28,739 matches
-
urmă, "Chacal" să fie scufundat de artileria germană. În timpul nopții, cam 100 de soldați fracezi au încercat fără succes să străpungă liniile germane și să ajungă la Dunkerque. În dimineața zilei de 25 mai, germanii au luat cu asalt citadela. Soldații au folosit scări ca să escaladeze zidurile și, sprijiniți de tirurile turnuirlor de 88mm, au atacat cu grenade și [[Aruncător de flăcări|aruncătoare de flăcări]] pozițiile defensivei franceze. La ora 08:30, Lanquetot a hotărât să capituleze. Maiorul J. C. Windsor
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
lor, care se adăpostiseră în depozitele de pe chei în așteptarea evacuării. În afară de galezi, aici își găsiseră adăpost 120 de infanteriști francezi, 200 trupe auxiliare, 120 de geniști și 150 de civili. Printre militari, în special în rândul geniștilor, se aflau soldați care nu erau înarmați. Când depozitele au intrat sub focul germanilor, Windsor Lewis și-a mutat oamenii în gara feroviară a portului ("Gare Maritime") și a ordonat ridicarea unor baricade din saci de nisip. Din acest adăpost, militarii aliați au
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
noi care au reușit să mențină cuceririle realizate de Ciavciavadze în pașalîcul Baiazet . Către începutul lunii septembrie pe frontul din Caucaz rușii reușiseră să cucerească trei pașalîcuri - Karas, Ahalițih și Baiazet, nouă cetăți, să ia în prizonierat aproximativ 8.000 soldați turci și să captureze armament . Astfel, campania din Caucaz se încheie cu cuceriri importante. Campania din 1829 Planul de acțiune pentru anul 1829 a fost supus unor discuții aprige datorită insuccesului suferit pe frontul din Balcani. Astfel, planul lui Dibici
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
în mod oficial atacul de la Berlin, așa cum a fost cazul atentatelor similare de la Nisa, din luna iulie, sau Ohio, din luna noiembrie. Marți seara, rețeaua teroristă Stat Islamic a revendicat atacul terorist. „Atentatul de la Berlin a fost comis de un soldat al Califatului care a răspuns apelurilor de atacare a națiunilor ce participă la coaliția internațională din Siria”, a transmis rețeaua teroristă Stat Islamic într-un comunicat postat pe site-ul propriei agenții de știri, Amaq. Poliția berlineză le-a cerut
Atentatul din Berlin (2016) () [Corola-website/Science/337315_a_338644]
-
a răspuns: „categoric nu, dar am devenit terapeuta lui. Era soldat. Băiatul ăsta văzuse lucruri teribile. De fiecare dată când James aude artificii sau lucruri asemănătoare, inima lui bate mai repede și devine agitat. Provine dintr-o lungă dinastie de soldați, ce își are începuturile prin secolul X. A fost căpitan, un cercetaș. Eu am devenit terapeutul lui James. Nu ar fi fost etic să mă culc cu un pacient." Pe 26 februarie 2005, R. Gregory "Greg" Stevens, un lobbyist, a
Carrie Fisher () [Corola-website/Science/337358_a_338687]
-
persoane au sărit în apele Bosforului pentru a scăpa din calea gloanțelor. Pe 2 ianuarie, organizația jihadistă Stat Islamic (SI) a revendicat responsabilitatea pentru atac. „În continuarea operațiunilor binecuvântate pe care Statul Islamic le întreprinde împotriva apărătorului crucii, Turcia, un soldat eroic al califatului a lovit unul din cele mai faimoase cluburi de noapte unde creștinii își celebrau sărbătoarea apostată”, afirmă comunicatul organizației jihadiste, postat pe serviciul de mesagerie online Telegram, o metodă pe care gruparea a mai folosit-o pentru
Atentatul din Istanbul (2017) () [Corola-website/Science/337383_a_338712]
-
ale "Legiunii" în subordine directă. Acestor măsuri, fostul comandant al bazei militare de la Vladivostok - generalul Lavergné, care la 20 aprilie 1920 fusese numit la comandă în locul lui Janin, nu li s-a opus. Sosiți în localitatea Harbin în aceeași perioadă, soldații Legiunii au fost întâmpinați „în numele guvernului român” de către maiorul Cădere. Pe drumul de la Harbin spre Vladivostok parcurs până la 18 mai 1920, comandantul Misiunii le-a acordat în continuare sprijin administrativ, pentru a fi dejucate manevrele coordonate de câtre cehii care
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
18 mai 1920, comandantul Misiunii le-a acordat în continuare sprijin administrativ, pentru a fi dejucate manevrele coordonate de câtre cehii care urmăreau întârzierea eșaloanelor românești, astfel încât locurile de evacuare din mai și iunie să fie ocupate de către aceștia în detrimentul soldaților români. Între timp, Alevra obținuse pentru repatriere un fost cargou care ar fi urmat să meargă pe o ruta Vladivostok - Halifax (Canada) - Triest, dar ca urmare a intervenției lui Cădere, contingentul român a primit pe 14 mai o ofertă mai
