28,896 matches
-
are unele îndoieli. Spiritul general era: "Nem! Nem! Soha! (Nu! Nu! Niciodată!) Ungaria nu va accepta niciodată Acordul de la Versailles!" Ideea generală "Dreptate pentru Ungaria!" nu era autodeterminarea, ci, așa cum spunea un cîntec: "Mindent vissza ami a miénk volt!" ("Vrem înapoi tot ce a fost al nostru"). Toate cărțile de istorie, toate lecțiile de geografie, toate hărțile care circulau și spiritul general al învățămîntului reflectau aceste revendicări. Era spiritul politicii externe a Ungariei interbelice. Această politică revizionistă a făcut ca Ungaria
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Palat. Acesta era acuzat că adunase o avere fabuloasă (deși mulți români nu împărtășeau această credință) și nici măcar Brătianu nu cuteza să se atingă de el. Acest Boyle s-a amestecat în politica internă a României 49. Prin 1922, venise înapoi și continua să se vîre unde nu-i fierbea oala (chiar și în privința prințului moștenitor Carol). Nu toată lumea avea atîta tact față de colonelul Boyle ca Iorga, cu toate că și el era furios. De exemplu, Argetoianu nu era atît de caritabil; nici unii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Lucrul acesta marca sfîrșitul ambiguității postbelice. Fusese realizată stabilizarea. Iorga numea acest sistem "dictatura deghizată a lui Brătianu"55. Prin 1922, regele, regina și chiar și prinții Carol și Nicolae erau împotriva lui Iorga, propunînd ca "Iorga să fie trimis înapoi la preocupările lui științifice". Iorga le-a trimis scrisori disperate, dar fără nici un rezultat. Regele Ferdinand i-a spus lui Stelian Popescu că "Iorga este un om atît de mare încît, datorită acestui fapt, este imposibil să cooperezi cu el
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cantitate egală cu zero care le slujește celor mai puternici într-o luptă inegală. În afară de reacțiile străine (România făcea parte din Sistemul civilizat de la Versailles), poate că cel mai trist efect al tuturor acestor lucruri a fost o dezastruoasă dare înapoi a tot ceea ce făcuse Iorga pentru integrarea evreilor în structurile României Mari! Incidentele acestea au întărit "frica" istorică a evreilor de gentili, iar teama aceasta veche a evreilor este greu de explicat. Ea se manifestă uneori chiar și în Occident
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
găsi în amintirile lui referiri la evrei români avînd asemenea sentimente, dar nici una la gentilii români. Care poate fi explicația acestui fapt? În naivitatea lui sămănătoristă, Iorga nu înțelegea că oamenii aceștia (din Vechiul Regat, Transilvania sau Bucovina) nu priveau înapoi spre satele lor cu dragostea lui sămănătoristă! Majoritatea acestor români trăiau într-o sărăcie chinuitoare, suportînd zilnic umilințele inerente acesteia. Un țăran din satele acelea, pășind pe cîmp în urma boului sau a catîrului său din zori pînă-n amurg pentru mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pretutindeni. Tendințele fasciste vor deveni în România o forță aproape irezistibilă. Maniu și Mihalache continuau totuși să beneficieze de un sprijin formidabil. Și ca și cum depresiunea și democrația tot mai discreditată n-ar fi fost suficiente, Deceniul decăderii l-a adus înapoi (în iunie 1930) pe omul potrivit: Prințul Carol. Dacă Maniu și Mihalache erau simbolurile integrității, ale constituționalismului, democrației și ale speranței poporului român într-un viitor mai bun, singurul alt simbol public al României, Regele Carol II, va face tot
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
viitoare. Plus un alt rezultat: prin 1933, Iorga începuse să-și piardă tot mai mult credința în relevanța democrației în rezolvarea problemelor României. Prima tentativă a regelui de a instaura un regim personal a eșuat. Carol a decis să dea înapoi și să facă din nou apel la partidele politice, sistem pe care Iorga îl detesta deja total. Votul universal însemna revenirea la putere a Partidului Național Țărănesc al lui Maniu. La 6 iunie 1932, Vaida-Voievod a format un nou guvern
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
