29,239 matches
-
pe ei, că au problemele lor. Mă duc și le zic: „Mai incet, că vor și actorii să se relaxeze!”. Ce gen de spectacole vă plac? Îmi plac mai mult comediile pentru că am observat că și lumea asta caută: să râdă, nu să stea și să plece tristă. Spectacolele care sunt un pic mai voioase îmi plac. Ce amintiri plăcute aveți din munca de zi cu zi din teatru? De exemplu, când m-am angajat, după ce aveam o vizionare, ne strângeam
„E important să fie respect în relațiile de muncă” () [Corola-website/Science/295673_a_297002]
-
eroii aveau 10, 12 ani, îi priveam deja că pe niște maturi și mă simțeam foarte bine în compania lor. Mai trist este ca și acum îmi plac cărțile cu copii și continuu să mă identific cu eroii mari (<i>râde</i>). Dacă citesc cărți cu oameni mari, automat mă distanțez și îi privesc critic. Atunci cand citesc cărți cu copii îmi suprim conștient orice atitudine critică. E indiscutabil că literatura pentru copii de propagandă a avut un mare impact asupra cititorilor
„Literatura pentru copii este un act profund subversiv” () [Corola-website/Science/295700_a_297029]
-
o clădire pe a cărei firma scrie Centrul de colectare și acolo vinde afinele. Primește 5 lei pe ele, apoi, în culmea fericirii, da fugă în magazinul de alături și-și cumpăra o sticlă de Fanta, una din aia mare (râde</i>). Dar chiar nu există deloc autori români? Autori care să nu facă asta accidental, ci în mod constant</b>. Există, dar sunt foarte puțini. Ar fi Grețe Tartler, Ioana Nicolaie, Lăură Grünberg - care atunci când nu scrie cărți de sociologie
„Literatura pentru copii este un act profund subversiv” () [Corola-website/Science/295700_a_297029]
-
la chioșcuri și după coperta îți dai seama că sunt proaste. Și dacă un copil pune ochii pe așa ceva, va refuza mai târziu să mai citească literatura. Și la nivel tematic care ar fi problemă cu acest cărți?</b> Animalele (râde). Am citit recent o carte în care o pisicuța era admonestata și făcută puturoasa pentru că se șterge la boț cu lăbuța și nu folosește șervețelul. Bineînțeles că literatura pentru copii trebuie să le dea pilde, dar astea sunt niște pilde
„Literatura pentru copii este un act profund subversiv” () [Corola-website/Science/295700_a_297029]
-
iar spectacolul i-a impresionat pe fiecare în moduri diferite. Adulții s-au simțiți emoționați de sacrificiul lui Hanuman, în timp ce copiii au fost fascinați de ștrengăriile lui Narad. Uneori am văzut cum adulții și bunicii plângeau în timpul piesei, în timp ce copiii râdeau la acțiunile și interacțiunile dintre personaje. Reacțiile acestea variate au fost cele mai impresionante pentru noi ca interpreți. Retrospectiv, această experiență a fost foarte fructuoasa pentru fiecare din oamenii din companie, chiar și pentru cei care nu au fost implicați
Recâștigarea poporului – un eseu reflexiv () [Corola-website/Science/295710_a_297039]
-
era din Mizil și până și acolo-i teatru, nu că la mine, la Slobozia. Nu mai știu exact ce piesă se juca, era o comedie, dar cel mai amuzant a fost că a căzut, accidental, decorul peste artiști. Am râs, a fost frumos și n-am mai revenit. Așa că am mai luat o pauză de teatru până în 2011, când s-a inventat Declar pe propria răspundere, cu, despre și de Alină Șerban (+ Alice Monica Marinescu și David Schwartz). O piesă
De ce mă duc la teatru? Ca să recuperez () [Corola-website/Science/295727_a_297056]
-
jucau acolo. Când m-a<i> </i></b>văzut că vin după el, fi-miu s-a înroșit așa la fața, s-a speriat, dar eu eram mai speriată, pentru că nu îl găseam, am crezut că mi-au furat copilul (râde). Și îmi aduc aminte așa: că era Maria (Drăghici), Bogdan (Georgescu), tu, erați mai mulți, și m-am luat de ei, de Maria, sau cine mi-a apărut în cale, că nu este normal lucrul ăsta, și i-am întrebat
Evacuați, artiști și agenți ai gentrificării: Proiectele din Rahova-Uranus / Interviu cu Cristina Eremia () [Corola-website/Science/295760_a_297089]
-
personaje din clasa politică actuală, care intrau cu bucățele de hărtie pe care scria: „astăzi privatizăm trenul lui Ceaușescu, astăzi privatizăm tot ce este în Gara de Nord etc. etc.” Iar eu, la 23 de ani, făceam „hahaha!”, nu puteam decât să râd la așa ceva. Dar ele s-au întâmplat exact așa, și ciudățenia este tocmai împlinirea prezicerilor „diavolului personificat”, Iliescu, care vorbește despre acest „capitalism de cumetrie”, tradusă din sintagma „<i>crony capitalism</i>”: adică exact ceea ce fac foștii demnitari comuniști și
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
