32,577 matches
-
ajuns să smulgă sigiliul de ebonită cu gâtul sticlei cu tot. Sticla ne poate exploda în mână în orice moment. Patronul însă preferă să arunce sticla de vin astfel mutilată decât să o lase neîncopciată. Îi este frică să nu bem noi, angajații, pe ascuns ( mai mult de jumătate sunt musulmani, în treacăt fie spus). Chiar și cafeaua trebuie să ne-o plătim, suprema jignire ce poate fi adusă unui chelner care prepară zeci, poate sute de cafele pe zi. Nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și bădărănia noilor îmbogățiți, des nouveaux riches. Un pahar de coniac de calitate, de 50 ml (Hennessy sau Napoléon, oricum numai mărcile acestea două le vindem) costă aici cam 18 franci elevețieni. Am încetat chiar să mai număr câte au băut până acum, sec, dar le notez totuși în carnețelul meu de chelner. Se apropie ora închiderii, "șeful" grupului, un rus blond, masiv, cu semne exterioare evidente de bogăție (ceas Rolex, haine scumpe), dorește să plătească cu un card Visa Gold
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
20 august 2002 Cocktail Molotov cu melancolie. Plouă și ascult Dinu Lipatti interpretând Chopin. Răsfoiesc o carte minunată a lui George Steiner, After Babel, Aspects of Language and translation, tradusă în urmă cu 25 de ani și în limba română. Beau o urmă de Bordeaux roșu dintr-o cupă de cristal, princiară, cumpărată cu numai doi franci de la Marché aux Puces. Desperecherea scade valoarea oamenilor, dar și a paharelor. Bizară senzație că sunt în altă lume, apropiată de extracorporalitate. Mussolini era
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
République Française chiar și justiția se supune poeziei matematice a acestei limbi fără milă. Domnul Messnoyer, ultimul dintr-o lungă generație de călăi, care încă mai știe să mânuiască ghilotina (les bois de justice), declară în prefața cărții sale: Nu beau, nu fumez, mă alimentez sănătos. Vreau să trăiesc cât mai mult, pentru că știu ce înseamnă valoarea vieții". Îl cred pe cuvânt. 13 noiembrie 2002 Astăzi, în timp ce lucram la restaurantul CIG din Geneva, unde mai merg din vreme în vreme pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de definiție le place. De l'effort pour rien, cel puțin în sensul unei lumi ce caută un sens fiecărui gest, construiește minuțios fiecare segment de "carieră". Tot astăzi la prânz. Refuz tipic "franțuzesc" al profesorului Nivat: "Nu pot să beau vin. Și nu pentru că este un petit vin, ci pentru că am enorm de mult de lucru în această după amiază". Era vorba într-adevăr de un petit vin: vin ușor, acceptabil, nu de disprețuit, nu ieftin, dar nici scump. Un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
altă Europă, care nu se vede nici în cărțile de literatură, nici în birourile ministeriale, nici în jurnalele televizate, poate cu excepția frecventelor accidente tragice. Europa cârnaților cu usturoi mâncați cu poftă nebună la ore mici din noapte, a vinului ieftin băut direct din sticla de plastic, ca și cum ar spune adio țării pe care tocmai ai părăsit-o. Europa grupurilor de imigranți clandestini ținuți în genunchi, cu mâinile ridicate deasupra capului în lumina crudă, de sală de autopsie, a posturilor de frontieră
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
devenit teribilă. În fine. La un moment dat, unul dintre ei se oprește brusc, frânt de mijloc, și se adresează celuilalt, vizibil golit de forță, ca un atlet ce tocmai a alergat maratonul: "Ficatul. Ficatul cedează întotdeauna primul". După care bea cu sete din sticla de plastic cu băutură energizantă, verde-fluorescent, pe care o purtă în bandulieră. Suprarealist. Puterea obișnuinței sau plasticul face diferența: după ani de lupte și guerille diverse, guvernul liberian încheie un acord istoric cu nu-știu-ce fracțiune rivală
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cele căzute din pin, dar și din tufișurile dese ce-l înconjoară și ne ascund de privirile vecinilor noștri din blocurile aflate la mai puțin de cincizeci de metri distanță. Cu gândul la pompieri, începem să frigem cârnați și să bem un rest de țuică adusă din România. Evident că mirosul este înnebunitor pentru cei din jur. Avem un succes imediat, nu suntem reclamați de vecini, și în doar două săptămâni grătarul devine colectiv, o adevărată instituție și un loc de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
