300,679 matches
-
(n. 28 martie 1862 - d. 7 martie 1932) a fost un politician și om de stat francez, care a ocupat în mai multe rânduri funcția de prim ministru al Franței. În 1926 a fost primit Premiul Nobel pentru Pace. s-a născut la Nantes într-o familie burgheză înstărită. A studiat dreptul și, la scurtă vreme după obținerea licenței, a intrat în politică, alăturându-se celor mai avansate mișcări ale vremii, scriind articole pentru ziarul
Aristide Briand () [Corola-website/Science/298323_a_299652]
-
cauzat, printre altele, revenirea sa la Quai d'Orsay în 1925, rămânând în funcție până la moarte. Briand a negociat așa-numita Înțelegere Briand-Ceretti cu Vaticanul, care a oferit guvernului francez un anumit rol în numirea episcopilor catolici. Aristide Briand a primit în 1926 Premiul Nobel pentru Pace, împreună cu Gustav Stresemann din Germania, pentru Tratatele de la Locarno. (Austen Chamberlain din Regatul Unit câștigase Premiul Nobel pentru pace cu un an mai devreme pentru aceleași Tratate de la Locarno). Propunerea lui Briand și a
Aristide Briand () [Corola-website/Science/298323_a_299652]
-
absolvire, din 1916, a încercat să se impună în calitate de compozitor. Compozițiile sale au fost prezentate la principalele festivaluri de muzică din Europa, el câștigânduș-i o serioasă reputație și ca dirijor de cor, cu muzică liturgică maghiară. Întâmplător, în 1927 a primit postul de dirijor la Teatrul de Operetă din Budapesta. O dată cu apariția filmului cu sonor, a început să producă filme muzicale în limbile germană și maghiară. Primul său film, realizat în 1929, se numea "Melodie des Herzens" (Melodia inimii) și avea
Paul Abraham () [Corola-website/Science/298318_a_299647]
-
1885-1890 ca intern al spitalelor din Paris. În 1890 devine Doctor în Medicină și Chirurgie cu teza "" Le côlon pelvien pendant la vie intrautérine"" ("Colonul pelvin în timpul vieții intrauterine"), lucrare premiată de Academia de Medicină din Paris. În același an primește Medalia se argint pentru chirurgie, ca laureat al spitalelor din Paris. În perioada 1892-1895 lucrează ca profesor agregat de anatomie la Facultatea de Medicină din Paris. În 1925 este numit profesor de Anatomie Topografică și de Clinică Chirurgicală la Facultatea
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
sentința în dosarul său a fost pronunțată în preajma zilei de naștere a lui Nicolae Ceaușescu, care, printr-un decret prezidențial, a dispus grațierea în masă infractorilor „mărunți”. A doua condamnare s-a produs în 1984, când viitorul lider MISA a primit un an și jumătate pentru că evadase din sediul Securității de pe Calea Rahovei, din București, unde fusese închis pentru prestarea fără autorizație a activității de profesor de yoga. În anii care au urmat, printre "ucenicii" săi a început să circule povestea că
Gregorian Bivolaru () [Corola-website/Science/298311_a_299640]
-
săptămâni înainte) la Biroul de Imigrări. După aceasta, Ministerul Justiției din România începe, prin intermediul Interpol, procedurile de extrădare. Cererea de extrădare formulată de autoritățile române împotriva lui Gregorian Bivolaru a fost respinsă de cea mai înaltă instanță suedeză. Bivolaru a primit azil politic în Suedia în 2005. Completul de judecată format din cinci judecători ai Curții Supreme din Stockholm a ajuns la concluzia că Gregorian Bivolaru nu are nici o șansă să aibă parte de un proces echitabil în România. Această decizie
Gregorian Bivolaru () [Corola-website/Science/298311_a_299640]
-
în Țara Românească și vecin în Moldova. Iobăgia diferă de sclavie prin faptul că stăpânul nu avea drept de viață și de moarte asupra iobagilor, iar aceștia nu puteau fi vânduți separat de pământul pe care îl lucrau sau îl primeau în folosință. În mod tipic, atunci când șerbia avea preponderență, pământul însuși nu putea fi vândut deoarece era asociat cu puterea politică, în schimb el putea fi transferat prin război, dăruire, căsătorie sau prin alte moduri. Fundamentele iobăgiei au fost puse
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]
-
a reușit să publice o serie de cărți, dintre care cele mai cunoscute sunt: "Arhipelagul Gulag", "O zi din viața lui Ivan Denisovici" sau "Pavilionul canceroșilor". Pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești", Soljenițîn a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970. A fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974, dar s-a întors în Rusia în 1994, după prăbușirea regimului comunist. Alexandr Soljenițîn s-a născut la 11 decembrie 1918 la Kislovodsk (astazi în Stravropol
Aleksandr Soljenițîn () [Corola-website/Science/298334_a_299663]
-
revoluția!", istorisesc experiențele sale din timpul războiului și îndoielile crescânde asupra fundațiilor morale ale regimului sovietic. 9 februarie 1945 - În Prusia Orientală căpitanul de artilerie Soljenițîn este arestat, interceptându-i-se corespondența cu un prieten. Anchetat la Lubianka și Butîrki, primește opt ani de lagăr de muncă (potrivit art. 58). Vremelnic, reușește să rămână lângă Moscova într-o "șarașka", închisoare specială în care savanții arestați erau puși să facă cercetare în folosul Uniunii Sovietice. Din 1950, muncește în lagăre de reeducare
