29,398 matches
-
de origine pre-creștină. S-au păstrat și o serie de poezii mnemonice compuse pentru învâțatul pe dinafară a unor liste cu nume și pentru ținutul obiectelor într-o anumită ordine. Aceste poezii se numesc "Menologium", "The Fates of the Apostles" („Destinul apostolilor”), "The Rune Poem" („Poemul runelor”), "The Seasons for Fasting" („Anotimpurile postului”), și "Instructions for Christians" („Sfaturi pentru creștini”). Poezia anglo-saxonă se caracterizează prin folosirea neortodoxă a metaforelor și a sinonimelor, lucru care se datorează structurii sale și folosirea deasă
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
de incursiunile de pradă făcute de triburi vecine. După moartea lui Octavian, au fost înlocuite pentru una din provinciile din Illyricum, care au reușit să aibă o administrație proprie, cinci mari districte administrative romane, Raetia, Noricum, Pannonia, Dalmația și Moesia. Destinele Raetiei au fost strâns legate de cele ale Germaniei Superioare. Civilizația romană aici, luată ca întreg, s-a dezvoltat lent. Două legiuni, staționate probabil lângă Augusta Vindelicorum, au fost retrase în anul 9 d.H., iar provincia a fost apărată de
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
de la Viena." Cu toate acestea, potrivit istoricului William O. McCagg , "caracterul inimitabil" Straucher a determinat o opoziție față de asimilarea evreiască, și a fost ales pe această platformă, în timp ce, de asemenea, el vorbea împotriva tuturor formelor de sionism și sugera că destinul evreilor era legat de Europa Centrală. McCagg se referă la punctul central al acestui program ca fiind "'omulețul' care a fost trecut cu vederea de către bătrânii eleganți ai comunității evreiești"—un program pe care tot el îl atribuie susținătorilor galițieni
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
Anii ’20, tradiția și pictură românească, Ed. Meridiane, București, 2000 Milită Petrașcu (monografie), Ed. ARC, Chișinău, 2004 Artă populară a aromanilor din Dobrogea, Meridiane, 1979 Látvány és gondolat [Viziune și gând], coord. Gh. Vida, Ed. Kriterion, București, 1991 Constantin Brâncuși: destinul postum, coord. Silviu Angelescu, București, 2002 Noi studii ale avangardei, coord. Călin Stegeran, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2006 Istoria românilor. Vol. IX: România în anii 1940-1947, coord. Dinu C. Giurescu, Editura Enciclopedica, București, 2008 Colaborări cu articole de sinteză despre arta
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
Creață"), a fost antrenată cu alți doi câini, și aleasă să ocupe nava sovietică Sputnik 2 care a fost lansată în spațiu pe data de 3 noiembrie 1957 de la Cosmodromul Baikonur . Sputnik 2 nu a fost proiectată pentru întoarcere, astfel destinul Laikăi a fost decesul. A murit la scurt timp după lansare din cauza hipertermiei, probabil din cauza unei eșec al susținătorului central R-7 de a se separa de navă. Atât cauza cât și momentul morții au fost dezvăluite abia în 2002. Experimentul
Laika () [Corola-website/Science/318997_a_320326]
-
a reprezentat sursă de inspirație pentru diferite cântece: În 1985, apare filmul suedez "Mitt liv som hund" (Viața mea de câine) în regia lui Lasse Hallström (regizor al Hachi: A Dog's Story, un alt film care are ca temă destinul unui câine). Filmul tratează lipsa de putere a unui băiat în fața unui destin chinuitor, băiat ce se compară el însuși cu Laika. Filmul a câștigat mai multe premii (inclusiv un Glob de Aur) și a fost nominalizat de doua ori
Laika () [Corola-website/Science/318997_a_320326]
-
Mitt liv som hund" (Viața mea de câine) în regia lui Lasse Hallström (regizor al Hachi: A Dog's Story, un alt film care are ca temă destinul unui câine). Filmul tratează lipsa de putere a unui băiat în fața unui destin chinuitor, băiat ce se compară el însuși cu Laika. Filmul a câștigat mai multe premii (inclusiv un Glob de Aur) și a fost nominalizat de doua ori la Oscar pentru scenariu și regie. O serie de mărci poștale au fost
Laika () [Corola-website/Science/318997_a_320326]
-
obsedat de dragostea fără rețineri, de cântecele fără perdea, de tot ceea ce ține de sfera grotescului, a trivialului și a caracterului josnic a ființei umane. Nu e de mirare că în acest mediu corupt, al mahalelelor întunecoase, cu mistere gotice, destinul personajelor este fulgerător, ele dispărând la fel de repede cum au apărut. Taverna și mahalaua devin două din motivele literare ale romanului, ""adevărați Arnoteni"" fiind locuri de comemorare a unor adevărate orgii, punct de plecare pentru aventuri demne de romanele rocambolești. Romanul
Craii de Curtea-Veche (roman) () [Corola-website/Science/319103_a_320432]
-
