300,679 matches
-
întrucâtva înfățișarea, căpătând trăsături caracteristice unui centru de județ. Numărul populației a ajuns la 6115 de locuitori. Orașul avea trei ateliere de olărit, unul de dubit piei și două cămătării, zeci de mori de vânt, o școală lancasteriană, unde erau primiți copii de orice credință religioasă, și o școală primară pe lângă biserică, în care învățau 46 de băieți. În 1850 a fost construită Catedrala Arhanghelii Mihail și Gavriil, pe locul vechii biserici de lemn, ridicată în 1785. În 1857 în Cahul
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]
-
între două tabere, considerând că scriitorii trebuiau să se încadreze în limitele realismului socialist. Afacerea Pasternak a arătat care erau limitele liberalizării în literatura, românul Doctor Jivago nefiind publicat în țară, ci doar editat în străinătate. În 1958, Pasternak a primit premiul Nobel, dar puterea l-a obligat să renunțe la premiu. Astfel, cazul lui Pasternak a arătat incapacitatea intelighenței ruse de a se opune puterii sovietice. Își făcea apariția literatura de tip samizdat care conțineau lucrări ale tinerilor literați care
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
spre comunsim, o societate ideală fără clase, cu o singură formă de proprietat asupra mijloacelor de producție. Congresul a adoptat o serie de decizii privind controlul colectiv asupra conducerii. Membrii CC și ai Prezidiului CC rămâneau în posturile lor dacă primeau 3/4 din voturi. La 19 octombri 1961, o serie de participanți la congres au adus discuția privind destalinizarea stârnind nemulțumirea grupei antipartinice-Molotov, Kaganovici, Malonkov etc. Hrușciov a oferit detali despre moartea lui Kirov și despre represiunile cărora le căzuseră
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
tot mai resimțite. Reformele lui Gorbaciov s-au răspândit treptat în statele sovietice aliate din Europa Centrală și de Est, determinând Căderea Zidului Berlinului în 1989 și dizolvarea întregului bloc estic. Pentru evitarea violențelor în cadrul procesului, în 1990, Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru Pace. Dar Gorbaciov a fost supus unor presiuni interne mari. Cadrele vechi din partid, tradiționaliste, au sabotat reformele. Pentru reformiștii de orientare occidentală, eforturile lui Gorbaciov nu erau suficiente. Situația economică catastrofală a dus la izbucnirea grevelor
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
obținând astfel bunăvoința lui Traian pentru restul vieții sale. La moartea lui Nerva pe 27 ianuarie 98, Traian i-a succedat fără nici un incident, fiind respectat de supuși. Astfel primul roman ne-italian a devenit împărat. Noul împărat a fost primit de oamenii din Roma cu mare entuziasm, pe care el l-a justificat prin guvernarea pașnică și fără vărsare de sânge, spre deosebire de domnia lui Domițian. A eliberat cetățenii romani care fuseseră închiși pe nedrept de Domițian și a returnat proprietăți
Traian () [Corola-website/Science/297411_a_298740]
-
în regatul Dacia, aflat la nord de Dunăre și l-a forțat un an mai târziu pe regele Decebal să capituleze, după ce Traian a asediat cu succes capitala Sarmizegetusa. Traian s-a întors la Roma încununat cu succes și a primit titlul de "Dacicus Maximus". Totuși, la scurt timp, Decebal a adus iarăși probleme Imperiului Roman, încercând să convingă regatele vecine nord-dunărene să i se alăture. Traian se hotărăște să atace din nou, inginerii săi construind un imens pod peste Dunăre
Traian () [Corola-website/Science/297411_a_298740]
-
perioadă, Tighina a fost atacat și de cazacii zaporojeni. În 1709 la Varnița, trecând prin Tighina, se refugiază Carol al XII-lea al Suediei împreună cu căpetenia cazacilor, Ivan Stepanovici Mazepa, după înfrângerea în războiul cu Rusia. Regele suedez spera să primească sprijinul sultanului în continuarea luptei sale împotriva țarului Petru și a armatei rusești, speranță care s-a și realizat, deși doar parțial. Mai mult, Carol al XII-lea s-a oferit să sară în luptă cu mica sa trupă împotriva
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
fapt, dintr-un batalion de infanterie, două companii de pionieri, 1 escadron de cavalerie și o baterie de artilerie” . Plecarea s-a făcut la 15 ianuarie, detașamentul înaintând în cursul zilei de 16 ianuarie pe dealurile din jurul Tighinei, a fost primit cu foc atât dinspre oraș cât și dinspre satele înconjurătoare. În seara de 16 ianuarie, trupele române ajung la est de calea ferată; dar din rațiunea de a nu fi atacați în timpul nopții, detașamentul a fost retras și cantonat în
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
57 Mehedinți, alcătuită din 62 ostași și 3 ofițeri, condusă de maiorul invalid Anghel Ciucu. Acest mic detașament a luptat eroic, baricadat în hrube și case timp de 3 zile, până la revenirea camarazilor lor.” Trupele retrase se regrupează la Bulboaca, primesc întăriri - 2 batalioane și la 24 ianuarie, contraatacă. „Înaintarea spre Tighina se face pe trei coloane: În dimineața de 25 ianuarie, la ora 6, cele trei baterii ale detașamentului, împreună cu baterie călăreață a Brigăzii 4 Roșiori, deschid un foc violent
