28,865 matches
-
nimic dintr-o atitudine paseistă. Apărarea și ilustrarea limbii franceze, cel mai vechi manifest literar al nostru, redactat de Du Bellay, în 1549, în numele întregului grup al Pleiadei, o dovedește. Dacă acești poeți și acești teoreticieni sunt dornici să regăsească secretele de fabricație ale Antichității, nu o fac pentru reînvierea trecutului, ci pentru a șterge urmele "barbariei" medievale și pentru reinstaurarea unei limbi și unei literaturi moderne. Canoanele antice le apar, la sfârșitul atâtor secole de tenebre, singurele susceptibile de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prea absurdă și prea incredibilă printre noi?" Racine a preferat să adopte o interpretare mai credibilă a legendei, cea a lui Pausanias, în Corinticele. Tânăra Ifigenia, sacrificată la sfârșitul piesei, este o fată pe care Elena a avut-o în secret de la Tezeu și a cărei existență nu a revelat-o niciodată, de teama lui Menelaos. "Un autre sang d'Hélène, une autre Iphigénie Sur ce bord immolée y doit laisser sa vie. Thésée avec Hélène uni secrètement Fit succéder l
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
presupune că se întreține numai cu el însuși, și că nu vorbește decât pentru ca spectatorul să știe despre ce vorbește și la ce se gândește. De aceea ar fi o greșeală insuportabilă dacă un alt actor i-ar afla astfel secretele. Se poate scuza acest lucru într-o trăire atât de violentă, încât te obligă să izbucnești, deși nu ai pe nimeni care să te asculte, și nu aș vrea să fie condamnată la altcineva, dar mi-ar părea rău să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atât de periculoase, care ar fi putut fi auzite de cei de la curte care treceau pe acolo? Și dacă este un loc particular, de exemplu cabinetul împăratului, care ordonă să plece de acolo cei cărora nu vrea să le împărtășească secretul său, cum să fie verosimil că Cinna vine acolo să-i țină o cuvântare Emiliei? Și mai puțin încă faptul că Emilie se plânge înciudată acolo împotriva Împăratului? Iată ce mi se pare o dificultate pe care Domnul Corneille o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
învingă, în felul acesta, un concurent potențial la tron. Tată și fiu se află și ei într-o relație de concurență, politică și / sau amoroasă, în teatrul lui Racine. Mithridate, rivalul celor doi fii ai săi pe lângă Monime, ordonă în secret omorârea Monimei când înțelege că ea îl iubește pe fiul lui, Xifares. Neputând-o avea, preferă să o vadă pierind. Creon, trădător ca și Mithridate, ar vrea să uzeze de autoritatea lui politică pentru a o lua în căsătorie pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
e teamă ca raționamentul lui Aristotel asupra acestui punct să nu fie decât o idee frumoasă, care nu se întâmplă cu adevărat în realitate. Mă bazez pe cei care i-au văzut reprezentațiile: ei pot să-și întrebe inimile în secret și să revină asupra a ceea ce i-a impresionat la teatru, pentru a-și da seama dacă au ajuns prin asta la acea teamă înțeleaptă, și dacă ea a corectat în ei pasiunea ce a provocat nefericirea pe care au
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aici nefericirile lui Dorval, acest "om rar, care a avut în aceeași zi bucuria de a-și expune viața pentru acest prieten și curajul să-i sacrifice pasiunea, averea și libertatea". Dorval, a cărui origine este necunoscută, este îndrăgostit în secret de Rosalie, logodnica prietenului său cel mai drag, Clairville. Când tânăra fată îi lasă a înțelege că nu-l mai iubește pe Clairville, ci că s-a îndrăgostit de el, renunță la fericirea ce i se oferă. El face apel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un loc special în execuția dramei. Există scene, scrie el în Discurs despre Poezia dramatică, în care le este cu mult mai firesc personajelor să se miște decât să vorbească." El omagiază pantomima în care excelau romanii și ale cărei secrete timpurile moderne le-au pierdut. "Prea mult vorbim în dramele noastre, scrie el în Convorbiri despre Fiul nelegitim, și, drept urmare, actorii noștri nu joacă în ele destul. Am pierdut o artă, ale cărei resorturi erau bine cunoscute de antici. Pantomima
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unei munci înverșunate. Marele comediant, obișnuit cu frecventarea teatrului, a observat îndelung tehnica actorilor care i-au arătat, prin jocul lor, un anumit număr de procedee, de care se servește la rândul lui. Obișnuit cu lumea, pătrunzând în multe din secretele sufletului omenesc, îi stăpânește multiplele grimase. Ceea ce este natural în teatru este culmea artificialului. Totul este studiat, în arta comediantului, expresia figurii, gesturile și atitudinile, timbrul și modulațiile vocii, strigătele, tăcerile. "Dar cum? se va spune, întreabă omul cu paradoxul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deghiza monotonia alexandrinului; mai prieten cu ingambamentul care îl lungește decât cu inversiunea care îl încurcă; fidel rimei, această sclavă regină, această supremă grație a poeziei noastre, acest generator al metrului nostru; inepuizabil în varietatea formelor sale, de negăsit în secretele sale de eleganță și factură; luând, ca Proteu, mii de forme fără a-și schimba tipul și caracterul, evitând tirada: distrându-se în dialog; ascunzându-se mereu în spatele personajului; preocupat înainte de toate să fie la locul lui, iar când i
