29,580 matches
-
care le-a produs omul, în preistorie, cele pe care le-a pictat în grote ca Lascaux sau Altamira, cele pe care le-a gravat pe stâncă, precum în valea Minunilor, sunt stilizate. De-abia târziu în istoria umanității reprezentațiile plastice devin figurative. Dacă stilizarea caracterizează teatrul grec și teatrul clasic, o tendință către realism apare timid la sfârșitul clasicismului, ce culminează cu drama, de la Diderot la Zola, moment de răscruce în istoria teatrului occidental, care marchează o cotitură hotărâtoare. Chiar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Albatrosul, poemele lui Baudelaire, sau cu altele, aparținând lui Catul, Petrarca, Leopardi, Goethe ș.a. Această inovație nu este singulară în R.l., ingeniozitatea și chiar spiritul experimental al redactorilor remarcându-se, bunăoară, în încercarea de a armoniza literatura cu ilustrarea ei plastică prin desene, inclusiv ale scriitorilor înșiși, prin fotografii, reproduceri de artă și caricaturi. Astfel, foarte expresive sunt cele două pagini intitulate Luminile și umbrele circului. Text și desen, al căror autor este Eugen Jebeleanu (8/1939), ca și întreaga rubrică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
mobilitate spirituală arată și rubricile speciale rezervate celorlalte arte: Virgil Gheorghiu susține comentariul muzical, scriind despre spectacole și despre mari muzicieni, N. Carandino și Traian Șelmaru urmăresc viața teatrală, George Nichita și Ion Zurescu dau cronici și eseuri despre artele plastice, iar un Kean și Victor Iliu asigură cronica cinematografică. Toate acestea alcătuiesc un sumar extrem de generos, care face din R.l. una dintre cele mai dense și mai valoroase publicații românești din perioada interbelică. Alți colaboratori: Gh. Brăescu, Profira Sadoveanu, Martha
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
Todor Mircea Popa, inginer în metale rare. Urmează Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția psihopedagogie specială - limba și literatura română, absolvită în 1976, făcând în particular și studii de muzică; are și preocupări de artă plastică. Participă la Festivalul de Muzică Pop al Facultății de Arhitectură, unde i se acordă premiul pentru compoziție și text la edițiile 1969 și 1971. A funcționat ca profesor defectolog în școli ajutătoare (învățământul special), iar după 1990 a trecut în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
1957-1965), Liceul „Ady-Șincai” (1965-1969) și Institutul Pedagogic (1970-1974) la Cluj, continuându-și studiile la Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai” din același oraș (1978-1982). Este profesor în satul Feiurdeni, județul Cluj (1970-1973), anticar (1975-1978), galerist la Uniunea Artiștilor Plastici (1978-1979) și dactilograf (1979-1990) la Cluj-Napoca, între timp trecând și printr-un lanț de slujbe mărunte sau efemere: magaziner, proiecționist la un cinematograf sătesc, remizier la o echipă de fotbal, muncitor necalificat pe șantier, bibliotecar, impiegat de mișcare. Este membru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
asemenea, dispuneau de laboratoare dotate, sală de spectacole, săli și teren exterior de sport, cantină proprie - la care servesc masa zilnic toți elevii școlii indiferent de nivelul de venit al părinților- ateliere pentru clasele cu specializare tehnică, ateliere de creație plastică și bucătării complet echipate pentru elevii pasionați de arta culinară. Grație bunei dotări a școlii elevii sunt încurajați să își pună în practică noțiunile însușite. Întregul proces educativ este centrat pe elev, profesorul avînd rol doar de mediator, ghidându-i
Caleidoscop by Ecaterina Tănase () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93519]
-
a presiunii și a debitului, dispozitive speciale pentru purificare etc.; ansamblul de identificare și dozare a componenților separați - detectori cu sau fără sisteme de înregistrare. În cromatografia de lichide coloanele sunt confecționate din metale (aluminiu, cupru), din oțel inoxidabil, materiale plastice sau sticlă. Diametrul coloanelor este în general 0,2 - 1 cm, dar poate ajunge până la 5 cm. Lungimea variază între 20 și 100 cm. Umplerea coloanelor are o deosebită importanță pentru eficacitatea separării. Este de dorit ca umplutura să aibă
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
care descriu elasticitatea. Astfel o incintă cu perete elastic (modul de elasticitate mare, până la rigiditate) are complianță mică, fiind necesare creșteri presionale mari pentru mici modificări de volum. Incintele cu perete mai puțin elastic (modul de elasticitate mic, până la deformabilitate plastică) au complianță mare; sunt ușor destinse și acumulează volume mari cu modificări mici de tensiune parietală și deci de presiune internă. Venele sunt în ansamblu de 610 ori mai distensibile decât arterele și de ~24 ori mai compliante. Complianța întârziată
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