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
detașamentului, împreună cu baterie călăreață a Brigăzii 4 Roșiori, deschid un foc violent asupra Tighinei, iar peste 20 minute, infanteria pornește la atac. Înaintarea s-a făcut ușor până la liziera de vest a orașului, dar în localitate a fost grea, fiind primită cu foc dens din partea inamicului. Totodată, de pe malul stâng al Nistrului, dinspre localitatea Parcani, artileria inamică trage și ea spre Tighina. Între orele 11-12, orașul este recuperat de trupele noastre. Iar cele bolșevice și susținătorii lor, respinse peste Nistru, se
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
intrând în conflict cu varegii rus, care nu mai aveau pe atunci vreo legătură cu Suedia. În secolul al XIV-lea, Suedia a fost afectată de ciuma bubonică. Totuși, a fost o perioadă în care orașele suedeze au început să primească mai multe drepturi, și au fost profund influențate de negustorii germani din Liga Hanseatică, care era activă în special la Visby. În 1319, Suedia și Norvegia au fost unite de regele Magnus Eriksson, iar în 1397, regina Margareta I a
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
pentru căutarea unui loc de muncă, iar, în ultimele decenii, imigrația refugiaților și a unor membri a familiilor deja stabilite în Suedia. Astfel, Suedia s-a transformat dintr-o țară de emigranți (până la primul război mondial), într-o țară care primește imigranți (începând cu al doilea război mondial). În 2007, imigrația a atins cota maximă, 99.485 de persoane stabilindu-se în Suedia . Dintre imigranți, cel mai mare grup etnic din 2007 l-au reprezentat finlandezii, urmați de persoane născute în
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
anul 1973 în componența orașului. Cartierul se află pe malul Prutului, la gura de vărsare a râului Bălăești. Între secolele XIX și XX avea 277 case, cu o populație de 1715 persoane, țărani împroprietăriți sub Constantin D. Moruzi, care au primit 915 desetine de pământ. Moștenitorii lui Constantin D. Moruzi aveau 3381 desetine. Fiul lui Constantin D. Moruzi a înființat o colonie de germani aduși prin contract; Cartierul Berești - localitatea de altădată inclusă în anul 1973 în componența orașului. Cartierul este
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
familie . Ungheni este înfrățit cu 16 orașe din diverse țări cu care menține relații de colaborare în domeniul economic și socio-cultural. În anul 2000 a fost încheiat un acord de înfrățire cu orașul Winston - Salem din SUA, de la care a primit ajutor prin intermediul programului Counterpart International. În vederea intensificării relațiilor au fost efectuate vizite reciproce de misiuni economice. A fost primită asistență la crearea Zonei Economice Libere „Ungheni-Business”. În anul 2002 a avut loc înfrățirea cu orașul kazah Lisakovsk, cu care de
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
și socio-cultural. În anul 2000 a fost încheiat un acord de înfrățire cu orașul Winston - Salem din SUA, de la care a primit ajutor prin intermediul programului Counterpart International. În vederea intensificării relațiilor au fost efectuate vizite reciproce de misiuni economice. A fost primită asistență la crearea Zonei Economice Libere „Ungheni-Business”. În anul 2002 a avut loc înfrățirea cu orașul kazah Lisakovsk, cu care de asemenea s-au efectuat vizite reciproce și schimb de experiență în vederea activității Zonelor Economice Libere. În anul 2003 au
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
-le selgiucizilor Imperiul Abbasid. Selgicizii au ajuns dintr-un simplu trib nomad conducătorii lumii islamice. În 1063 a ajuns sultan Alp Arslan,nepotul lui Tughril.El a cucerit Siria și Armenia și a întreprins incursiuni în Anatolia.In 1071 a primit replică împăratului bizantin.Alp Arslan a angajat mercenari nomazi și turci și a pătruns în Armenia.Cele două armate s-au întâlnit la Bătălia de la Manzikert.Selgiucizii au învins deoarece s-au prefăcut că au pierdut bătălia și se retrag
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
pe structura bizantina era ușor de observat în corespondență diplomatică care se purta în limba greacă. În cercurile diplomatice, Imperiul era deseori numit بابِ علی, "Bâb-i-âlî" („Sublima Poartă”), o aluzie la Marea Poartă a Palatului Topkapı, locul în care sultanul primea ambasadorii străini. Unii istorici interpretează această denumire ca având legătură cu localizarea geografică a Imperiului, care îi dădea statului și capitalei sale Istanbul caracteristică de "poartă de intrare" a Europei către Asia. Occidentalii numeau în mod obișnuit Imperiul Otoman că
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