experiențe. M-am dus la țară, unde am scris primul text din ceea ce avea să fie o trilogie. M-am întors la prietenul meu, regizorul Alain Pringels, și i-am dat să citească textul. Deși subiectul era unul deprimant, am râs împreună în hohote la prima lectură. După ce am terminat repetițiile, am hotărât să jucăm acest spectacol nu numai pe scenă, ci și în școli și în închisori. Al doilea monolog l-am scris în Portugalia. Tot timpul cât am lucrat
„Visam să fiu într-o trupă punk şi să bag droguri.” () [Corola-website/Science/295821_a_297150]
-
cum să folosească mașină de spălat, aragazul, dusul. În Ungaria, am văzut femei la cămin, din Afganistan, care stăteau cu orele sub dus și se uitau de unde vine apă caldă la robinet, nu știau, veneau din sate...și unii au râs de ele - și eu le-am zis, nu radeți de ei, fiți fericiți că voi ați crescut și-ați avut o viață mai bună, ei nu știu și trebuie sa-i invatam. De ce nu fac educație reală pentru oamenii ăștia
„Trebuie să ducem povestea mai departe” () [Corola-website/Science/295731_a_297060]
-
spectacol și li se părea extraordinar, le dădeau lacrimile la multe momente din spectacol. De exemplu, când am fost la Timișoara, a fost prima dată când am avut în public un grup de oameni mai ostili. Deși în timpul spectacolului au râs, le-a plăcut, la dezbaterea de după puneau niște întrebări foarte ostile, îmi cereau mie să mă justific pentru toate problemele lor legate de romi. Atunci am fost foarte supărată, m-am gândit că eu nu reușesc să schimb pe nimeni
”M-am gândit că, fiind actriță, artistă, pot să folosesc arta ca instrument în lupta mea” () [Corola-website/Science/295737_a_297066]
-
de a gândi. Dar dincolo de toate aceste lucruri, sunt foarte fericită și recunoscătoare, având un spectacol cu care fac niște oameni să mă asculte. Toți oamenii ăia, rasiști-nerasiști, fac liniște și mă ascultă pe mine, nu mă bat. Nu încă (râde). Și atunci mi-am zis că asta e deja foarte mult, faptul că pot face niște oameni să mă asculte și să provoc ceva în gândirea, în conștiința lor. După câteva zile, am si primit niște mailuri tocmai de la unii
”M-am gândit că, fiind actriță, artistă, pot să folosesc arta ca instrument în lupta mea” () [Corola-website/Science/295737_a_297066]
-
De exemplu, noi, într-o localitate, i-am întrebat pe oameni de când nu au mai vazut teatru. Și ne-au spus că la ei în localitate nu a mai fost niciun spectacol de teatru din 1989. Noi nu înțelegeam de ce râd, de ce intră și ies în timpul piesei, de ce sunt gălăgioși, si ne suparăm și ne indignam. Dar, pe de altă parte, e absolut de înțeles, pentru că oamenii ăștia chiar nu au văzut teatru, deci bineînțeles că nu poți să îi învinuiești
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
chiar nu au văzut teatru, deci bineînțeles că nu poți să îi învinuiești pe oameni că reacționează într-un fel sau altul. Și, iarăși, reacțiile sunt, de fapt, foarte diferite. Cand joci, sigur, tu, că actrița, te enervezi că au râs și „ți-au stricat monologul”. Dar, daca te gandesti mai bine, faptul că oamenii râd nu înseamnă că ei nu se identifică. Asta poate fi o reacție de autoapărare, pentru că oamenii trăiesc momente dure în viață și reacționează diferit. Poate
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
că reacționează într-un fel sau altul. Și, iarăși, reacțiile sunt, de fapt, foarte diferite. Cand joci, sigur, tu, că actrița, te enervezi că au râs și „ți-au stricat monologul”. Dar, daca te gandesti mai bine, faptul că oamenii râd nu înseamnă că ei nu se identifică. Asta poate fi o reacție de autoapărare, pentru că oamenii trăiesc momente dure în viață și reacționează diferit. Poate oamenii care trec prin astfel de greutăți reacționează altfel la aceste lucruri. Poate pentru ei
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
oamenii trăiesc momente dure în viață și reacționează diferit. Poate oamenii care trec prin astfel de greutăți reacționează altfel la aceste lucruri. Poate pentru ei istoriile astea sunt floare-la-ureche pe langă ce au trăit ei. Deci, chiar și dacă oamenii râd, eu cred că ăsta cumva îi atinge, și fac cumva conexiuni cu viețile lor. Crezi că scopul educativ, scopul asumat de OSCE, este atins? În ce fel crezi că ajută aceste spectacole? Da, cred că ajută. Cred că oamenii se
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
aș avea o fată, nu aș pune-o să se mărite când vreau eu sau să fie virgină până la căsătorie! Lasă să fie modernă, acum se poartă și pantaloni”, iar cealaltă zicea „Dar de ce, cum să o lasi așa? Ca sa râdă lumea de ea?”, și a început o întreagă polemică. Eu am chemat mai multă lume la spectacol și erau și studenți romi acolo care povesteau despre cum văd ei lucrurile astea. Dar frustrarea mea e că nu ajung mai mult