feminine și se consideră că au un caracter magico-votiv. Formele lor sunt foarte diferite de cele naturale; unele părți ale corpului sunt accentuate, În timp ce forma și dimensiunile altora sunt neglijate culorile cu care au fost pictate fac ca efectul lor plastic și caracterul demoniac să fie impresionant. Figurile feminine au trup de femeie și cap de animal 1. E. Etapa Uruk și Gemdet NaÌr (cca 3500-2800 Î. Hr). Uruk se află tot În Mesopotamia meridională, dar puțin mai la nord de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mamă; zeițele infernului ¾utenaxe "H~utena" și ¾utelluraxe " H~utellura"; soția lui Ea, Damkinaxe "Damkina", și cea a zeului-Lună, Nikkalxe "Nikkal". Cea mai mare parte a figurilor nu sunt Însă identificabile și, având În vedere lipsa atributelor și clara uniformitate plastică, s-a presupus că unele figuri de zeițe au fost introduse pentru a respecta simetria. Panteonul reprezentat aici În complexul său nu corespunde cu exactitate nici unuia dintre cele pe care le cunoaștem din izvoarele scrise; probabil că Tut¿aliya, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
loc Însemnat În viața religioasă a insulei. Într-adevăr, dansatoare sunt reprezentate pe frescele palatelor din Cnossos și Thera, pe sigilii, pe o farfurie de ceramică de Kamares 1 descoperită la Phaistos, după cum tot dansatoare sunt reproduse Într-o compoziție plastică din teracotă de la Palaikastro. a) Peșteri, munți și palate Odată admis faptul că labirintul era o grotă artificială destinată ceremoniilor religioase, poate o cavernă situată Într-un munte al insulei Creta, așa cum transmite o tradiție ajunsă până la Etymologicum Magnum, prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sigilii propun, În schimb, o imagine feminină caracterizată de o nuditate parțială. Cu brațele ridicate, Într-un gest de adorare sau de binecuvântare, Înveșmântate cu o caracteristică „fustă evazată” și cu sânul descoperit, aceste reprezentări au fost interpretate ca traduceri plastice ale unei „zeițe a fecundității”. Și este posibil ca pe insulă să se fi practicat un cult al fertilității, devenit probabil În urma confruntării cu practicile cultuale din bazinul Mediteranei de răsărit. Astfel, așa-numitele „zeițe ale șerpilor” găsite În depozitul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dată, Etruriei și Umbriei, care are cu siguranță origini preistorice. În orice caz, „normalizarea” culturii etrusce, realizată prin continua influență elenizatoare, a sfârșit prin a face mult mai precisă fizionomia acestui panteon etrusc, la origine atât de mobil și de plastic: zeii etrusci, supuși grelei condiționări a divinităților grecești corespondente, au dobândit acele puteri și acele profiluri teologice stabile, implicite În caracterizările preponderente, binevoitoare sau ostile, htoniene sau uraniene, ale zeităților În relație cu sedes și În posibilitatea disciplinei auspiciului de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care s-a produs cu religia ahemenizilor În prima jumătate a secolului al IV-lea. Este evident că drumul de la o religie persană lipsită de imagini, despre care vorbește și Herodot, la răspândirea cultului unei zeițe de origine străină, reprezentată plastic, nu putea fi nici scurt, nici ușor, după cum a demonstrat clar M. Boyce (1975c; cf. Gnoli, 1985, p. 70). Faptul că ahemenizii, cel puțin de la Darius I Încolo, au fost zoroastrieni este foarte verosimil și pare să fie confirmat de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Biblioteca copiilor și a tinerimei”. Semnătura îi mai apare, destul de frecvent, între 1923 și 1928, în „Buletinul Asociației Studenților Creștini”. Întors în țară, va fi prezent în „Gândirea”, unde va continua să dea, până în 1933, versuri, cronici literare, dramatice și plastice, precum și în „Convorbiri literare” și „Curentul”. În ianuarie 1929 începe să publice în „Cuvântul”, devenind, probabil, redactor al ziarului condus de Nae Ionescu, unde inserează versuri, proză, eseuri, reportaje, comentarii asupra unor cărți de literatură, de filosofie și de religie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Dragoș Vrânceanu (Giovanni Papini), Ovid Caledoniu (Rainer Maria Rilke), Victor Buescu (Bimilenarul lui Titu Liviu), Alexandru Marcu (Carducci, poet al patriei), N. Papatanasiu (Francis Jammes). Cronica literară este susținută de Pericle Martinescu, Const. Bărbulescu, George A. Petre, Aurel Cosmoiu; cronica plastică este semnată de Radu Boureanu și Ion Vlasiu, iar cea dramatică de D. Ionescu-Morel. În paginile revistei, Pimen Constantinescu traduce din D’Annunzio (O, tinerețe) și din Alinda Bonacci-Brunamonti, iar Alexandru Marcu transpune în românește versuri de Luciano Folgore. M.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
similare cu cele din basm, din cântecul bătrânesc sau din descântec. Alteori, prin diverse transformări, poate ajunge recitativ în jocurile de copii sau frământătură de limbă. Procedeul cel mai uzitat în exprimarea enigmei este metafora. „Căciula mutului / în fundul pământului” sugerează plastic ciutura fântânii. Limbajul este adaptat tendinței acestei specii de a ridica dificultăți în dezlegare. O g. bună trebuie să cuprindă elemente puține, dar semnificative, și să nu presupună mai multe soluții. Polisemantismul cuvintelor folosite duce la asociații și disociații complexe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
