29,232 matches
-
încă din perioada domniei lui Géza al II-lea. Începând cu secolul al XIV-lea a început un val de refugiați sârbi din teritoriul Imperiului Otoman. După Bătălia de la Mohács (1526) Ungaria centrală este cucerita de turci, iar în unele cetăți părăsite de maghiari și germani se stabilesc sârbi. Este notabil faptul că mare parte a armatei otomane de pe teritoriul Ungariei era alcătuită din sârbi și bosniaci. În timpul războaielor dintre Imperiul Habsburgic și turci un nou val de sârbi s-au
Sârbii din Ungaria () [Corola-website/Science/332849_a_334178]
-
a fost o cetate ridicată de sași începând cu anul 1347 la 4 kilometri nord de localitatea Saschiz, pe un deal, denumit în dialectul săsesc "Burchreech" (Dealul cetății), care servea drept refugiu pentru localnici în caz de invazii, dar, în același timp, și pentru
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
a fost o cetate ridicată de sași începând cu anul 1347 la 4 kilometri nord de localitatea Saschiz, pe un deal, denumit în dialectul săsesc "Burchreech" (Dealul cetății), care servea drept refugiu pentru localnici în caz de invazii, dar, în același timp, și pentru păstrarea alimentelor, deoarece asigura un regim termic adecvat. Cetatea Țărănească situată pe un platou înalt de 681,5 metri se întinde pe o suprafață
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
4 kilometri nord de localitatea Saschiz, pe un deal, denumit în dialectul săsesc "Burchreech" (Dealul cetății), care servea drept refugiu pentru localnici în caz de invazii, dar, în același timp, și pentru păstrarea alimentelor, deoarece asigura un regim termic adecvat. Cetatea Țărănească situată pe un platou înalt de 681,5 metri se întinde pe o suprafață de 5000 de metri pătrați. Forma cetății este de poligon neregulat cu lungimea maximă de 90 m și lățimea maximă de 52 m. Zidul de
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
în caz de invazii, dar, în același timp, și pentru păstrarea alimentelor, deoarece asigura un regim termic adecvat. Cetatea Țărănească situată pe un platou înalt de 681,5 metri se întinde pe o suprafață de 5000 de metri pătrați. Forma cetății este de poligon neregulat cu lungimea maximă de 90 m și lățimea maximă de 52 m. Zidul de incintă se ridica până la 10 m și în locurile strategice au fost construite șase turnuri: Turnul de Pază ("Wächterturm"), Turnul Porții ("Torturm
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
Zidul de incintă se ridica până la 10 m și în locurile strategice au fost construite șase turnuri: Turnul de Pază ("Wächterturm"), Turnul Porții ("Torturm"), Turnul Preotului ("Pfarrerturm"), Turnul Voievodal ("Fürstenturm"), Turnul Muniției / Pulberăriei ("Pulverturm") și Turnul Școlii ("Schulturm"). În incinta cetății se mai găseau un heleșteu și o fântână adâncă de 50 m, despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată. Zidul de incintă a fost întărit inițial (sec. XV-XVI) cu trei turnuri: turnul
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
cunoscute sub denumirea de turnul preotului, spre mijlocul sec. XVI, respectiv turnul muniției, la începutul sec. XVII. Ulterior, în zona intrării a fost construit un zwinger, întărit la sud de un al șaselea turn, cel de pază. În timpul invaziei otomane Cetatea Țărănească a fost un loc de refugiu unde nobilii din așezările învecinate își depuneau averea. Georgius Krauss arăta că bunurile din aur și argint depuse erau în valoare 135 de mărci de argint, cam aproximativ 249 de kilograme de aur
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
valoare 135 de mărci de argint, cam aproximativ 249 de kilograme de aur. Pe lângă acestea s-au mai depus 820 de taleri și 3200 de florini, harnașamente pentru cai, lănci și săbii făcute din argint, lucru care demonstrează faptul că cetatea era sigură și greu de cucerit. Datorită distanței considerabile dintre vatra satului și colina pe care a fost construită Cetatea țărănească, în decursul timpului, Biserica fortificată din sat a devenit principalul loc de refugiu al sătenilor, cetatea pierzându-și din
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
de taleri și 3200 de florini, harnașamente pentru cai, lănci și săbii făcute din argint, lucru care demonstrează faptul că cetatea era sigură și greu de cucerit. Datorită distanței considerabile dintre vatra satului și colina pe care a fost construită Cetatea țărănească, în decursul timpului, Biserica fortificată din sat a devenit principalul loc de refugiu al sătenilor, cetatea pierzându-și din importanță. Cetatea a fost bine întreținută de sași, până în 1940, când la ordinul lui Hitler s-a organizat strămutarea acestora
