30,710 matches
-
împiedicat pe Mavrokordatos, care fusese ales președinte al parlamentului, să-și ocupe în mod oficial funcția. Atitudinea lui Kolokotronis a provocat o reacție dură din partea parlamentarilor. Criza a culminat cu acțiunea parlamentului, cotrolat de majoritatea celor originari din Rumelia și insula Hydra, care a demis guvernul și pe șeful cabinetului, Petros Mavromichalis. Kolokotronis și cei mai mulți deputați originari din Peloponez, ca și liderii militari locali, îl spriijineau Mavromichalis, care a fost proclamat președintele unui guvern cu sediul în Tripolitsa. Restul deputaților au
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
cucerirea supremației maritime a fost vitale pentru greci. Supremația navală elenă ar fi permis revoluționarilor să împiedice reaprovizionarea garnizoanelor otomane izolate și aducerea de întăriri din alte provinciile asiatice ale Imperiului Otoman. Flota greacă fusese creată de negustorii bogați din insulele Mării Egee: Hydra, Spetses și Psara. Fiecare insulă a echipat, încadrat cu echipaje și întreținut propriile lor escadre, comandate de proprii amirali. În ciuda paptului că vasele grecești aveau echipaje experimentate, marinarii nu aveau experiență de luptă, iar corăbiile nu erau construite
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
greci. Supremația navală elenă ar fi permis revoluționarilor să împiedice reaprovizionarea garnizoanelor otomane izolate și aducerea de întăriri din alte provinciile asiatice ale Imperiului Otoman. Flota greacă fusese creată de negustorii bogați din insulele Mării Egee: Hydra, Spetses și Psara. Fiecare insulă a echipat, încadrat cu echipaje și întreținut propriile lor escadre, comandate de proprii amirali. În ciuda paptului că vasele grecești aveau echipaje experimentate, marinarii nu aveau experiență de luptă, iar corăbiile nu erau construite pentru război, fiind dotate doar cu tunuri
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
au decis să folosească vasele incendiare (în limba greacă πυρπολικά or μπουρλότα), care își dovediseră eficiența în timpul expediției fraților Orlov din 1770. Primul atac cu vase incendiare din timpul revoluției a fost făcut pe 27 ami 1821 la Ereson, în insula Lesbos, când Dimitrios Papanikolis a reușit să distrugă o fregată otomană folosind această tactică. Grecii au descoperit că vasele incendiare erau arme eficiente împotriva corăbiilor otomane. În anii care au urmat, vasele incendiare elene au devenit tot mai eficiente, încât
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
și-a debarcat trupele la Methoni pe 24 februarie 1825. După o lună de zile, el dispunea de o armată de 10.000 de infanteriști și 1.000 de cavaleriști. Ibrahim a obținut rapid o victorie împotriva garnizoanei elene de pe insula Sphactiria, din apropierea coastei Messiniei. În condițiile în care grecii erau implicați în conflicte interne și erau profund dezorganizați, Ibrahim Pașa a trecut la ofensivă și a devastat vestul Peloponezul. Guvernul elen a încercat să revigoreze armata și l-a eliberat
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
război. El a atras atenția Imperiului Otoman în luna februarie a aceluiași an asupra faptului că Regatul Unit avea să păstreze relațiile amicale cu Turcia numai în condițiile în care drepturile supușilor creștini ai sultanului erau respectate. Comisarul britanic al Insulelor Ioniene, care erau sub controlul Londrei, a primit ordinul să-i considere în stare de război cu turcii, ceea ce ușura acțiunile elenilor de perturbare a aprovizionării turcilor. Aceste măsuri au dus la creșterea influenței britanice în zonă. Această influență a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
sfârșitul lunii iulie 1827, în Grecia au ajuns veștile despre finalizarea echipării noii flote egiptene în portul Alexandria. Aceasta a început deplasarea spre Navarino, unde urma să se alăture restului flotei egipteano-turce. Această forță navală avea ca prim obiectiv atacarea Insulei Hydra și scoaterea flotei sale din luptă. Pe 29 august, Poarta a respins în mod oficial medierea europeană și, prin urmare, comandantul flotelor britanice și franceze din Marea Mediterană, amiralii Edward Codrington și Henri de Rigny, și-au deplasat corăbiile de sub
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
la rândul lui că va opri atacurile elenilor împotriva armatei musulmane. Mai apoi, a permis majorității navelor de sub comanda sa să părăsească Navarino și să se reîntoarcă la Malta. În același timp, flota franceză a plecat la rândul ei în insulele Mării Egee. În momentul în care un filogrec, Frank Hastings, a distrus o escadră navală turcă, Ibrahim a trimis un detașament să atace agresorul. Codrington nu a fost informat despre acțiunea lui Hastings și a tras concluzia că Ibrahim a încălcat