recrut a fost tînărul student Ion Moța, care a fondat Acțiunea românească, de orientare evident maurasiană. Ion Moța a devenit ideologul mișcării, importanța lui nefiind depășită decît de cea a lui Codreanu 94. Dar "Sistemul liberal" era neclintit, ceea ce însemna "înapoi la normalitate". Dar nu aceasta era ceea ce așteptau tinerii de la România Mare. Reacția a fost apariția "Noului naționalism". O violență și o contraviolență dezlănțuite au luat forma "acțiunii directe". Evreii erau atacați atît la Iași cît și în alte părți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dumnezeu, Cred într-O Patrie, Cred într-O Dreptate Divină Eternă, Cred în Învierea Ungariei. Amin! În timpul manifestațiilor sau a competițiilor sportive, oratorii se refereau întotdeauna la teritoriile "smulse" Ungariei, iar mulțimea răspundea cu glas tare: Mindent Vissza! ("Vrem totul înapoi!"). Centrul acestor acțiuni era guvernul sponsorizat de Liga Revizionistă, care avea filiale în toate satele. Istoricii și geografii maghiari jucau un rol important. Banii veneau atît din surse publice cît și de la particulari. Corespondența Ligii Revizioniste era trimisă în străinătate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cei de dreapta. Naționaliștii recunosc anumite realități, care, într-o epocă a iluziilor (atît de stînga, cît și de dreapta), îți scapă în cea mai mare parte printre degete. S-ar părea că cea mai pietruită cale de la un naționalism înapoi la alt naționalism trece prin "internaționalismul proletar" al marxiștilor. Politica tradițională a lui Iorga favoriza unitatea națională, neatacată de partidele politice lacome care făceau ca politica României să degenereze într-un "Suprafanar" al dezbinării. El considera lupta de clasă sterilă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sa și cea a lui Stalin. Pe măsură ce timpul trecea, Iorga devenea și mai închistat în "realismul (său) naționalist". Sămănătorismul era o încercare de reconstituire a unui trecut care se pierdea în uitare tot mai repede, adică de a întoarce timpul înapoi. Rezultatele au fost cele obișnuite. Jurnalismul lui Iorga milita pentru naționalismul său cultural. Acesta era mai bun decît jurnalismul est-european al perioadei respective, deși era evident marcată de el, și avea un evident stil personal. Ca profesor universitar, conferențiar și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
înălțarea întregii națiuni. Iorga considera sămănătorismul drept un mod de viață. După triumful naționalismului său cultural (revoluția culturală), noul Om sămănătorist creat de acesta urma să poată rezolva aproape orice problemă a poporului român. Încerca oare sămănătorismul să întoarcă timpul înapoi? Modernizarea a fost făcută în România nu de voie (într-un mod organic), ca în Occident, ci sub forma unui tratament de șoc brutal, printr-un contact nevrozant cu statele modernizate. După aceea, România a fost pusă (ca și alte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oricare altul, București, 1905 3 La vie intellectuelle des roumains en 1899, București, 1905 4 Iorga își amintea că, odată, în Transilvania, a avut necazuri cu jandarmi secui, care, de altfel, "îi mînca pe români de vii", a dat repede înapoi, aflînd că Iorga este profesor universitar. "Un profesor universitar e o persoană importantă, nu te poți juca cu el", a spus el. O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 169 5 Armin Heinen, Die Legion des Erzangel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
această Europă nouă, omogenă În fiecare segment al ei. Dar din anii ’80 Încoace, mai ales după căderea Uniunii Sovietice și extinderea Uniunii Europene, Europa se confruntă cu un viitor multicultural. Refugiații, muncitorii imigranți, locuitorii naturalizați din fostele colonii, atrași Înapoi În metropolă de perspectiva libertății și a unui loc de muncă, sau imigranții voluntari și involuntari din statele eșuate sau represive de la marginile extinse ale Europei - toți aceștia au transformat Londra, Paris, Anvers, Amsterdam, Berlin, Milano și Încă o duzină
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spune Yogi Berra, „un déjà-vu permanent”. Europa nu reintră În trecutul tulbure și belicos - dimpotrivă, Îl părăsește. Germania de azi, ca și restul Europei, este mai conștientă ca oricând de istoria ei din secolul XX. Ceea ce nu Înseamnă că alunecă Înapoi. Fiindcă acea istorie a fost mereu prezentă. Cum Încearcă să arate această carte, umbra celui de-al doilea război mondial apăsa greu asupra Europei postbelice. Însă nu putea fi acceptată pe deplin. Obnubilarea trecutului recent a fost condiția necesară pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe care războiul o lasă În urmă e fără precedent - În fapt sau În imaginație. Niciodată structura vieții nu a fost astfel distrusă, pulverizată... Anne O’Hare McCormick Toată lumea tânjește după miracole și vindecări. Războiul i-a trimis pe napolitani Înapoi În Evul Mediu. Norman Lewis, Naples ’44 Europa de după cel de-al doilea război mondial era un adevărat spectacol al sărăciei și dezolării. Fotografiile și documentarele vremii Înfățișează cortegii jalnice de civili neajutorați traversând orașe În ruină și câmpuri pustiite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parcurs, au avut parte de dovezi consistente ale atrocităților comise de nemți. Tratamentul aplicat de Wehrmacht prizonierilor de război, civililor, partizanilor și, În general, oricui le ieșea În cale (când au avansat spre Volga, până