28,865 matches
-
amintite În al doilea paragraf din Codul lui Hammurabi (ordalia În apa râului). 5. Ghicirea și profețiatc "5. Ghicirea și profeția" Mesopotamienii, pentru a sublinia transcendența divină și superioritatea cunoașterii divine În comparație cu omul, afirmau că zeii Își păzeau cu gelozie „secretele” - niÌirtu(m) sau, mai ales, piriștu(m) -, care erau, În mod normal, inaccesibile omului. Uneori Însă, zeii Îi Îngăduiau omului să ajungă la secretele lor, Însă doar episodic și parțial, prin divinație sau revelație profetică. a) Divinația Documentația de care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sublinia transcendența divină și superioritatea cunoașterii divine În comparație cu omul, afirmau că zeii Își păzeau cu gelozie „secretele” - niÌirtu(m) sau, mai ales, piriștu(m) -, care erau, În mod normal, inaccesibile omului. Uneori Însă, zeii Îi Îngăduiau omului să ajungă la secretele lor, Însă doar episodic și parțial, prin divinație sau revelație profetică. a) Divinația Documentația de care dispunem despre divinație În Mesopotamia este una dintre cele mai bogate, aceasta fiind o dovadă a importanței majore care i-a fost dată. Răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca savanții să pornească În căutarea unor analogii cu formele ulterioare ale cultului grecesc, dar și să se Încerce identificarea a ceea ce a rezultat În greacă din teonimele care se sustrăgeau unei recunoașteri imediate. Cnossos, Pilos și Micene, păreau depozitarele secretului politeismului grec. În unele cazuri, aceste zeități erau localizate chiar acolo unde le situa tradiția greacă ulterioară, ca Ilitiaxe "Ilitia" din Amnisos (subcapitolul 2.3a), Poseidonxe "Poseidon", În forma Posedao, la Pilos, unde pare să fi fost divinitatea principală a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
formă publică, iar riturile tind să Își piardă orice eventuală autonomie proprie, așa cum s-a Întâmplat cu riturile de trecere. Dacă vreo familie aristocratică străveche Își păstrează atribuțiile sacerdotale, acestea se află oricum În slujba cetății. Nu poate exista nici un secret religios decât Împărtășit de toți cetățenii, deoarece polisul, care se Înfățișează ca o reproducere mărită a familiei, s-a substituit acum acelor gene aristocratice. a) Cultul public Dacă celebrarea cultelor implica Întreaga pătură socială, distribuirea lor În cicluri festive contribuia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cetății. Propaganda ateniană a pus repede stăpânire pe tradiția mitică, transformând Atenaxe "Atena" În depozitara și distribuitoarea darurilor zeiței, ca și a riturilor ei din care veneau „cele mai mângâietoare speranțe pentru sfârșitul vieții” (Isocrate, Panegiric, 28-29). La rândul său, secretul Misteriilor a devenit secretul cetății, iar divulgarea lui s-a transformat În atentat Împotriva statului. Era un secret la care erau admiși numai inițiații care luau parte la ceremoniile dinăuntrul sanctuarului din Eleusis. Purificări, post și sacrificii Îi pregăteau pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pus repede stăpânire pe tradiția mitică, transformând Atenaxe "Atena" În depozitara și distribuitoarea darurilor zeiței, ca și a riturilor ei din care veneau „cele mai mângâietoare speranțe pentru sfârșitul vieții” (Isocrate, Panegiric, 28-29). La rândul său, secretul Misteriilor a devenit secretul cetății, iar divulgarea lui s-a transformat În atentat Împotriva statului. Era un secret la care erau admiși numai inițiații care luau parte la ceremoniile dinăuntrul sanctuarului din Eleusis. Purificări, post și sacrificii Îi pregăteau pe inițiați să asiste la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeiței, ca și a riturilor ei din care veneau „cele mai mângâietoare speranțe pentru sfârșitul vieții” (Isocrate, Panegiric, 28-29). La rândul său, secretul Misteriilor a devenit secretul cetății, iar divulgarea lui s-a transformat În atentat Împotriva statului. Era un secret la care erau admiși numai inițiații care luau parte la ceremoniile dinăuntrul sanctuarului din Eleusis. Purificări, post și sacrificii Îi pregăteau pe inițiați să asiste la ritualul secret, care era articulat În trei părți: fapte (dròmena), obiecte sacre arătate (deiknșmena