mai tarziu pentru a-l include pe Marele Vizir, căruia îi erau delegate unele dintre responsabilitățile sultanului. Sublima Poartă era curtea imperiala în aer liber a sultanului, numită așa după poartă care dădea către sediul Marelui Vizir, locul în care Sultanul primea scrisorile de acreditare ale ambasadorilor străini. Cu timpul, Marele Vizir a început să fie la fel de puternic ca Sultanul, daca nu chiar mai puternic uneori decât acesta. Din 1908, statul a devenit monarhie constituțională fără puteri executive, cu un parlament format
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
afirmă că schimbările politice intervenite între Europa Centrală și Imperiul Otoman a depins în mare măsură de descoperirea noilor rute comerciale maritime. Decăderea Imperiului Otoman poate fi urmărită în paralel cu pierderea importanței drumurilor comerciale terestre. În 1580, englezii au primit prima capitulație din partea otomanilor. Însă în realitate, negustorii englezi au pătruns pe teritoriul otoman, iar capitulația punea în scris această situație. Înaintea englezilor, francezii și venețienii au obținut capitulații, insă erau nemulțumiți că negustorii din teritoriul englez avea privilegii asemănătoare
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și otomano-polone. Și în cazul habsburgilor era aplicat un regim de reciprocitate. Regimul „clauzei națiunii celei mai favorizate”-termenul nu apare ca atare în texte, insă așa apare în literatura de specialitate. Ideea acestui regim era ca și celelalte state primeau privilegii asemănătoare națiunii celei mai favorizate ( francezii cereau să primească aceleași drepturi că și venețienii; ulterior, si englezii au emis pretenții asemănătoare referitoare la beneficiile venețiene și franceze). Regimul capitulațiilor-aceste regim nu este valabil doar pentru otomani, ci și pentru
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de reciprocitate. Regimul „clauzei națiunii celei mai favorizate”-termenul nu apare ca atare în texte, insă așa apare în literatura de specialitate. Ideea acestui regim era ca și celelalte state primeau privilegii asemănătoare națiunii celei mai favorizate ( francezii cereau să primească aceleași drepturi că și venețienii; ulterior, si englezii au emis pretenții asemănătoare referitoare la beneficiile venețiene și franceze). Regimul capitulațiilor-aceste regim nu este valabil doar pentru otomani, ci și pentru chinezi sau japonezi. Există mai multe clauze în ahdname-le, dar
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
valabil doar pentru otomani, ci și pentru chinezi sau japonezi. Există mai multe clauze în ahdname-le, dar și drepturi și obligații. Libertatea de a intra,a ieși și a circula - pentru a putea intra în teritoriile otomane, străinul trebuia să primească permisiunea Porții. În cadrul zonelor controlae de otomani, negustorul avea și dreptul de a circula și, foarte important, de a ieși. Străinul era protejat atât timp cât era valabilul aman-ul, conform seri at-ului. Aman-ul putea expiră și când se declanșa
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
era baskadin, cea responsabilă să-i ofere sultanului un băiat. Asupra acestui harem vegheau eunucii negri din palatul interior. Eunucii albi se ocupau de palatul exterior. Toți eunucii erau conduși de Marele Vizir. Soldații care se pensionau deveneau timari și primeau o soție din harem drept răsplată pentru faptele sale. Palatul exterior era un conglomerat de mii de persoane care serveau autoritatea centrală, având funcții. Cea mai înaltă instituție care se reunea în palatul exterior era divanul. Activau curierii, arhitecții, bucătarii
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
bucătarii, grădinarii, armurierii, fierarii, paznicii. Erau organizate în ierarhii, bucătarii având și ei diverse ranguri. Divanul era instituția cea mai importantă , având tradiție în lumea arabă și turcomana. Era totodată o curte judecătorească. Avea funcții juridice, politice, militare și administrative. Primea delegații străine în cadrul unor ceremonii sau participa la încheierea acordurilor internaționale. În divan erau incluși cei mai înalți demnitari ai statului. Marele Vizir era al doilea om în stat, cel mai de vază membru al divanului, cu funcții administrative, dar
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și instruiți, iar cei mai buni ieniceri formau cavaleria personală a sultanului. Armata otomană era compusă din timarioți și armata permanentă. Berat-i humayun (diplomă imperiala) era utilizată pentru a investi o persoană într-o funcție. Domnii Țărilor Române care primeau astfel de diplomă erau priviți că supuși ai sultanului. Din secolul XIV, conflictele militare dintre Țările Române și Imperiul Otoman, de la raidurile akanciilor la marile campanii conduse de viziri sau sultani, au fost sub semnul djihadului, fiind considerate " gază" -expediții
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]