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Turcii au cedat toată regiunea cuprinsă între orașul Livadeia și râul Spercheios, primind în schimb dreptul de trecere liberă pentru trupele care se retrăgeau din Grecia Centrală. Pe 21 decembrie 1828, ambasadorii Regatului Unit, Rusiei și Franței s-au întâlnit pe insula Poros și au pregătit un protocol, care prevedea crearea unui stat autonom, condus de un monarh, a cărui autoritate trebuia confirmată prin firman al Sultanului. Cele trei puteri propuneau ca granița statului elen să se întindă de la Arta la Volos
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
autonom, condus de un monarh, a cărui autoritate trebuia confirmată prin firman al Sultanului. Cele trei puteri propuneau ca granița statului elen să se întindă de la Arta la Volos și, în ciuda eforturilor lui Kapodistrias, noul stat urma să includă numai insulele Cyclades, Sporades, Samos și, în anumite condiții, Creta. Conferința de la Londra a stabilit prin protocolul din 22 martie 1829 acceptarea celor mai multe prevederi ale înțelegerii de la Poros. Noua graniță nu a inclus insulele Samos și Creta în noul stat elen. Rusia
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
lui Kapodistrias, noul stat urma să includă numai insulele Cyclades, Sporades, Samos și, în anumite condiții, Creta. Conferința de la Londra a stabilit prin protocolul din 22 martie 1829 acceptarea celor mai multe prevederi ale înțelegerii de la Poros. Noua graniță nu a inclus insulele Samos și Creta în noul stat elen. Rusia a exercitat presiuni deosebite pentru ca Turcia să accepte prevederile Tratatului de la Londra. Turcia a acceptat în final pe 6 iulie 1827 prevederile Tratatului de la Londra și pe cele ale Protocolului pe 22
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Adunarea a avut ședința inaugurală în decembrie 1821 în Piada (Epidaurus). La ședințele acestei adunări au participat reprezentanții regiunilor implicate în Războiul de Independență împotriva Imperiului Otoman. Majoritatea reprezentanților erau notabilități locale și clerici din provinciile Moreea, Rumelia și din insule. Au participat de asemenea un număr de fanarioți și oameni de cultură. Au fost absenți însă lideri importanți precum Alexandru Ipsilanti și cei mai importanți lideri militari din Rumelia și Peloponez. Dintre cei 59 de reprezentanți prezenți, 20 erau moșieri
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
faptului că cea mai mare parte a armatei elene era controlată de "capetanaioi" care participaseră la rebeliune. În 1831, conducerea lui Kapoistrias a devenit mai nepopulară, în special în rândurile locuitorilor peninsulei Mani și a negustorilor puternici și bogați din insulele Hydra, Spetses și Psara. Taxele vamale percepute de hydrioți erau principala sursă de venit a municipalităților, așa că acestea au refuzat să cedeze banii rezultați guvernului central. Refuzul lui Kapodistria de convocare a Adunării Naționale a fost considerată o pornire despotică
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
experiența sa rusă. Municipalitatea din Hydra a cerut amiralilor locali Miaoulis și Mavrocordatos să atace portul Poros și să pună stăpânire pe flota greacă ancorată aici. Miaoulis a reușit să pună stăpânire pe flota elenă și să evite astfel blocada insulelor pe care le reprezenta. În aceste condiții, se părea că guvernatorul Greciei ar fi fost silit să convoace Adunarea Națională. Kapodistrias a cerut ajutorul rezidenților francezi și britanici pentru înăbușirea rebeliunii, dar a fost refuzat. Colonelul (mai târziu generalul) Kallergis
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
expediție a unei unități a armatei regulate elene incomplet instruite sprijinită de miliții populare și l-a atact pe Miaoulis, care nu a putut să opună o rezistență serioasă cu cei doar 200 de oameni ai săi. Fortul Heidek de pe insula Bourtzi a fost cucerit de miliții, iar bricul "Spetses" al rebelilor a fost scufundat. Rebelii de pe Poros au fost încercuiți pe uscat de forțele lui Kallergis, iar pe mare de flota rusă și au fost obligați să capituleze. Miaoulis a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
fost încercuiți pe uscat de forțele lui Kallergis, iar pe mare de flota rusă și au fost obligați să capituleze. Miaoulis a fost forțat să-și sabordeze vasele "Hellas" și "Hydra", după care s-a retras cu oamenii săi pe insula Hydra. Pierderea unora dintre cele mai bune corăbii a reprezentat un handicap greu de recuperat pentru flota elenă pentru o lungă perioadă de timp și a slăbit mult poziția sa politică. El a convocat în cele din urmă Adunarea Națională