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestui kikeon, o băutură vâscoasă pe bază de orz, apă și o mentă foarte aromatică introdusă ritual de Însăși Demetraxe "Demetra", conform imnului homeric (vv. 208-210). La rândul lui, autorul Respingerii tuturor ereziilor (V, 8, 40) a crezut că dezvăluie secretul care Înconjura lucrul pe care Îl arăta hierofantul: un spic tăiat. Chiar dacă acesta este sau nu „adevăratul” secret de la Eleusis, el exprimă legătura misteriilor cu fertilitatea pământului și cu introducerea culturii cerealelor; o legătură care și-ar putea avea rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însăși Demetraxe "Demetra", conform imnului homeric (vv. 208-210). La rândul lui, autorul Respingerii tuturor ereziilor (V, 8, 40) a crezut că dezvăluie secretul care Înconjura lucrul pe care Îl arăta hierofantul: un spic tăiat. Chiar dacă acesta este sau nu „adevăratul” secret de la Eleusis, el exprimă legătura misteriilor cu fertilitatea pământului și cu introducerea culturii cerealelor; o legătură care și-ar putea avea rădăcinile În străvechi rituri de fertilitate din epoca neolitică. În orice caz, datorită strânsului raport cauză-efect Între introducerea culturii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dincolo”, la care puteau accede, probabil, și cei care nu erau atenieni. Dar mai Întâi se poate să fi fost nevoie de un act de adopție din partea unui cetățean atenian, după care urma inițierea preliminară În micile misterii de la Agra. Secretul, care poate nu avea nimic de revelat din punct de vedere obiectiv, devenit „secretul cetății”, Îi angaja pe noii adepți, deci și pe non-atenienii adoptați și apoi inițiați, să Împărtășească soarta Atenei, realizând În acest fel sensul deplin al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întâi se poate să fi fost nevoie de un act de adopție din partea unui cetățean atenian, după care urma inițierea preliminară În micile misterii de la Agra. Secretul, care poate nu avea nimic de revelat din punct de vedere obiectiv, devenit „secretul cetății”, Îi angaja pe noii adepți, deci și pe non-atenienii adoptați și apoi inițiați, să Împărtășească soarta Atenei, realizând În acest fel sensul deplin al lui teleté, plinătatea care Îi făcea părtași la destinul „celei mai religioase dintre cetăți”, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce unea cetatea de cei care o alcătuiau, iar inițierea În misterii putea avea scopul de a potoli provizoriu contradicțiile sociale și discriminările economice care o sfâșiau 1. Rezultatul acestei egalități religioase iluzorii și provizorii clădea În acest caz, prin intermediul secretului, o barieră În fața neinițiaților, care rămâneau departe de misterii și de Atena. Însoțită și gratificată de o perspectivă escatologică, pe care Însă cetatea o Înclinase și relativizase În vederea propriilor exigențe, această egalitate rămânea tot sub controlul Atenei, care, În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unii de alții printr-o perspectivă cosmologică diversă. Rod al unei speculații abstracte, lumea fizică pitagoreică se năștea din număr, cu soț și fără soț, produs la rândul lui, de monadă. Tetraktșs, patru, era numărul desăvârșit care cuprindea În sine secretul lumii, Îi dădea formă și Îl genera pe „zece”, principiu constitutiv al universului. Cosmologia orfică, În schimb, este mai degrabă un mit al originilor care face ca tot ceea ce există să se origineze din oul cosmic, simbol al vieții și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întemeiere, din care cincizeci de capitole, adică o treime din cele nouă table originare, au fost găsite Încă din 1870, era atârnat În for pe o lungime de treisprezece metri (Riccobono, 19862, nr. 21). Dreptul sacru era public, nefiind un secret al unei caste sacerdotale. Normele În materie de sacru Încep cu reglementarea calendarului (capitolul 65); urmează organizarea finanțelor (capitolul 65; cf. capitolul 72) și a funcționarilor cultului (capitolele 66, 67, 68; cf. capitolul 128), iar apoi jocurile (capitolele 70, 71
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
specific, ca reflectare a situației religioase a timpului, raportul de devoțiune totală și dedicare pe care le impun omului participarea la cultele inițiatice. În schimbul ocrotirii divine care a putut să frângă lanțurile oarbei Fortunaxe "Fortuna" și l-a introdus În secretele cultului, Luciusxe "Lucius", personajul lui Apuleius, trebuie să Îi promită zeiței Isis propria existență. „Întregul fir” al vieții lui va trebui să fie consacrat zeiței, astfel prinzând contur o legătură de „religie personală” (Festugière, 1954), care, fără să poată fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și pierde terenul ferm al exersării ei. Luându-se pe ea însăși în proiect, libertatea evoluează către o zonă în care reperele se pierd și la care vorbirea directă nu are acces. Această zonă este singura care poate să dezlege secretul libertății noastre. În această zonă suntem chemați să răspundem în fața sursei libertății despre felul utilizării ei (capitolul Preluarea în proiect a libertății. Răspunderea și vina). Această zonă, care dă sens existenței umane, este zona cea mai importantă. Dar pentru noi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sinucide cu gândul la spectacolul unei promisiuni dezmințite în ochii lui și ai celorlalți (el este un extravert), făcându și public eșecul și încercând să recupereze prin incontestabilul morții autenticitatea pe care aceia i-au retras-o, bovaricul, aspirând în secret și în întunericul neputinței sale, rămâne instanța solitară a eșecului său și își privatizează sinuciderea. Pentru că resemnarea