în vocabularul psihologic de psihologul american Gordon Allport (1937) și înlocuiește vechii termeni spirit inovator, inventivitate, talent. Creativitatea a fost denumită ca fiind ˮcapacitatea de a modela experiența în forme noi și diferite, capacitatea de a percepe mediul în mod plastic și de a comunica altora experiența unică rezultatăˮ ( I. A. Taylor, 1959) sau ˮcapacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a elabora soluții inedite și originaleˮ (E. Limbos, 1988 ). Ajungem la concluzia că noutatea, originalitatea, ingeniozitatea și valoarea teoretică
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
antropologii“, care se rezumase la „istoria naturală a omului“, înțeleasă ca sumă a cunoștințelor privind originea și evoluția sa biologică. - În momentul apariției sale, la sfârșitul secolului XVI, „iconologia“ nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii de tip plastic sau, cum o numea autorul ei, Cesare Ripa, o „enciclopedie-etalon a personificărilor“. Dar în afara interesului pentru „imagine“ (la care trimite etimonul eikon), ce mai are ea comun cu iconologia din secolul nostru, căreia Panofsky îi fixează ca sarcină căutarea „semnificației
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
splendoare, ba chiar și un plus de umilitate de pe urma întâlnirii cu arta și cu meditația asupra operei de artă. Dar ne vom opri asupra acestei mici scrieri nu în întregul ei, ci atrași de o singură problemă: opera de artă plastică și limita. Conferința lui Heidegger a contat pe împrejurări: tema ei a fost prilejuită, dictată deopotrivă de locul și de vremea în care a fost ținută: „Noi cei de aici, membri ai Academiei de Arte, adunați la Atena în prezența
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
știu acest lucru. Acest raport între ceea ce este cunoscut de zei, dar necunoscut de oameni, în chiar privința vieții oamenilor, constituie miezul oricărei tragedii grecești. Tragedia este tocmai spectacolul necunoașterii limitei care este viața omului, al necunoașterii propriei limite. Artele plastice presupun privirea-prealabilă către limita posibilelor opere ale oamenilor. Tragedia reprezintă tocmai imposibilitatea acestei priviri atunci când „opera“ este însuși omul. Dintre toate artele, tragedia este singura care surprinde nu limita, ci ascunderea ei. Ea este reprezentarea a ceea ce pentru om rămâne
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
adevăr, așa cum sublinia G. Călinescu, nimic din ce era nou nu avea vreun impact asupra conștiinței sale. Dar începînd din 1920, modernismul în artă mergea din victorie în victorie în lumea occidentală. Nu numai în literatură, ci și în artele plastice și în arhitectură, deși acestea păreau mai puțin importante pentru Iorga. Picasso la Paris, Kandinsky la Weimar, Stravinski la Paris și Schoenberg la Viena. Începeau să fie înălțate clădirile funcționale ale lui Gropius și Le Corbusier. Lui Iorga nici măcar Enescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o importanță vitală, nu putem semna cu ochii Închiși; la fel ar face și americanii, sunt convins, dacă ar fi puși Într-o situație similară”. Subordonaților săi le-a Împărtășit aceleași presimțiri negre despre Consiliul Europei În cuvinte și mai plastice: „Dacă deschidem cutia Pandorei, nu se știe ce cai troieni mai ies din ea”. Raționamentul britanic era În parte unul economic. Economia Regatului - mai ales ramura bazată pe comerț - părea mult mai sănătoasă decât cea a vecinilor de pe continent. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru o cauză colectivă. Dar schimbarea de atmosferă era, fără Îndoială, și o reacție la abundența amețitoare a deceniului precedent. Europenii, care se Îmbătaseră În anii ’60 de explozia nemaivăzută de energie și originalitate În muzică, modă, cinema și arte plastice, aveau acum ocazia să cântărească În liniște prețul euforiei. Nu atât idealismul anilor ’60 părea brusc demodat, cât naivitatea acelor vremuri: senzația că tot ce poate fi imaginat se poate pune În faptă, că tot ce se fabrică poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
suspendarea permiselor de conducere, exilul forțat și retragerea cetățeniei, detenția, procesul și Încarcerarea. Tratamentul dur suferit de semnatarii Cartei 77 și persecuțiile răzbunătoare lansate de guvernul cehoslovac Împotriva unei noi generații de tineri muzicieni (În special a formației rock The Plastic People of the Universe) au determinat formarea, În aprilie 1978, a unui grup de sprijin, Comitetul pentru Apărarea celor Persecutați pe Nedrept (Výbor na Obranu Nespravedlivì Stíhaných - VONS), cu obiective similare celor ale KOR. Drept răspuns, regimul de la Praga a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]