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Redând viață bufonului shakespearian, Hugo creează, cu Triboulet, un personaj complex, care îi amuză pe cei Mari, la curte, cu clovneriile lui neîncetate, și care moare de durere, care îl încurajează pe Francisc I în desfrâul său, crescându-și în secret fiica în puritate. El făurește, prin curtezana îndrăgostită reconvertită prin dragoste, Marion de Lorme sau Tisbé, corespondentul feminin al bufonului. Musset, cu Lorenzaccio, dă naștere unui personaj care reunește în el viciul cel mai atroce și puritatea cea mai exigentă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fapt, îndată ce eroul intră în scenă, spectatorul posedă multe informații despre el, care nu vor trebui exprimate prin cuvânt. Fiecare din formele dramaturgice orientale, și în special drama sanscrită, teatrul Nô japonez, teatrul de umbre javanez, i-a transmis Occidentului secrete de fabricație. Raporturile teatrului cu iluzia sunt regândite în Europa secolului al XX-lea ca urmare a descoperirii stilizării din teatrele orientale la care se referă toți teoreticienii europeni mai puțin sau mai mult. Astfel Jean Genet declară, în "Cum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Jarry, căci, dezincarnată, ea ajunge la o stilizare la care actorul, în jocul său, nu ar putea pretinde. Pentru Gordon Craig, regizor englez care dorește, precum Pigmalyon, să fasoneze "supramarioneta", și Oscar Schlemmer, regizor german care creează "baletul obiectelor", secretul unui joc perfect constă în tratarea corpului actorului ca pe o marionetă pentru a-i conferi hieratismul sacru care caracterizează foarte vechea păpușă din lemn. 1.1. Appia: Muzică și lumină pe scenă Descoperind resursele unite ale muzicii și luminii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebui redus luxul decorativ în profitul ei, păstrând totuși cât mai multă practicabilitate posibilă, pentru că este punctul de contact cu coregrafia." Întâlnirea sa din 1906 cu Jaques-Dalcroze11, care este în același timp muzician și regizor, este hotărâtoare. Acesta îi revelă secretele gimnasticii sale ritmice, esențială în formarea comediantului, dacă vrea să stăpânească spațiul scenic, muzica ritmând locul corpului în spațiu. Ei concep împreună o scenă nouă, Institutul Jaques-Dalcroze, realizat la Hellerau în 1911. Această "catedrală a viitorului" este un loc unic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o admiră în mod deosebit, în care nu transpar niciodată sentimentele artistului. "Arta egipteană ne arată din plin cât de mult își interzicea artistul exprimarea oricărui sentiment personal în opera lui. Priviți sculpturile egiptene: ochii lor impasibili își vor păstra secretul până la sfârșitul lumii. Gestul lor este plin de o tăcere care seamănă cu moartea. Totuși găsim în el tandrețe, farmec, o grație învecinată cu forța și dragoste răspândită peste întreaga operă; nicio urmă din efuziunea, patosul, sentimentul personal al artistului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dansatorului și el se îndoia că mașinistul ar putea-o descoperi printr-un alt mijloc decât plasându-se în centrul de gravități al marionetei, ceea ce înseamnă un singur lucru: dansând." Păpușarul cunoaște deci, la perfecție, după părerea lui Kleist, toate secretele dansului. Dansatorul nu poate atinge perfecțiunea marionetei. Există mai multă grație într-un manechin mecanic, decât în edificiul corpului omenesc", afirmă în mod paradoxal dansatorul. În dorința-i de a face din actor un fel de marionetă, Oskar Schlemmer recurge
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
va deveni, puțin după aceea, la moartea lui Richelieu, Palatul Regal (le Palais Royal). 15 Repetiția aparține autorului. (n.tr.) 16 "Alt sânge de-al Elenei, o altă Ifigenie Pe altarul sacrificiului este sortită să fie. Tezeu cu Elena în secret se uni Nunti cu ea ca soț după ce o răpi. Ieși de-aici o fiică, ce mama-i o ascunse; Numită Ifigenia de cel ce o seduse." (n.tr.) 17 Opera este importată din Italia de Mazarin în 1647, cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
