300,679 matches
-
Henric de Valois. Cauza pentru cea mai mare parte a dezordinii din timpul alegerilor a fost numărul mare de oameni care au venit să voteze. Henric de Valois a părăsit tronul Poloniei după doar patru luni de domnie, după ce a primit vestea morții fratelui său, care l-a numit moștenitor. Henric a devenit rege al Franței sub titlul de Henric III. Această mișcare a surprins majoritatea nobilimii, deoarece în timpul conducerii lui Henric economia Poloniei s-a dezvoltat. După 1569 uniunea statală
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
în ianuarie 1654, în orașul Pereiaslavl. Acesta a cauzat războiul polono-rus, care a durat între 1654 și 1667. La sfârșitul acestuia, opozanții au semnat un acord în Adrusovo (în jurul orașului Smolensk), unde Polonia a cedat Ucraina Rusiei și cazacii au primit drept de autonomie locală și armată internă. Polonia a avut unsprezece regi aleși. Aceștia au fost: Henric de Valois ("Henryk Walezy"), Ștefan Báthory ("Stefan Batory"), Sigismund al III-lea Vasa ("Zygmunt III Waza"), Vladislav al IV-lea Vasa ("Władysław IV
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
capăt conflictului, tratatul de la Schönbrunn a permis extinderea teritoriului ducatului în zonele sudice pe care le stăpânise odinioară Polonia. Ducatul nu și-a schimbat frontierele până la congresul de la Viena. După înfrângerea lui Bonaparte, mare parte a teritoriului ducatului a fost primită de Rusia în ianuarie 1813. Restul statului a fost anexat de Prusia. Aceste schimbări au fost acceptate la congres. Unica excepție a fost orașul Cracovia, care a fost controlat de către Austria, Prusia și Rusia ca Orașul Liber Cracovia. La data
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
și o parte a Ucrainei. S-a finalizat în primăvara anului 1864. După aceasta, autonomia Poloniei a fost definitiv anulată. Termenul "Galiția și Lodomeria", tradițional prescurtat "Galiția", a intrat în uz după prima împărțire a Poloniei, când Imperiul Austriac a primit partea sudică a Republicii Celor Două Națiuni, cu voievodatul rutean cu Liov, Rzeszów, Belz, Sanok și Przemyśl, partea sudică a Poloniei Mici cu Tarnów, Oświęcim, Jaworzno, Nowy Targ și Nowy Sącz, Zamość și câteva fortărețe din Podolia — Tarnopol, Zbaraj. Aceste
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
a Republicii Celor Două Națiuni, cu voievodatul rutean cu Liov, Rzeszów, Belz, Sanok și Przemyśl, partea sudică a Poloniei Mici cu Tarnów, Oświęcim, Jaworzno, Nowy Targ și Nowy Sącz, Zamość și câteva fortărețe din Podolia — Tarnopol, Zbaraj. Aceste teritorii au primit un statut de statul regal al Austriei, cu denumirea oficială "Regatul Galiției și Lodomeriei" (). Purtând titlu "Rex Galiciæ et Lodomeriæ", diplomația austriacă a încercat să vizualizeze dreptul monarhilor austrieci — similar stăpânitorilor coroanei ungare — pentru a controla teritoriile cucerite. În 1861
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
de statul regal al Austriei, cu denumirea oficială "Regatul Galiției și Lodomeriei" (). Purtând titlu "Rex Galiciæ et Lodomeriæ", diplomația austriacă a încercat să vizualizeze dreptul monarhilor austrieci — similar stăpânitorilor coroanei ungare — pentru a controla teritoriile cucerite. În 1861 Galiția a primit autonomia cu parlament statal și guvern local în Liov. În 1867, după crearea monarhiei dualiste, (Regatul Galiției și Lodomeriei a rămas în Imperiul Austriac), autonomia a fost mai extinsă. Guvernul austriac a garantat că guvernatorii vor fi aleși din populația
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
transformarea Cracoviei și a Toruńului în orașe libere. Finalmente, Toruń a fost anexat de Prusia, iar Cracovia și împrejurimile sale au fost organizate în statul „liber, independent și exigent neutru” sub controlul Austriei, Rusiei și Prusiei. Noul stat nu a primit dreptul la politică externă proprie. Interesele lui au fost reprezentate de cele trei imperii. Aceste state au promis respectul etern pentru neutralitatea Orașului Liber și nu au permis armatelor lor intrarea în teritoriul cracovian. În răspuns, Cracovia a trebuit să
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
perioadă înterbelică "A doua Republică" (în poloneză "II Rzeczpospolita"). Această denumire este folosită pentru a arăta continuarea Primei Republici — uniunea statală între Polonia și Lituania. Începutul ei a avut loc la data de 11 noiembrie 1918, când Józef Piłsudski a primit conducerea militară în Varșovia și, apoi, trei zile mai târziu, pe 14 noiembrie, când a primit și conducerea civilă. Două date sunt considerate ca sfârșitul celei de-a doua Republici — 17 septembrie 1939, când autoritățile poloneze au traversat frontiera românească
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