geografic și uman și de teatrul ei de excepție. El și-a prezentat astfel ideea sa regizorală: "„Am văzut „Trenul de aur” în esență, dincolo de aventură și dincolo de istorie, ca pe un film politic adică un film implicând preocuparea față de destinul național”". Premiera filmului a avut loc la 2 martie 1986 în Polonia. Premiera sa în România a avut loc abia la 16 martie 1987. Filmul " Trenul de aur" a fost vizionat de 2.376.136 de spectatori la cinematografele din
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
operă sovietică (Îmblînzirea scorpiei/« Укрощение строптивой»/ de V. Șebalin, Aici e liniște în zori /« А зори здесь тихие»/ de K. Molceanov, Dragonul de E. Lazarev, Duenia de S. Prokofiev, Vivandiera de S. Kortes); operă europeană (Don Carlos, Bal mascat, Forța destinului, Nabucco de G. Verdi; Turandot, La Bohema de G. Puccini; Cavalleria rusticana de P. Mascagni; Norma de V.Bellini; Vivat, maestro! și Elixirul dragostei de G. Donizetti; Adrianna Lecouvreur de F. Cilea). În sfera baletului, această perioadă este legată de
Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău () [Corola-website/Science/319186_a_320515]
-
a evita controversele politice din Statele Unite au eșuat. Astfel, în 1795, William Cobbett a publicat cartea "Observations on the Emigration of Dr. ", care l-a acuzat pe Priestley de trădare împotriva Marii Britanii și a încercat să compromită credibilitatea sa științifică. Destinul său politic a luat o întorsură chiar și mai rea când Cobbett a obținut un set de scrisori trimise lui Priestley de pictorul radical John Hurford Stone și de romanciera liberală Helen Maria Williams, amândouă persoanele locuind în Franța revoluționară
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
iar uneori eliberează întregi populații de sub tirania lui Aku sau a altor asupritori (vezi "Jack, blănoșii și criceliții" sau "Cei 301"). Jack învață câte ceva de la fiecare, este o călătorie inițiatică, presărată cu încercări de tot felul (vezi "Jack pe Muntele Destinului", sau "Jack în Țara Moon"). Nu în ultimul rând, Jack întâlnește și personaje hazlii, a căror apariție îi contrapunctează fericit solemnitatea misiunii (vezi "Jack și Scoțianul" sau "Jack învață să sară bine"). "" se desfășoară într-un viitor în care știința
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
și distruge globul. Ceilalți blănoși sunt astfel eliberați de zgardele lor și îi alungă pe criceliți înapoi în spațiu. Blănosul semipietrificat îi mulțumește lui Jack și îl îndrumă spre nord, către un loc magic unde Jack și-ar putea împlini destinul.
Jack, blănoșii și criceliții () [Corola-website/Science/319258_a_320587]
-
Memoiren des Satan" („Comunicări din memoriile Satanei”), lucrare care a stârnit imediat interesul publicului. În același an a publicat "Der Mann im Mond oder der Zug des Herzens ist des Schicksals Stimme" („Omul în Lună sau Impulsul inimii este vocea destinului”) sub numele unui autor popular al vremii, H. Clauren (pe numele său adevărat "Carl Heun"), fără voia acestuia și scris în stilul lui, ca persiflare. Romanul, scris în doar 6 săptămâni, a fost cauza unui proces intentat editurii la care
Wilhelm Hauff () [Corola-website/Science/319281_a_320610]
-
incontestabilei sale renașteri, prin strămutarea în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș, operație extrem de dificilă efectuată cu trudă și dăruire de către colectivul de specialiști ai Muzeului județean Argeș, cu cheltuiala episcopiei și cu blagoslovenia ierarhului Calinic Argeșeanul. În această nouă vatră hărăzită de destin, biserica de lemn din Drăganu-Olteni dăinuie ca o impresionantă mărturie în timp despre arta remarcabilă a "crucerului Marin" și a ucenicilor săi: "„Ioan crucer sin Radu crucer și Matei crucer”", ale căror nume sunt încrustate pe trupul locașului de cult
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
opt case de rugăciune (sinagogi) și șase școli oficiale. În anul 1910 locuiau în oraș 5.940 de evrei, 5.256 de germani și 4.456 de români. După primul război mondial, germanii au emigrat în Germania și Austria, același destin urmându-l și o parte dintre evrei. Evreii rămași au contribuit la dezvoltarea orașului, unii dintre ei fiind membri în Consiliul orășenesc. Comunitatea s-a dezvoltat. În perioada interbelică funcționau aici un liceu particular evreiesc (în perioada 1919-1926) și o
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
să urce la microfon, ei sosesc și îi arată pozele făcute de Stuart, care o înfățișează în 1876. Stuart spune că el crezuse că tulburase continuumul spațiu-timp, însă, de fapt "totul este un covrig frumos, în 4-D de inevitabilitate a destinlui". Kate alege să își petreacă viața cu Leopold în locul unei cariere și cei trei aleargă să ajungă la podul Brooklyn. Acolo, reușind să ajungă la portal înainte să se închidă, Kate dispare în anul 1876, unde Leopold este tocmai pe
Kate și Leopold () [Corola-website/Science/316579_a_317908]
-