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
ca urmare a intervenției lui Cădere, contingentul român a primit pe 14 mai o ofertă mai bună reprezentată de 2 vase de pasageri, cu un traseu prin Canalul Suez. Deoarece numărul locurilor de evacuare a fost mai mare decât numărul soldaților Legiunii, Cădere a manevrat astfel încât restul de locuri să fie ocupat printr-o complicitate tacită cu decidenții francezi, de prizonieri români adunați din lagărele din Primorie sau aflați dislocați în zonă și destinați îmbarcării în calitate de „trupă română”. Evacuarea voluntarilor cu
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
Lancea de cavalerie, trupă, model 1908 a fost o armă albă din categoria lănciilor, aflată în dotarea soldaților Armatei României din arma cavaleriei, în Primul Război Mondial. Lancea avea hampa confecționată din țeavă de oțel, căptușită la intrior cu hârtie absorbantă,pentru a împiedica pătrunderea umezelii și apariția ruginii. Vârful era de formă piramidală, cu patru muchii, având
Lance de cavalerie, trupă, model 1908 () [Corola-website/Science/337419_a_338748]
-
din Rusia, într-un moment în care militarii acesteia plănuiau să traverseze Imperiul pentru a lupta pe Frontul de Vest. Deoarece participase pe teritoriul rusesc la formarea Corpului Cehoslovac - care în acel moment avea un efectiv de 45.000 de soldați, Janin era în cunoștință de cauză asupra problemelor acestuia. Generalul s-a îmbarcat în luna septembrie spre Vladivostok având atât calitatea de comandant al Legiunii cât și pe aceea de comandant la Misiunii Militare Franceze. Pentru a se prezenta la
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
și zona de graniță dinspre Muntenegru. Cete" de" 50-300 de oameni și bande de 500-2000 se adunau și atacau posturile otomane de grăniceri și turnurile beilor. Otomanii aveau 4 batalioane ale armatei regulate (nizami) cu un total de 1800 de soldați, situate la Mostar, , Nikšić, și pe frontiere, dar și un număr mare de prezenți în toată provincia. Trupele otomane sunt comandate de Selim Pașa care la rândul lui se afla sub ordinele lui Derviș Pașa, comandantul vilayetului Bosnia. După izbucnirea
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
în octombrie le-a venit un nou comandant, Reuf Pașa. Pe 10-11 noiembrie, turcii au încercat să deblocheze zona montană și au suferit o înfrângere grea la Muratovic, în fața a 3500 de rebeli. Reuf-pașa avea la 24 noiembrie 4500 de soldați în munți. La 22 decembrie, 8000 de soldați din Gacko au pătruns în Niksic. La Krsc, insurgenții au strâns o forță puternică, dar din cauza neînțelegerilor între liderii lor Lazara Sočice si Bogdan Zimonjic, o forță mai slabă (5000 de insurgenți
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Reuf Pașa. Pe 10-11 noiembrie, turcii au încercat să deblocheze zona montană și au suferit o înfrângere grea la Muratovic, în fața a 3500 de rebeli. Reuf-pașa avea la 24 noiembrie 4500 de soldați în munți. La 22 decembrie, 8000 de soldați din Gacko au pătruns în Niksic. La Krsc, insurgenții au strâns o forță puternică, dar din cauza neînțelegerilor între liderii lor Lazara Sočice si Bogdan Zimonjic, o forță mai slabă (5000 de insurgenți) i-a atacat pe turci și au fost
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Gacko. În iarna lui 1875-1876, ambele părți au profitat de pauză pentru a-și reface forțele. Petar Vukotic devine comandantul răsculaților. În ianuarie 1876, turcii l-au înlocuit pe Reuf Pașa cu Muhtar Pașa, care acum avea 30.000 de soldați sub comanda sa, dar numai jumătate erau gata de luptă. Alții erau bolnavi sau răniți în luptele de până atunci. Detașamentul lui Peka Pavlović cu 1500 de luptători a atacat la 18-20 ianuarie cinci unităti de nizami și bașbuzuci detașare
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Turcii au refuzat. În martie 1876, turcii au pierdut o nouă bătălie la Muratovic, soldată cu 800 morți, iar insurgenții au capturat 1.300 de puști. Muhtar Pașa a primit alte întăriri în martie și avea deja 22.000 de soldați. La începutul lunii aprilie, forțele sale din Gacko erau 20 de batalioane și 2000 nizami și bașbuzuci. La 13 aprilie, grosul trupelor s-a dus la Niksic și rebelii au reușit să opună rezistență numai la ieșirea din defileu. Ultimele
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