continuarea Primei Republici — uniunea statală între Polonia și Lituania. Începutul ei a avut loc la data de 11 noiembrie 1918, când Józef Piłsudski a primit conducerea militară în Varșovia și, apoi, trei zile mai târziu, pe 14 noiembrie, când a primit și conducerea civilă. Două date sunt considerate ca sfârșitul celei de-a doua Republici — 17 septembrie 1939, când autoritățile poloneze au traversat frontiera românească, și 25 septembrie 1939, când președintele Ignacy Mościcki a predat puterile sale guvernului polonez din exil
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
Două date sunt considerate ca sfârșitul celei de-a doua Republici — 17 septembrie 1939, când autoritățile poloneze au traversat frontiera românească, și 25 septembrie 1939, când președintele Ignacy Mościcki a predat puterile sale guvernului polonez din exil. Statul nou a primit doar teritoriul care a fost controlat de polonezi în noiembrie 1918 și partea vestică a Prusiei (Prusia Occidentală), cu excepția orașului Gdańsk (care a fost transformat în Orașul Liber Danzig sub controlul Germaniei și Poloniei, sub supravegherea Ligii Națiunilor. Polonia Mare
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
martie 1921. Silezia poloneză a avut statutul de regiune autonomă numită voievodatul Silezia, cu reședința la Katowice și dotată cu un parlament propriu. Statul polonez, alături de Germania Nazistă și Ungaria, a participat la împărțirea Cehoslovaciei în anul 1938. Polonia a primit regiunea Zaolzie și câteva minuscule teritorii din Slovacia situate în jurul munților Tatra. În perioada interbelică, Polonia a fost un stat multinațional și multietnic. Polonezii reprezentau între 64 și 69% din populație. În toate regiunile estice, cu excepția voievodatului Liov și a
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
între 0 °C în Świnoujście și -7 °C în Suwałki. Precipitațiile sunt intense pe întregul an, dar, în special în estul țării, iarna este mai secetoasă decât vara. În Polonia sunt 913 orașe, dintre care cel mai recente două au primit titulatura de orașe la data de 1 ianuarie 2014. Cel mai mic oraș este Wyśmierzyce (powiat białobrzeski, voievodatul Mazovia), care are o populație de 906 locuitori. Cel mai mare - Varșovia - are o populație de 1.700.536 de locuitorii în cadrul
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
folosită într-o comună). Alte limbi folosite sunt: romani (patru dialecte, ap. 40.000 de vorbitori) și ucraineana (ap. 150.000 de vorbitori). Existența limbii sileziane este un subiect de discuție al lingviștiilor și al opiniei publice. Recent, el a primit un cod ISO "szl". La recensământul din 2002, aproximativ 60.000 de persoane au declarat sileziana ca limba vorbită acasă. Astăzi există probe de codificare a limbii și cea mai cunoscută este cea creată de utilizatorii portalului „"Pů našymu"”. Se
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
a lumii și a fost cunoscută pentru aflarea în fruntea rolurilor în știință, tehnologie, arte, binefaceri, plănuirea orașului, film, educație superioară, guvernământ și industrie. Albert Einstein a devenit persoană de importanță publică în timpul anilor când a fost stabilit la Berlin, primind Premiul Nobel pentru Fizică în 1921. În 1933, Adolf Hitler și Partidul Nazist au venit la putere. Sub conducerea NSDAP, a fost distrusă efectiv comunitatea evreiască din Berlin, care număra 160,000 și reprezenta o treime din totalul evreilor din
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
de-Al Doilea Război Mondial, părți mari din Berlin au fost distruse de raidurile aeriene din 1943-45 și în timpul Bătăliei Berlinului. În jur de 125,000 de civili au fost omorâți. După sfârșitul războiului în Europa în 1945, Berlinul a primit mari numere de refugiați din provinciile estice. Puterile victorioase au împărțit orașul în patru sectoare, analog cu zonele de ocupație în care Germania a fost împărțită. Sectoarele aliaților occidentali (Statele Unite, Regatul Unit și Franța) au format Berlinul de Vest, iar
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
pe tavan ce permite facerea petrecerilor în orice moment al zilei. Clubul SO36 din Kreuzberg, s-a concentrat inițial în mare măsură pe muzică punck, dar astăzi este mult mai divers. "SOUND", aflat din 1971 până în 1988 în Tiergarten, a primit o proastă reputație la sfârșitul anilor 1970 din cauza folosirii drogurilor. Potrivit unor autori, în anii 1920, Berlinul a devenit "Capitala gay a Europei". În 1896, în Berlin a fost începută prima revistă gay, iar prima demonstrație gay a avut loc
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