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
demonstrează faptul că cetatea era sigură și greu de cucerit. Datorită distanței considerabile dintre vatra satului și colina pe care a fost construită Cetatea țărănească, în decursul timpului, Biserica fortificată din sat a devenit principalul loc de refugiu al sătenilor, cetatea pierzându-și din importanță. Cetatea a fost bine întreținută de sași, până în 1940, când la ordinul lui Hitler s-a organizat strămutarea acestora în Germania sub lozinca "Heim ins Reich" (Acasă în Reich). După deportarea germanilor din România în Uniunea
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
sigură și greu de cucerit. Datorită distanței considerabile dintre vatra satului și colina pe care a fost construită Cetatea țărănească, în decursul timpului, Biserica fortificată din sat a devenit principalul loc de refugiu al sătenilor, cetatea pierzându-și din importanță. Cetatea a fost bine întreținută de sași, până în 1940, când la ordinul lui Hitler s-a organizat strămutarea acestora în Germania sub lozinca "Heim ins Reich" (Acasă în Reich). După deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică, din 1945, a început
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
fost bine întreținută de sași, până în 1940, când la ordinul lui Hitler s-a organizat strămutarea acestora în Germania sub lozinca "Heim ins Reich" (Acasă în Reich). După deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică, din 1945, a început distrugerea cetății de către locuitorii ne-germani ai Saschizului, care au folosit-o ca sursă de materiale de construcție. Astfel a ajuns ruină și uitată. Abia din anul 2004, după ce primăria a curățat de copaci și lăstari coasta dealului pe care se afla
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
locuitorii ne-germani ai Saschizului, care au folosit-o ca sursă de materiale de construcție. Astfel a ajuns ruină și uitată. Abia din anul 2004, după ce primăria a curățat de copaci și lăstari coasta dealului pe care se afla vechea cetate săsească, ascunsă de ani de zile privirii, cetatea a devenit din nou vizibilă din vale și domină solemn Saschizul. Cu contribuția voluntarilor fost amenajat drumul care duce la cetate (trepte, bănci, coșuri de gunoi). Potrivit unui studiu de fezabilitate, readucerea
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
-o ca sursă de materiale de construcție. Astfel a ajuns ruină și uitată. Abia din anul 2004, după ce primăria a curățat de copaci și lăstari coasta dealului pe care se afla vechea cetate săsească, ascunsă de ani de zile privirii, cetatea a devenit din nou vizibilă din vale și domină solemn Saschizul. Cu contribuția voluntarilor fost amenajat drumul care duce la cetate (trepte, bănci, coșuri de gunoi). Potrivit unui studiu de fezabilitate, readucerea Cetății Țărănești din Saschiz la stadiul în care
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
de copaci și lăstari coasta dealului pe care se afla vechea cetate săsească, ascunsă de ani de zile privirii, cetatea a devenit din nou vizibilă din vale și domină solemn Saschizul. Cu contribuția voluntarilor fost amenajat drumul care duce la cetate (trepte, bănci, coșuri de gunoi). Potrivit unui studiu de fezabilitate, readucerea Cetății Țărănești din Saschiz la stadiul în care se afla în anul 1965, când a fost abandonată, ar costa până în șase milioane de euro, inclusiv cu reabilitarea drumului de
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
săsească, ascunsă de ani de zile privirii, cetatea a devenit din nou vizibilă din vale și domină solemn Saschizul. Cu contribuția voluntarilor fost amenajat drumul care duce la cetate (trepte, bănci, coșuri de gunoi). Potrivit unui studiu de fezabilitate, readucerea Cetății Țărănești din Saschiz la stadiul în care se afla în anul 1965, când a fost abandonată, ar costa până în șase milioane de euro, inclusiv cu reabilitarea drumului de acces și introducerea utilităților. Cetatea este monument istoric, având codul .
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
gunoi). Potrivit unui studiu de fezabilitate, readucerea Cetății Țărănești din Saschiz la stadiul în care se afla în anul 1965, când a fost abandonată, ar costa până în șase milioane de euro, inclusiv cu reabilitarea drumului de acces și introducerea utilităților. Cetatea este monument istoric, având codul .