să se retragă în Provence. Pentru fidelitatea arătată în luptă, Richard Justițiarul, fratele lui Boson, este recompensat cu o serie de comitate din Burgundia ce duc la formarea Ducatului Burgundia în cadrul Franței. În urma morții succesive a lui Ludovic și Carloman, destinul lui Boson se îmbunătățește, acesta încheind pacea cu Carol, putându-și păstra regatul în schimbul omagiului adus regelui francilor. Boson moare în 887 iar regatul îi revine fiului său Ludovic, sub regența mamei sale Ermengarda, ajutată de Richard Justițiarul. În același
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
trebuie să fi fost parte din istorie în tot acest timp, iar călătorul nu poate face nimic pentru a preveni înfăptuirea plecării sale înapoi prin timp, din moment ce acest lucru ar reprezenta o inconsistență. Acest fapt este considerat deseori a fi destinul, dar este protestat termenul deoarece contrazice noțiunea de psihologie populară care afirmă că oamenii își aleg singuri soarta. Există posibilitatea unui ansamblu de universuri paralele, de exemplu atunci când călătorul își ucide bunicul, fapta a luat loc într-un (sau a
Paradoxul bunicului () [Corola-website/Science/315079_a_316408]
-
no tiene final ("Dragostea este singurul drum care nu are sfârșit")”. Norocos în cariera artistică și în dragoste, inima să bătea cu putere pentru o fată care își începuse drumul în lumea muzicii a anilor ’90 - Carina Ricco, unindu-și destinele prin căsătorie la 26 noiembrie 1994 în cadrul unei ceremonii aproape secrete. Viața privată a fost întotdeauna bine ascunsă de cei doi soți, stând departe de orice scandal, presa vorbind mereu frumos despre ei. Marea lor iubire s-a “concretizat” patru
Eduardo Palomo () [Corola-website/Science/318561_a_319890]
-
carte, povestirea “ Ecoul îngrijorării” și un volum de povestiri pentru copii. În același an, în revista “Nistru” și în almanahul “Dramaturgia contemporană” îi apare piesa “Două vieți si a treia”. În 1973-1974 publică romanul “Pe strada trandafirilor”, eseurile “De gardă”, “Destine”, “Împarte-te cu focul”, cartea “În inima Rusiei”. În această perioadă, îi apare în două mari tiraje cartea “Împarte-te cu focul”, carte despre minerii și metalurgiștii din Donețk. În 1976, la Editura “Molodaia gvardia”, în colecția “Viața oamenilor celebri
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
opt case de rugăciune (sinagogi) și șase școli oficiale. În anul 1910 locuiau în oraș 5.940 de evrei, 5.256 de germani și 4.456 de români. După primul război mondial, germanii au emigrat în Germania și Austria, același destin urmându-l și o parte dintre evrei. Evreii rămași au contribuit la dezvoltarea orașului, unii dintre ei fiind membri în Consiliul orășenesc. Comunitatea s-a dezvoltat. În perioada interbelică funcționau aici un liceu particular evreiesc (în perioada 1919-1926) și o
Sinagoga de pe str. 1 Mai nr. 31 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/318770_a_320099]
-
student al lui Friedrich Wilhelm Joseph Schelling la Berlin. Acest om, de altfel foarte mândru de originea sa moldovenească, a fost un ardent patriot rus, de când a locuit în Basarabia, teritoriul moldovenesc anexat de Rusia. Filosofia sa se preocupă de destinul Rusiei. Este slavofil și mesianist. Argumentează în favoarea dezvoltării unei filosofii pur rusești, care să se ivească din studiul minuțios al limbii ruse. Potrivit lui, doar o astfel de filosofie poate fi națională și doar în acest fel elementul rusesc poate să
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
a lui Blaga urmează de asemenea această concepție. Toate categoriile conțin puterile umane de exprimare, iar influența lor dinamică este în final proiectată în valori. Cu alte cuvinte, ceea ce nu putem învinge, idolatrizăm. Această „autoamăgire finală”, garantează în mod repetat destinul creator al umanității. Toată cultura umană este, potrivit lui Blaga, rezultatul încercării omului de a descoperi misterele existenței. Ea constituie ființa omului. Întrucânt omul nu poate descoperi complet misterele, datorită blamului transcendent ce a fost exersat de schema categorială inconștientă, toate
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
confortului material și cultural. Țuțea credea că știința și filosofia în sine nu au o funcție consolatoare, fiind în esență irelevante în ceea ce privește respectul față de cele mai multe chestiuni dramatice, precum moartea. Așadar, doar religia (anume creștinismul) posedă adevărul și are relevanță pentru destinul omenirii. Fără Dumnezeu, spune Țuțea, omul este doar un animal rațional care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. Din punct de vedere antropologic, Țuțea a analizat ceea ce a numit „omul creștin”, considerând că modelul antropologic ce trebuie urmat este
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]