„Frustrarea mea e că nu ajung mai mult în comunitățile de romi tradiționali, unde căsătoriile timpurii încă se mai practică. Mesajul ăsta nu ajunge și la ei.” () [Corola-website/Science/295742_a_297071]
-
legea s-a schimbat. Florin Poenaru punea în discuție acest tip de mărturisire pe care o considera mai mult un discurs autocolonizator, decât unul eliberator. El comenta filmul lui Andrei Ujică - Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu și spunea atunci că românul râde aici, dar că ecoul râsului se aude undeva, departe, în Vest. El asista la premiera filmului de la Sala Palatului și sesiza ironia situației. Dacă imaginea lui Ceaușescu în timpul Congreselor de Partid, care aveau loc acolo, impunea respect și teamă, acum
Nu sunt niște domnițe in distress () [Corola-website/Science/296075_a_297404]
-
ziarele evreiești au fost interzise, elevii, studenții și profesorii evrei au fost excluși din sistemul educațional de stat, s-au pus rapid bazele unui sistem de lagăre de muncă forțată[2]. „Stăteau, când am fost deportați, la marginea trotuarului și râdeau” Davidovici reda amintirea liceului evreiesc înființat la Cluj în anul 1940: elevi din toată regiunea au învățat acolo, fiind una dintre puținele instituții de învățământ (segregate și private) care au funcționat în acea perioadă; profesorii au fost foarte buni, fiind
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
după cum mărturisește Davidovici). În perioada mai-iunie 1944, toți evreii din ghetourile Ardealului de Nord au fost deportați în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Kallós își amintește că oamenii din Oradea „că pretutindeni...stăteau, când am fost deportați, la marginea trotuarului și râdeau”. În 1940, Mureșan avea deja 23 de ani, terminase facultatea și era medic rezident într-un spital din Cluj. Era implicat în organizația tineretului socialist, în activități de distribuire de manifeste și sprijin pentru muncitori. În vara anului 1941, a
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
s-a născut desenatorul belgian Hergé, părintele lui Tintin. Tintin, erou de benzi desenate, era întruchiparea virtuților civilizatoare ale rasei albe. În aventurile sale pline de succes, Tintin a vizitat Congo, care era încă în proprietatea Belgiei, și acolo a râs mult pe seama stupidității negrilor și s-a distrat la vânătoare. A ucis cincisprezece antilope, a jupuit o maimuță ca să se îmbrace cu pielea ei, a făcut să explodeze un rinocer cu un cartuș de dinamită și a împușcat în gurile
22 MAI. TINTIN ȘI SĂLBATICII (FRAGMENT DIN ”FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295874_a_297203]
-
balamuc, că înțelege el. E1: (nervoasă, cu tonul ridicat) Făi, aici e o treabă serioasă, tu nici nu știi să scrii, tre’ s-o scriem ca lumea dacă vrem să primim ceva! E2: Hoo, ce te-ai aprins așa? Mai râdem și noi, prietena! E1: Deci așa: domnule primar, n-am casă, subsemnata, adresa, câte persoane stăm la grămadă, domiciliată, vă rog să-mi aprobați cererea, cererea soțială... Și fă-o și tu pe-a ta, nebuno! E2: Socială, fă nebuno
La harneală () [Corola-website/Science/295895_a_297224]
-
Potrivit Bibliei, Solomon, regele Israelului, nu avea o părere bună despre râs.- E nebunie, spunea. Și despre bucurie: - La ce folosește? După cum spun evangheliile, Iisus nu a râs niciodată. Dreptul de a râde fără a comite un păcat a trebuit să aștepte până când în orașul Assisi, în 1182, s-a născut un bebeluș pe nume Francisc. Sfântul Francisc de Assisi s-a născut surâzând și, ani mai târziu
5 IULIE. DREPTUL DE A RÂDE. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295924_a_297253]
-
Potrivit Bibliei, Solomon, regele Israelului, nu avea o părere bună despre râs.- E nebunie, spunea. Și despre bucurie: - La ce folosește? După cum spun evangheliile, Iisus nu a râs niciodată. Dreptul de a râde fără a comite un păcat a trebuit să aștepte până când în orașul Assisi, în 1182, s-a născut un bebeluș pe nume Francisc. Sfântul Francisc de Assisi s-a născut surâzând și, ani mai târziu, și-a instruit călugării discipoli
5 IULIE. DREPTUL DE A RÂDE. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295924_a_297253]
-
am țipat la toată lumea, și la fete, la toată lumea, erau momente în care plângeam și spuneam: „N-am cu cine să mă lupt, vreau să mă lupt, dar n-am cu cine.” Copiii mei, de atâta stat afară probabil, acuma râd, stăteau afară întruna și n-aveau altă vorbă decât: „Ne e foame! Ne e foame!”. Nici nu treceau douăzeci de minute și iar le era foame. Mai intram seara cu familia mea în baracă și îți dai seama, n-aveam
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]