din Brătești () [Corola-website/Science/316792_a_318121]
-
din Ceișoara...” În anul 1756 preotul Mihai din localitate arăta că biserica a fost construită din contribuția tuturor locuitorilor din Sitani. Preotul Ioan Cristea a întocmit în anul 1905 Cronica bisericii din Sitani, manuscris ce se păstrează în arhivele Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea. Din cronica respectivă pot fi citate următoarele date foarte interesante atât din punct de vedere istoric, cât și etnologic: „Biserica s-a edificat în anul 1938 și se află în stare mediocră. S-a întemeiat prin chitorul
Biserica de lemn din Brătești () [Corola-website/Science/316792_a_318121]
-
Biserica de lemn din Bodești, comuna Hălmagiu, județul Arad a fost construită în anul 1760 Are hramul „Pogorârea Sf.Duh”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica ortodoxă de lemn a fost ridicată în jurul anului 1760 și restaurată de mai multe ori (ultima dată în 1957) . În interiorul bisericii sunt zugrăvite atât iconostasul, cât și pereții, de zugravi populari, în stil bizantin, în anul 1831, potrivit unei însemnări de pe
Biserica de lemn din Bodești, Arad () [Corola-website/Science/316817_a_318146]
-
pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Prima mențiune documentară despre acest sat din valea Crișului Alb datează din anul 1439, satul apartine de comuna Hălmagiu. Este o filie cu 38 de gospodării (172 locuitori), toți de religie ortodoxă, aparținătoare parohiei Bănești. Nu se cunosc date precise în legătură cu anul construcției acestei biserici. Potrivit tradiției orale ar fi ridicată în anul 1860, în vreme ce satul era păstorit de preotul Dâlvu de la Obârșia. Până în anul 1916 a fost acoperită cu șindrilă; în
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
de preotul Dâlvu de la Obârșia. Până în anul 1916 a fost acoperită cu șindrilă; în acel an s-a pus învelitoarea actuală, de țiglă. Ultima renovare a fost făcută în anul 1969 prin contribuția credincioșilor, dar și cu ajutorul primit de la Patriarhia Ortodoxă Română. Numărul mic al credincioșilor, posibilitățile materiale reduse ale acestor oameni dintr-un sat de munte, se reflectă și în împodobirea bisericii. Biserica a fost pictată în anul 1865 așa cum glăsuiește pisania rău păstrată din partea dreaptă a catapetesmei: “SA ZUGRĂVIT
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
îmbogățit fabulos într-un timp scurt. Iar, întrucât vecinii Imperiului, turcii, trăiau vremuri grele, din cauza înaintării mongolilor, și o mulțime de refugiați își căutau scăparea de nomazi pe pământurile grecilor, a crescut și numărul locuitorilor acestuia. În ce privește relația cu Biserica ortodoxă, deși era generos față de aceasta (Ioan al III-lea Ducas Vatatzes sprijinea cu bani nu numai clerul din teritoriile stăpânite de el, ci și pe cel din Antiohia, Ierusalim și chiar din Constantinopolul ocupat de latini), el totuși nu suporta
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
creștinilor răsăriteni (în primul rând, a clericilor) care nu voiau să se închine lui Dumnzeu după ritul catolic și, din această cauză, erau supuși unor crunte persecuții în Imperiul latin. După moartea patriarhului Methodius II (1240), el a lăsat Biserica ortodoxă fără păstorul ei suprem timp de patru ani, deoarece nu putea găsi un candidat potrivit pentru gustul său. Ca și pentru ceilalți împărați ai Imperiului de la Niceea, recucerirea Constantinopolului din mâinile latinilor și refacerea unității Imperiului bizantin a fost o
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]