stângă, unde sunt bine dezvoltate terasele înalte: Coteana 80-90 m și Slatina 50-60 m. Axul principal al rețelei hidrografice îl constituie râul Olt care străbate județul pe la mijloc de la nord la sud, pe o lungime de 143 km. Râul Olt primește ca afluenți principali: pe dreapta râul Olteț, iar pe stânga câteva râuri cu debit foarte mic cum sunt: Tesluiul, Dârjovul. În partea de nord, județul Olt este brăzdat și de râul Vedea, cu afluentul de pe partea dreaptă Plapcea. Pe o
Județul Olt () [Corola-website/Science/296664_a_297993]
-
Basarabia, era fiul unei Miclește din Ținutul Tartarei, rudă cu Mitropolitul Sofronie Miclescu la care a și locuit într’un timp, și cu Mitropolitul Calinic.”" Într-o altă declarație a recunoscut că Arghiropolii ar fi fost greci bizantini. Iorga a primit statutul de boier din partea tatălui, acesta permițându-i să acceadă în politică. Alte declarații ale sale în care afirma că este înrudit cu alte famili nobile ca familia Cantacuzino și Craioveștii este pusă sub semnul întrebării de alți istorici. În
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
a fost descris de Iorga ca fiind "„catastrofa vieții mele de școlar în Botoșani”", deoarece a fost eliminat temporar pentru că nu salutase un profesor. Iorga alege să părăsească orașul și să se înscrie la Colegiul Național din Iași, fiind admis, primind bursă și fiind lăudat de director, filologul Vasile Burlă. Tânărul vorbea deja fluent franceza, italiana, latina și greaca, mai târziu referindu-se la studiile grecești ca fiind "„cea mai rafinată formă a rațiunii umane”". La vârsta de șaptesprezece ani, Iorga
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
ore. Iorga a fost unul din cei mai buni absolvenți (cu media 9,24). În 1888, Nicolae Iorga a trecut examenele Facultății de Litere a Universității din Iași, acordându-i-se mai târziu o bursă. La terminarea primului an, a primit o dispensă de la Ministerul Educației al Regatului României, care i-a permis să dea examenele pentru cel de-al treilea, pe care le-a și trecut. La sfârșitul anului a dat examenul de licență pe care l-a luat cu
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
situat în societate. Xenopol, care a fost pețitorul lui Iorga, a încercat să-i obțină un post de profesor la Universitatea din Iași. Alți profesori s-au opus acestei încercări, din cauza vârstei fragede și a orientării sale politice. Iorga a primit un post de profesor de latină la un liceu din sudul Ploieștiui, după ce a trecut de concursul jurizat de scriitorul Alexandru Odobescu. Timpul pe care l-a petrecut acolo i-a oferit ocazia să își lărgească cercul de cunoștințe și
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Iorga și-a prezentat disertația și, în 1893, a plecat în Imperiul German, pentru a se înscrie la programul de doctorat al Universității din Berlin. Lucrarea sa despre marchizul de Saluzzo Thomas al III-lea de Saluzzo nu a fost primită pentru că Iorga nu a studiat trei ani înainte, așa cum se cerea. Ca alternativă, a spus că lucrarea este în întregime propria sa muncă, dar afirmația sa a fost invalidată tehnic, considerându-se că lucrarea sa a fost redactată de un
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
să-și dea doctoratul la Universitatea din Leipzig; pentru lucrarea sa, revizuită de o comisie formată din trei savanți germani (Adolf Birch-Hirschfeld, Karl Lamprecht și Charles Wachsmuth), i s-a acordat diploma în august. Pe 25 iulie, Iorga a mai primit și diploma de la "École pratique" pentru munca anterioară depusă la Mézières, analizată de o comisie formată din Gaston Paris, Charles Bémont și alții. Și-a petrecut timpul chestionând surse istorice din arhivele din Berlin, Leipzig și Dresden. Între 1890 și
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
1899: "Manuscrise din biblioteci străine" (două volume), "Documente românești din arhivele Bistriței" și o carte în limba franceză despre cruciade, intitulată "Notes et extraits pour servir à l'histoire des croisades" (două volume). Xenopol și-a propus elevul pentru a primi calitatea de membru al Academiei, pentru a-l înlocui pe Odobescu care s-a sinucis, dar propunerea sa nu a fost susținută. Tot în 1899, Nicolae Iorga a contribuit pentru prima dată la ziarul bucureștean de limbă franceză "L’Indépendance
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
prietenului și colegului Ioan Bogdan. Celălalt frate al ei era istoricul cultural Gheorghe Bogdan-Duică, al cărui fiu, pictorul Catul Bogdan, va fi ajutat de Iorga să devină cunoscut. Cuplul a fost în luna de miere la Veneția, unde Iorga a primit oferta lui Karl Gotthard Lamprecht de a scrie o istorie a românilor care să apară într-o lucrare de specialitate care să cuprindă istoria întregii lumi. Iorga, care l-a convins pe Lamprecht să nu-i acorde această sarcină lui
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]