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Galați unde a furat cai și a transportat grâne pe Dunăre. El a fost prins de turci la Belgrad și deținut în beciurile închisorilor din Stanbul. Eliberat, Mărgelatu a vândut arme rebelilor din Egipt, ajungând un fel de pașă pe insula Rodos unde s-a luptat cu turcii. Apoi s-a adăpostit mult prin păduri, fiind închis în cele din urmă la ocnele din Telega, din cauza unei femei (potrivit spuselor sale). Actrița Agatha Slătineanu își povestește și ea viața în mare
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
în Manciuria, pe mare amiralul Ito a învins flota chineză, iar la fluviul Yalu trupele japoneze au ocupat Port Arthur și portul chinezesc Veihai. În aprilie 1895 China a cerut pace, și-a retras trupele din Coreea, a renunțat la insula Taiwan, partea de sud a Manciuriei și a plătit recompense Japoniei. Pe lângă China învinsă, în regiune mai era o altă putere cu ambiții imperiale, Rusia. Port Arthur în aceasă perioadă era un port retrocedat de marile puteri Chinei, dar luat
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
Strâmtoarea Tsugaru, și Strâmtoarea Tsushima. Amiralul Rojestvenski a ales strâmtoarea Tsushima prentru a simplifica traseul. Amiralul Togo, cu baza la Pusan, Coreea, de asemenea, credea că ar fi Tsushima va fi drumul preferat al rușilor. Strâmtoarea Tsushima se află lângă Insulele Tsushima, situată la jumătatea distanței dintre insula japoneză Kyushu și Peninsula coreeană, fiind ruta cea mai scurtă și cea mai directă de la Indochina. Alte rute ar fi însemnat ca flota să navigheze în jurul părții estice a Japoniei. Flota Combinată Japoneză
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
a ales strâmtoarea Tsushima prentru a simplifica traseul. Amiralul Togo, cu baza la Pusan, Coreea, de asemenea, credea că ar fi Tsushima va fi drumul preferat al rușilor. Strâmtoarea Tsushima se află lângă Insulele Tsushima, situată la jumătatea distanței dintre insula japoneză Kyushu și Peninsula coreeană, fiind ruta cea mai scurtă și cea mai directă de la Indochina. Alte rute ar fi însemnat ca flota să navigheze în jurul părții estice a Japoniei. Flota Combinată Japoneză, precum și cea de a doua și a
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
însemnat ca flota să navigheze în jurul părții estice a Japoniei. Flota Combinată Japoneză, precum și cea de a doua și a treia escadră navală rusă trimise din Europa urmau să se lupte în strâmtorile dintre Coreea și Japonia, in apropiere de insulelor Tsushima. Datorită lungului drum parcurs (18.000 mile) cu ocolirea Africii, flota rusă era în stare relativ proastă pentru a purta o bătălie. În afară de noile cuirasate rusești din clasa "Borodino" Divizia a 3-a a amiralului Nebogatov era compusă de
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
vechi - "Admiral Nakhimov" și "Vladimir Monomakh" - au fost puternic avariate, prima cu o torpilă la provă, iar cea din urmă prin coliziune cu un distrugător japonez. Ambele crucișătoare au fost abandonate de către echipajele lor, în dimineața următoare, "Admiral Nakhimov" lângă Insula Tsushima, unde se îndrepta în timp ce lua apă. Atacurile de noapte au pus o presiune mare pe ruși, deoarece au pierdut de două cuirasate și două crucișătoare blindate, în timp ce japonezii au pierdut doar trei nave torpiloare. Bătălia de la Port Arthur<br
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
este o insulă situată in Marea Andaman și în Golful Bengal, aparținând Myanmarului. Se află 77 km. la sud-vest din Insulele Cocos și 133 la sud cu punctul cel mai apropiat al coastei birmane. Preparis are 7 km lungime și o lățime maximă
Insula Preparis () [Corola-website/Science/326221_a_327550]
-
este o insulă situată in Marea Andaman și în Golful Bengal, aparținând Myanmarului. Se află 77 km. la sud-vest din Insulele Cocos și 133 la sud cu punctul cel mai apropiat al coastei birmane. Preparis are 7 km lungime și o lățime maximă de 1,8 și este acoperită cu o densă junglă tropicală, cu o înălțime maximă de 81 m.
Insula Preparis () [Corola-website/Science/326221_a_327550]
-
Cocos și 133 la sud cu punctul cel mai apropiat al coastei birmane. Preparis are 7 km lungime și o lățime maximă de 1,8 și este acoperită cu o densă junglă tropicală, cu o înălțime maximă de 81 m. Insula a fost nelocuită pâna în secolul al XIX-lea. Atunci, a fost loc de refugiu și cazare pentru al 78-lea Regiment "Highlander" după ce vasul lor "Frances Charlotte" s-a scufundat în fața coastei a insulei.
Insula Preparis () [Corola-website/Science/326221_a_327550]