la porțile Moscovei și Leningradului, precum și Înapoi, În retragerea lor cruntă și sângeroasă) lăsase urme adânci pe fața pământului și În sufletul oamenilor. Când Armata Roșie a ajuns, În sfârșit, În Europa Centrală, soldaților epuizați li s-a arătat o altă lume. Contrastul dintre Rusia și Vest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toți evreii din zona americană a Germaniei erau Îngrijiți separat. Nu se pusese niciodată problema Întoarcerii evreilor În Est - nimeni din Polonia, Uniunea Sovietică sau din altă parte nu dădea nici cel mai mic semn că i-ar fi vrut Înapoi. Nici În Occident evreii nu erau mai bine văzuți, mai ales dacă erau educați sau calificați pentru profesii nonmanuale. Ei au rămas așadar, printr-o ironie a soartei, În Germania. Problema „plasării” evreilor În Europa a fost soluționată abia prin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la tăciunii fumegânzi ai revoluției economice din secolul al XIX-lea, care se consumase practic, lăsând În urmă relații sociale și obiceiuri culturale din ce În ce mai nelalocul lor În noua eră a avioanelor și armelor atomice. Războiul părea să fi dat timpul Înapoi. Fervoarea modernizării din anii ’20 și ’30 dispăruse: lumea s-a Întors la traiul de demult. În Italia, ca În mai toată Europa rurală, copiii Începeau să muncească imediat după absolvirea (sau mai degrabă neabsolvirea) școlii primare; În 1951, numai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
the Bismarck, un film de război turnat după vechile tipare, părea ciudat de anacronic și chiar făcea notă discordantă cu noua stare de spirit. Tonul a fost dat de piesa Îndrăzneață a lui John Osborne Look Back in Anger (Privește Înapoi cu mânie), reprezentată pentru prima dată la Londra În 1956 și transpusă doi ani mai târziu Într-o adaptare cinematografică remarcabil de fidelă. În această dramă a frustrării și deziluziei, protagonistul, Jimmy Porter, se sufocă Într-o societate și o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a rămas la fel. și nici unul dintre voi nu poate privi realitatea În față”. Poate că acest diagnostic al atmosferei instabile din Marea Britanie În momentul crizei Suezului nu era teribil de nuanțat, Însă el conținea o doză de adevăr. Privește Înapoi cu mânie a apărut pe marile ecrane acompaniat de o sumedenie de filme Într-o notă similară, cele mai multe bazate pe romane sau piese de teatru scrise În a doua jumătate a anilor ’50: Room at the Top (Drumul spre Înalta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1960) Mergem spre zările-nsorite, Mergem spre mările-azurii. Cum am văzut În filme - Ni s-or adeveri? Cliff Richard, din Vacanța de vară (1959) E groaznic să trăiești În era americană - bineînțeles, dacă nu ești american. Jimmy Porter, În Privește Înapoi cu mânie (1956) În 1979, scriitorul francez Jean Fourastié publica un studiu despre transformarea economică și socială a Franței În cei treizeci de ani de după al doilea război mondial. Titlul - Les Trente glorieuses, ou La révolution invisible de 1946 à
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
europeană. Așa cum „anii ’60” n-au venit cu adevărat În multe locuri decât la Începutul anilor ’70, la fel și stereotipul „anilor ’50” - decadă stătută, sufocantă, apăsătoare și stagnantă - era În mare măsură fictiv. În Look Back in Anger (Privește Înapoi cu mânie), personajul lui John Osborne, Jimmy Porter, detestă prosperitatea și suficiența anilor „Închipuiți” de după război - și, fără Îndoială, pojghița de conformism social care s-a păstrat până la sfârșitul deceniului Îi scotea pe mulți din sărite, Îndeosebi pe cei tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fără a slăbi controlul asupra prezentului. Pe termen scurt, acest obiectiv a fost atins. Victimele proceselor staliniste au fost eliberate și reabilitate - În multe cazuri, la ordinul acelorași politicieni, judecători, procurori și anchetatori care Îi condamnaseră. Foștii prizonieri au primit Înapoi carnetul de partid, o sumă de bani, cupoane (pentru o mașină, de exemplu) și, În unele cazuri, chiar apartamentul. Soțiile și copiii lor puteau din nou să aibă serviciu și să se ducă la școală. Dar, deși recunoșteau concret nedreptățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru a doua oară În treizeci de ani. În muzică și vestimentație (ca și În construcții), tentația de a recicla stiluri mai vechi, amestecate stângaci, ținea loc de inovație. Scrutându-și cu anxietate neajunsurile, anii ’70 nu priveau Înainte, ci Înapoi. Erei Vărsătorului* i-a urmat un anotimp al pastișei. XVtc "XV" Politica Într-o cheie nouătc "Politica Într‑o cheie nouă" „Je déclare avoir avorté.” („Declar că am făcut un avort.”) Simone de Beauvoir (și alte 342 de femei) (5
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]