adevărat și nu o insipidă flacără de butelie de aragaz, este o noutate pentru mulți dintre amicii noștri. Cel mai atras de operațiune este Florian, neamț din Berlinul de Vest, care ori de câte ori vine lângă noi să frigem carnea și să bem berea obligatorie, nu uită să spună cu ciudă teutonă printre dinți: noi, oamenii moderni, am pierdut focul. La ora la care scriu aceste rânduri, pe câmpul unde noi încingeam grătarele "sălbatice" se ridică un mini-cartier de blocuri ultra-confortabile (terase largi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
moment, dând năvală, de teamă de a nu fi refuzați de șoferi. De-a lungul întregii călătorii nu au respectat absolut nici o regulă, mai puțin cea atavică a grupului pe care îl formau. Au murdărit autocarul îngrozitor, căci au mâncat, băut și vomat tot timpul, reclamând zgomotos manele. Don' șofer, dă-ne manele, că doar nu suntem pocăiți. Toți vor să meargă în Elveția, pentru a cere un imposibil de obținut azil politic, urmând apoi să fie expulzați cu biletul de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
forme mult mai sofisticate. Am mai avut ocazia să scriu în aceste pagini despre cât de greu este să obții o bursă, să-ți finanțezi niște studii de calitate munca brută în exces anulează orice efort intelectual. Astăzi, pe când îmi beam cafeaua de după-amiază în față bibliotecii Facultății de Litere, îmi atrage atenția un anunț de bursă. Nu știu ce mare fundație medicală îi incuraja pe tinerii medici să-și dea doctoratul în științe umane, având însă subiecte legate de istoria medicinei sau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prin campus, aproape frânt de mijloc (polițaii care sunt pretutindeni peste tot mă urmăreau atent din priviri) am vomitat cât un regiment în camera de cămin și, cel mai grav, am reușit să-mi compromit à jamais pofta de a bea whisky.) Constat că pe cartela telefonică pre-pay marca Globo, cumpărată recent, se găsesc reproduse mai multe drapele ale Statelor lumii, tot atâtea destinații la care imigrantul poate telefona mai ieftin, chipurile. De fapt, toate aceste cartele telefonice sunt o mare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
19-20 de ani, încă mai au coșuri pe față. Au trecut zece ani de zile de când făceam și eu cam același lucru doar că în forme mult mai violent-comunitare decât ei. Am uitat totul. Nici măcar nu mai sunt capabil să beau o bere cu prietenii, să merg la discotecă, să suport zgomot și fum. Mă simt vinovat după ce am închis ușa. Observație banală despre timpul linear al Canadei: viteza nebună cu care se consumă zilele aici, existența ritmată doar de logica
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dintre instituțiile teatrale cele mai onorabile din Canada. Circa 200 de persoane așteaptă intrarea în liniște și ordine, savurând cafele canadiene la litru în enorme pahare de plastic. Spectacolul începe la ora 20.00. Mă gândesc că dacă eu aș bea acum un litru de cafea, aș sta de veghe în lanul de secară al bibliotecii până mâine dimineața. Canadienii nu păreau însă afectați A vedea Cehov în Canada, jucat în teribilul dialect québécois este cu adevărat o experiență care marchează
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
kilometri de frontiera americană, într-o cafenea de margine de autostradă. Merg la Toronto, pentru a-mi vizita amicii Alex și Diana, cu o ocazie, numită aici co-voiturage (tradus aproximativ prin împărțitul mașinii). Șoferii de camioane americani și canadieni își beau tacticos cafeaua sau mai bine spus, litrul de zeamă lungă cu miros de cafea. Toți se aseamănă între ei: caschetă de baseball, plete pe ceafă din moda anilor ´80, geacă de piele și cămașă în carouri. Muzică country și pop
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Măcar odată, frica atavică a românilor de curent se dovedește întemeiată. Când scriu aceste rânduri, visez cu ochii deschiși grădini în plină vară, pline de flori, doamne cu rochii lungi și albe, copii neastâmpărați și domni fumând trabuc în grădină, bând coniac de culoarea gemului de nuci verzi. (Pasaj adăugat ulterior: astăzi, 25 august 2008, când am transcris aceste notițe scrise de mână în Canada, temperatura aerului a urcat în orele după-amiezii la 38 de grade Celsius. Ce ironie a soartei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