istoria țărilor din Est în anii ’50-’60”, a căror imundă strategie este aceea de a „machia minciuna”, ferind de judecata ce li s-ar cuveni pe scelerații „care ne surâd în Larousse”. E mărturia unui spirit care, inițiat în secretele captivante ale teatrului, aruncă o penetrantă căutătură și asupra jocurilor, lipsite de sublim, ale politicii. SCRIERI: Filtru, București, 1968; Dramele puterii, București, 1968; Fratele meu cu solzi de aur, București, 1970; Hamlet sau Ispita posibilului, București, 1971; Hamlet ou La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Polonezi (1991), Premiul revistei „Literatura na șwiecie” (1992), Premiul Fundației Culturii Polone (1994). A tradus din limbile portugheză, engleză, suedeză, sanscrită, franceză, tibetană, germană. Din literatura română a transpus în polonă, cu destulă acuratețe, Vânătoarea regală de D. R. Popescu, Secretul doctorului Honigberger de Mircea Eliade, Pe culmile disperării de Emil Cioran și Pitești de Virgil Ierunca, în 1989 alcătuind, în colaborare, și o antologie a poeziei românești. Traduceri: D. R. Popescu, Łowy królewskie [Vânătoarea regală], Varșovia, 1979; Mircea Eliade, Tajemnica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
de Mircea Eliade, Pe culmile disperării de Emil Cioran și Pitești de Virgil Ierunca, în 1989 alcătuind, în colaborare, și o antologie a poeziei românești. Traduceri: D. R. Popescu, Łowy królewskie [Vânătoarea regală], Varșovia, 1979; Mircea Eliade, Tajemnica doktora Honigbergera [Secretul doctorului Honigberger], Varșovia, 1983; Marian Barycz [Virgil Ierunca], Pitești, Varșovia, 1985; Emil Cioran, Na szezytach rozpaczy [Pe culmile disperării], Cracovia, 1992; Antologia poezji rumunskiej [Antologia poeziei românești], Varșovia, 1989 (în colaborare). St.V. KÁNTOR Erzsébet (10.II.1938, Cluj), traducătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
care, ca În cazul unui „reunirea cu propria familie Dincolo”, au mai degrabă un aspect burghez față de destinul unic În lumea de „dincolo”, revendicat constant În formulele regale. Este vorba despre banalizarea unui complex mitologic și ritual exclusiv. Ipuwer spusese: „Secretele regelui Deltei și Văii au fost dezvăluite” și „Taina Piramidelor a fost violată” și deplângea aceste farse publice a ceea ce fusese o prerogativă regală. Dar dacă este o profanare, rezultatele au avut o importanță majoră. În formulele care se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Își celebra totodată propria divinitate În fața supușilor săi, preamărindu-și faptele, acum acestea tind să se Închidă prin numeroase coridoare circulare, iar pe ziduri se repetă la infinit scene minuțioase cu ofrande și se copiază texte teologice, ale căror secrete le cunosc doar preoții, scrise Într-o grafie din ce În ce mai convențională și mai criptică. Pentru noi, acestea sunt un izvor foarte bogat de informații, iar În istoria religiei egiptene sunt folosite ca izvor primar chiar și pentru studierea concepțiilor dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
eroul epopeii ca pe un om dedicat În Întregime „căutării nemuririi”, În numele unei Întreprinderi Înălțătoare, dar, În realitate, de neatins. Ghilgameșxe "Ghilgameș" decide să Înfrunte călătoria eroică spre insula unde trăiește Utnapiștimxe "Utnapiștim", cu intenția de a Învăța de la el secretul nemuririi. Dar scopul călătoriei este o iluzie, după cum Îl avertizează zeul Șamaș și, mai ales, hangița Sidurixe "Siduri", pe care o Întâlnește În timpul călătoriei (tab. X, col. III, 1-5): Ghilgameșxe "Ghilgameș", unde fugi? Nu vei găsi viața pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Utnapiștim", căruia Îi pune o Întrebare clară (XI, 7): Spune-mi cum ai intrat În adunarea zeilor și ai obținut viața șfără de moarteț? Utnapiștimxe "Utnapiștim" nu poate să răspundă la Întrebare atât de gravă, pentru că este vorba despre un secret divin. Astfel Încât, după ce i-a povestit amănunțit potopul și ceea ce a văzut cu ochii săi și după ce i-xe " Ghilgameș"a explicat că la sfârșitul acestuia, el și soția sa au fost „făcuți asemenea celorlalți zei” și au fost „trimiși să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități aparținând lumii cerești care ajung să moară. 1) Innanaxe "Innana"/Iștarxe "Iștar", Dumuzixe "Dumuzi", Gheștinannaxe "Gheștinanna" - Trebuie citat În primul rând, mitul sumero-akkadian despre Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern". Mitul povestește că marea zeiță, dornică să cunoască secretele surorii sale Ereșkigalxe "Ereșkigal", regina infernului, se hotărăște să coboare În regatul subpământean. Se Înfățișează mândră, Împodobită solemn cu Însemnele sale divine. Însă paznicul infernului, după ce se consultă cu regina sa, Îi spune vizitatoarei cerești că nu poate fi primită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]