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
1716, la începutul celei de-a treia domnii a lui Mihai Racoviță, este numit mare vistiernic. Acesta îl trimite ca reprezentant al său la tătarii din Bugeac pentru a le solicita ajutorul în lupta cu o garnizoană austriacă staționată în Cetatea Neamțului comandată de căpitanul loren François (Ferencz) Ernau. Marele vistiernic Costantin Costachi, împreună cu alți boieri, a făcut parte din comisia numită de domnitor în vederea în vederea restabilirii „hotarului lui Halil Pașa” din Bugeac. La începutul anului 1723, domnitorul Mihai Racoviță descoperă
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
n. 24 februarie 1838, București - d. 7 septembrie 1903, București, înmormântat la Fierbinți-Târg) a fost un general român de divizie, comandant al Școlii Speciale de Artilerie și Geniu, inspector general al artileriei, comandant al Corpului 2 Armată și guvernator al Cetății București. Eracle se trage dintr-o familie boiernași ialomițeni, al cărei arbore genealogic conduce spre mijlocul secolului al XVII-lea. El a fost unul din cei 16 copii ai lui Scarlat Arion. Generalul s-a căsătorit în anul 1866 cu
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
a fost numit general de brigadă și inspector general al artileriei, funcție care a îndeplinit-o până în 1892. Cu acest rang a deținut două poziții foarte prestigioase și importante. El a fost comandant al Corpului 2 Armată (1893-1902) și al cetății București (1895-1903). În anul 1902 ofițerul a fost trecut la gradul de general de divizie. A făcut parte din comisia pentru experimentarea cupolelor forturilor cetății București, din toate comisiile tehnice chemate a se pronunța asupra armamentului oștirii, precum și din consiliile
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
foarte prestigioase și importante. El a fost comandant al Corpului 2 Armată (1893-1902) și al cetății București (1895-1903). În anul 1902 ofițerul a fost trecut la gradul de general de divizie. A făcut parte din comisia pentru experimentarea cupolelor forturilor cetății București, din toate comisiile tehnice chemate a se pronunța asupra armamentului oștirii, precum și din consiliile de apărare a țării prezidate de rege. A fost președinte de onoare al comitetului de inițiativă pentru înființarea "Revistei Artileriei". Între însărcinările importante ce i-
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
tot restul vieții. După ce la începutul anilor '90 a revenit în România pentru a dirija învățământul superior franciscan din Moldova, s-a reântors la Roma datorită unor probleme de sănătate, unde a și decedat, fiind înmormântat în cimitirul Verano din Cetatea Eternă. Strămutarea rămășițelor pământești de la Roma la Roman ale preotului Tocănel s-a făcut în octombrie 2004 osemintele fiind reînhumate în capela Institutului Teologic, căruia părintele i-a donat biblioteca sa personală care cuprindea peste 40 de mii de volume
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
(franceză: "Château de Montségur") este o fostă cetate în apropiere de Montségur, o comună din Ariège, în sud-vestul Franței. Ruinele sale sunt pe locul unei cetăți distruse a catarilor. Fortăreața din prezent este descrisă ca fiind un „castel catar”, ea datând de fapt dintr-o perioadă mai târzie
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
(franceză: "Château de Montségur") este o fostă cetate în apropiere de Montségur, o comună din Ariège, în sud-vestul Franței. Ruinele sale sunt pe locul unei cetăți distruse a catarilor. Fortăreața din prezent este descrisă ca fiind un „castel catar”, ea datând de fapt dintr-o perioadă mai târzie. A fost desemnată ca fiind monument istoric de către Ministerul Francez de Cultură, din 1862. Ruinele castelului Montségur se
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
puèg" însemnând "vârf, deal, munte". Primele semne de așezări omenești în zonă datează încă din Epoca de piatră, în jur de cca. 80.000 de ani în urmă. Dovezi ale ocupației romane, precum monede și unelte, au fost găsite în jurul cetății. Numele său vine din latină: "mons securus", care a derivat în "mont ségur", ceea ce înseamnă "dealul cel sigur" în limba occitană. În Evul Mediu, regiunea Montségur a fost condusă de Conții de Toulouse, de Viconții de Carcassonne, iar în final
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]