l-ar aduce în modestia unui destin refuzat, marele bovaric nu va accepta ca soluție a eșecului decât moartea. Prostia ca încremenire în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o dată în viață splendoarea istoriei care se face peste capetele noastre? De-abia atunci simțim cât e de mare umbra de nefericire care se profilează la orizontul fiecărei alegeri hărțuite de teama unui pariu pierdut. Nu aspirăm oare cu toții în secret să fim scutiți de darul incomod al deciziei, cu care cel mai adesea nu știm prea bine ce trebuie să facem? Și nu este tocmai copilăria, în care greul hotărârilor se ia peste capetele noastre, vârsta fericirii uitate? De ce să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a elevilor, folosirea rațională a mijloacelor audio- vizuale, alternarea mijloacelor audio- vizuale, Înțelegerea esenței, apel la sursă, adaptarea la particularităților clasei. Unele fapte istorice pot fi memorate ușor, în timp ce unele date cronologice, nume de persone, localități se rețin cu dificultate. Secretul unei memorizări constă în luarea în calcul a unor factori în timpul Învățării: - concentrarea maximă a atenției asupra materialului care trebuie Însușit; - creșterea interesului față de activitatea pe care o efectuam; - îndeplinirea dorinței de a vrea să memorezi un material care te
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Apetroi Eugenia- Şcoala () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93552]
-
Averescu ca ministru de externe. Acest lucru i-a oferit unele posibilități politice lui Iorga, care era tot mai izolat. Cuza fusese ales la Teaca în urma alegerilor aranjate de Averescu pe baza sterilei lui platforme antisemite. Brătianu își pregătea în secret revenirea la putere. Toată această ignorare a procesului democratic părea să fie justificată de tulburările de stînga tot mai violente din 1920; la 9 octombrie 1920 a fost declarată greva generală (eșuată, în cele din urmă), iar la 9 decembrie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe Cernăianu, să atace întîlnirile și măsurile politice ale lui Iorga și erau sfătuiți să acționeze imediat. Argetoianu îi asigura pe toți că va avea grijă de toate cheltuielile 49. Campania de presă împotriva lui Iorga a fost finanțată în secret din fondurile Ministerului de Interne. Iorga a etichetat comportarea lui Argetoianu față de colegii săi drept "brutală". Atunci cînd Iorga l-a admonestat, spunîndu-i că "s-a umplut paharul!", Argetoianu a izbucnit prompt în lacrimi ca să-și demonstreze sinceritatea 50. Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dură lui Russo printr-un pamflet publicat abia în 1940183. În sfîrșit, credincios sie însuși, Iorga a reacționat prin acționări în judecată pentru calomnie și alte acțiuni judiciare. Acuzîndu-l, de exemplu, pe Panaitescu de violare a obligației de a păstra secretul în utilizarea probelor documentare. Au urmat acuzațiile de plagiat, învinuindu-l pe Giurescu că a plagiat lucrările lui Onciul, și referiri la greșelile lui Giurescu: (acesta îl numise "Atanaric" pe Alaric). Iorga i-a scris decanului Universității că dacă acesta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
moment decisiv, a devenit Arhanghelul eliberator, asigurînd cu înțelepciune ordinea în perioada plină de vicisitudini inerente învierii unui stat distrus cu aproape o jumătate de mileniu în urmă". Iorga explica limpede că reușita lui Mazarýk avea la bază un singur secret: credința profundă în omenire și în oameni. "Moartea lui va deveni o transfigurație, o cale supremă de înălțare dincolo de limitele strîmte ale vieții", încheia Iorga. Mareșalul Ludendorff a murit cîteva luni mai tîrziu. Iorga, care ura tot ceea ce reprezenta Ludendorff
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
2 și 7 mai, cu o săptămână Înaintea capitulării germane. Ambele cifre sunt, cu siguranță, subestimări și nu includ nenumăratele atacuri asupra femeilor din satele austriece, poloneze și germane aflate În calea forțelor sovietice. Comportamentul Armatei Roșii nu era un secret. Milovan Djilas, colaborator apropiat al lui Tito În armata iugoslavă de partizani și, pe atunci, comunist fervent, a abordat subiectul cu Însuși Stalin. Răspunsul dictatorului, consemnat de Djilas, e revelator: „Tu, care ești scriitor, nu poți să Înțelegi suferința din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de război germani prezenta totuși două neajunsuri inevitabile. Prezența judecătorilor și a procurorilor sovietici a fost interpretată de numeroși comentatori germani și est-europeni ca o dovadă de ipocrizie. Stilul Armatei Roșii și metodele sovietice În teritoriile „eliberate” nu erau un secret - erau, poate, mai bine cunoscute și mai mediatizate atunci decât ulterior. Epurările și masacrele din anii ’30 erau Încă vii În memoria multor oameni. Faptul că sovieticii Îi judecau pe naziști - pentru crime pe care și ei le comiseseră - a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]