agresează aproape fizic pe un amic tunisian din bucătărie, puțin dilimandros, tare în matematici speciale (îl văd zilnic pe Mehdi cum își ajută colegii politehniști canadieni pe colțuri de masă pline de grăsime) și mare amator de cafea la ibric, băută la ora 6.30 dimineața, după rugăciune. De fapt, așa ne-am și cunoscut. Eu îmi preparam o cafea la ibric foarte de dimineață, iar el mi-a spus direct că mă vedea cum îmi beau cafeua, dar nu mă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de cafea la ibric, băută la ora 6.30 dimineața, după rugăciune. De fapt, așa ne-am și cunoscut. Eu îmi preparam o cafea la ibric foarte de dimineață, iar el mi-a spus direct că mă vedea cum îmi beau cafeua, dar nu mă vede la rugăciune, în moscheea improvizată într-o sală de lectură. La răspunsul meu că sunt creștin-ortodox, a rămas foarte mirat. Credea că doar Magrebul are monopolul cafelei la ibric în Canada. Ne-am împrietenit imediat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
făcută fărâme. Cum să scrii coerent despre locul unde te-ai format ca intelectual, te-ai plicitisit, te-ai autotorturat citind cărți "obligatorii" din bibliografie, te-ai uitat lung după fete, ai adormit cu capul pe masă chiar după ce ai băut un litru de cafea, ai simțit setea nebună a cunoașterii? O bibliotecă este mai mult decât o cămară de cărți căreia te apuci să-i faci rapid inventarul. Accept cu plăcere provocarea. Iarna canadiană și căldura lecturii Biblioteca de științe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tineri cititori înarmați cu marker galben-fluo și gândire roz bonbon. Lumina naturală fiind insuficientă, neoanele ard zi și noapte cu un foc alb și rece ce devine rapid extrem de obositor pentru ochi. Automatele de cafea de pe hol, cafea ce se bea obligatoriu la "litru", după moda americană. Cana metalică pentru consumul acestei băuturi atașată liber de rucsac. Numeroase camere de supraveghere, plus telefonul roșu al faimosului 911, poliția campusului ajungând la locul apelului in circa 3 minute. Ușile de la intrare care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
culoare vineție, pas bon mi-a spus odată un chinez expert în instrumentul cu pricina. La fel ca și creveții și soia, chinezii nu se amestecă niciodată cu nimeni și nimeni nu este invitat vreodată la masa lor. Râd tare, beau bere ieftină și râgâie cu poftă. Aruncă pe jos fără jenă resturi în timp ce mănâncă. Îmi place să-i privesc, par mult mai naturali, în tot ceea ce fac, decât noi ceilalți. Sala de mese din Pavilionul Parent, din nou. 20 mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mare iubitoare de plante. Mi-a promis că va avea grijă de ele. Este ora 22, trebuie să mă întorc în campus, sunt incapabil să mai scriu sau să mai citesc un singur rând. Am lacrimi în ochi. Mai bine beau bere. Pasaj adăugat ulterior: nu, nu am băut bere. Am citit cu o luciditate rece, pe sărite, din magnificul, fascinantul jurnal al lui W. Gombrowicz. Mă întreb cum de mai îndrăznesc să țin un jurnal!) Joi, 30 iunie 2005, ora
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
va avea grijă de ele. Este ora 22, trebuie să mă întorc în campus, sunt incapabil să mai scriu sau să mai citesc un singur rând. Am lacrimi în ochi. Mai bine beau bere. Pasaj adăugat ulterior: nu, nu am băut bere. Am citit cu o luciditate rece, pe sărite, din magnificul, fascinantul jurnal al lui W. Gombrowicz. Mă întreb cum de mai îndrăznesc să țin un jurnal!) Joi, 30 iunie 2005, ora 11.33 dimineața În dragul meu cabinet de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
informați) că nu ne mai sperie nimic, că suntem pertu cu odiosul, că ne tragem de șireturi cu detestabilul, că suntem familiari cu mârșăvia, că am demitizat toate aceste teribile categorii ca pe niște ordinari hoți de cai cu care bem cot la cot. La 85 de ani, Allain vrea ca asasinii să ne mai apară odioși, groaza să fie groază, crima să-ți dea fiori și să nu mai dormi noaptea fiindcă ai văzut la matineu un film cu criminali
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Crezuți și uitați. Eu nu cred, la răscruce unde sunt, decât în bătăile mele de inimă, în furnicătura neplăcută din brațul meu stâng, în țigara pe care nu trebuie s-o fumez, în cafeaua pe care nu trebuie s-o beau, în morcovii pe care-i mănânc de ani de zile ca să-mi scadă miopia. Și nu scade. Eu cred în răscruci. 25: În timp ce nevasta îmi încălzește cu propria-i răsuflare cizmele înghețate peste noapte, eu mă întind bine pe o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]