primit veste că cneazul Vladimir Andreevici sosește în ajutorul Moscovei, Algirdas s-a întors în Lituania. În 1372 Algirdas a atacat din noul cnezatul moscovit și a ajuns până la . Marele cneaz al Moscovei, Dmitry Ivanovich, i-a gonit însă pe soldații lui Algirdas și s-a convenit asupra unui armistițiu. În 1375, Algirdas a mai devastat și cnezatul Smolenskului. Unele elemente moscovite doreau să dobândească control asupra tuturor teritoriilor ce făcuseră anterior parte din Rutenia Kieveană, dintre care multe acum fuseseră
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
prin care se baza pe zeci de mii de luptători autohtoni, cazaci și tătari, în loc de câteva mii de mercenari și militari profesioniști, cum procedau adversarii săi. Campania lui Ivan a ajuns la apogeu în 1576 când alți 30.000 de soldați ruși au trecut în Livonia în 1577 și au devastat pământurile daneze ca represalii pentru cumpărarea Hapsalului, Lealului și Lodei de către Danemarca. Influența daneză în Livonia a încetat, după ce Frederick a acceptat înțelegeri cu Suedia și cu Polonia pentru oprirea
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
plății a 200.000 de zloți. Pentru alți 200.000 de zloți, l-a numit pe Georg Frederick de Hohenzollern administrator al Prusiei și și-a asigurat susținerea militară a acestuia din urmă împotriva Rusiei. Bathory a primit doar câțiva soldați de la vasalii săi polonezi și a fost obligat să recruteze mercenari, mai ales polonezi, maghiari, , germani și munteni. Un detașament secuiesc separat a participat și el la luptele din Livonia. Regele Suediei Ioan al III-lea s-a aliat cu
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
000 de oameni, care au recucerit Oberpahlen (Põltsamaa) de la Suedia și s-au îndreptat apoi către Wenden. La sosirea lor la Wenden, armata rusă a asediat orașul, dar a fost întâmpinată de o forță de despresurare cu 6.000 de soldați germani, polonezi și suedezi. În , care a urmat, rușii au suferit pierderi grele, pierzând cai și arme, Ivan fiind pentru prima oară învins categoric în Livonia. Bathory a accelerat formarea husarilor, o unitate de cavalerie nouă și bine organizată, care
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Bathory a accelerat formarea husarilor, o unitate de cavalerie nouă și bine organizată, care a înlocuit datoriile feudale ale nobililor. Similar, el a îmbunătățit un sistem de artilerie deja eficient și a recrutat cazaci. Bathory a strâns 56.000 de soldați, dintre care 30.000 din Lituania, pentru primul său atac asupra Rusiei la Polotsk, parte a unei . Cu rezervele lui Ivan de la Pskov și Novgorod blocate păzind o posibilă invazie suedeză, orașul a căzut la 30 august 1579. Bathory a
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
retragere temporară. La ora 1:00 am în 23 martie, Urbšys și Ribbentrop au semnat un tratat, retroactiv din 22 martie, prin care Lituania ceda voluntar regiunea Klaipėda Germaniei. Tratatul cuprindea cinci articole: Chiar înainte ca tratatul să fie semnat, soldații germani intraseră deja în . Adolf Hitler, la bordul crucișătorului ', a făcut personal un tur al orașului și a ținut o cuvântare. Flota ce mergea spre Klaipėda cuprindea cuirasatul "Admiral Graf Spee", crucișătoarele ', ' și ', două escadrile de distrugătoare, trei flotile de
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
luat partea celor din urmă. După ce Enryaku-ji a ignorat ordinul lui Nobunaga de a se abține de la alianță formală cu Asakura și Asai, acesta a înconjurat muntele Hiei la 29 septembrie 1571 și a atacat mănăstirea. În urma incendiului cauzat de soldații lui Nobunaga, au fost arse aproape toate clădirile mănăstirii. Kakujo, al 166-lea stareț al mănăstirii (și fratele împăratului Ōgimachi), a fost forțat să plece în provincia Kai (în regiunea Kantō), unde a primit protecția nobililui Shingen Takeda. După asasinarea
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
lui Irod, se presupune că războinicii evrei au demolat Turnul Antonia. Iosephus precizează că evreii nu au avut nici o șansă de a distruge un imens fort roman cu ziduri groase de 60 de picioare, apărate de mii de militari romani. Soldații romani s-au grăbit apoi să construiască bănci de asediu împotriva zidului de nord al Templului. Bătălia a durat până când a fost capturat sanctuarul. În mod tradițional, s-a presupus că vecinătatea Cetății Antonia a devenit mai târziu locul "Praetorium
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
Lucius Aelius Seianus (20 î.Hr. - 18 octombrie 31 d.Hr), cunoscut sub numele de ( ), a fost un soldat ambițios, prieten și confident al împăratului roman Tiberius. Eques prin naștere, a ajuns prefect al Gărzii Pretoriene, pe care a condus-o din anul 14 d.Hr până în anul 31 d.Hr. În timp ce Garda Pretoriană a fost înființată în mod
Sejanus () [Corola-website/Science/335893_a_337222]