Aleksandr Soljenițîn () [Corola-website/Science/298334_a_299663]
-
Reșetovskaia) divorțează. Este chinuit de o tumoare malignă. Februarie 1953 - Fixare în exil pe viață, în aulul Kok-Terek, regiunea Djambul, Kazahstan. 1959 - Scrie povestirea "O zi din viața lui Ivan Denisovici", publicată abia în 1962 cu permisiunea lui Hrușciov. Corespondența primită de la foștii "zek" (deținuți politici) îi va întări imboldul de a scrie, în parte și pe baza ei, "Arhipelagul Gulag". 1965 - Percheziție. I se confiscă manuscrisul " Primul cerc", în care este evocată "șarașka". Conflictul cu autoritățile atrage implicarea confraților de
Aleksandr Soljenițîn () [Corola-website/Science/298334_a_299663]
-
Omul nou". Realizează (împreună cu Aurel Cioran) antologia "Cioran și muzica", apărută la Editura Humanitas, în 1996. Debutează în teatru cu volumul "Isabela, dragostea mea" (Editura Unitext, 1996). Una dintre cele trei piese ale volumului, "Petru sau petele din soare", a primit Premiul Criticii — 1996 din partea Secției Române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru — Fundația Teatru XXI.<br> Spectacolul cu piesa "Orgasm", realizat de Studioul de Artă Contemporană „Toaca” din București, a fost prezentat în premieră mondială, în 2001, la Festivalul
Vlad Zografi () [Corola-website/Science/298327_a_299656]
-
traducător român de origine basarabeană. Este considerat unul dintre cei mai promițători și mai „controversați" scriitori ai „generației tinere" . S-a remarcat prin scriitura dură, cu limbaj licențios și prin faptul că interdicția de ședere în România pe care a primit-o în 2009 a stârnit solidaritatea unui număr impresionant de personalități culturale care i-au susținut cauza, determinând autoritățile să urgenteze procedurile de acordare a cetățeniei române. Controverse a stârnit și informația că Mircea Cărtărescu s-ar fi opus ca
Alexandru Vakulovski () [Corola-website/Science/298344_a_299673]
-
România, Republica Moldova și străinătate și este autorul a opt volume de literatură. Cu toate că autoritățile române au susținut că nu a fost vorba de "expulzare" (care implică o hotărâre judecătorească), Alexandru Vakulovski a fost obligat să părăsească România în martie 2009, primind interdicția de a intra în țară pe o perioadă de 2 ani și jumătate, pentru că întârziase să-și înnoiască viza de ședere.. Deși scriitorul fusese pus în această situație chiar de autoritățile române, pentru că actele sale de redobândire a cetățeniei
Alexandru Vakulovski () [Corola-website/Science/298344_a_299673]
-
scriitorul fusese pus în această situație chiar de autoritățile române, pentru că actele sale de redobândire a cetățeniei fuseseră redactate greșit. Alexandru Vakulovski aștepta de aproape 5 ani soluționarea dosarului, depus la aceeași dată cu fratele său, scriitorul Mihail Vakulovski, care primise cetățenia, în timp ce el a fost nevoit să reia procedurile pentru că un funcționar îi scrisese greșit numele. Știrea privind alungarea scriitorului din România a fost pe larg mediatizată, mobilizând sute de oameni de cultură, care au redactat și înaintat o petiție
Alexandru Vakulovski () [Corola-website/Science/298344_a_299673]
-
iar Guvernul a adoptat O.U.G. nr. 36/2009 pentru modificarea și completarea Legii Cetățeniei Române. Situația scriitorului Alexandru Vakulovski nu s-a clarificat nici așa: deși în 18 mai era anunțat de Ministerul Justiției că cererea sa va primi aviz favorabil, documentul a fost semnat de Ministrul Justiției abia în ianuarie 2010, în condițiile în care noua lege prevedea că dosarele de redobândire a cetățeniei trebuie soluționate în cel mult cinci luni. Iar când în luna februarie scriitorul a
Alexandru Vakulovski () [Corola-website/Science/298344_a_299673]
-
aviz favorabil, documentul a fost semnat de Ministrul Justiției abia în ianuarie 2010, în condițiile în care noua lege prevedea că dosarele de redobândire a cetățeniei trebuie soluționate în cel mult cinci luni. Iar când în luna februarie scriitorul a primit invitația oficială să vină în București pentru depunerea jurământului, autoritățile consulare din Chișinău i-au refuzat viza de intrare în țară. După alte reacții în presă și acțiuni de protest, scriitorul a fost invitat să depună jurământul la Ambasada României
Alexandru Vakulovski () [Corola-website/Science/298344_a_299673]
-
și moare în 1983). Este considerat unul dintre cei mai importanți cineaști ai lumii. Cariera lui cinematografică începe odată cu intrarea lui în cercul suprarealiștilor, influențat fiind de prieteni ca: Salvador Dalí, André Breton, Max Ernst, Marcel Duchamp, Paul Éluard. Deși primește o educație religioasă, Buñuel își manifestă nonconformismul și tendința permanentă, declarată, spre a distruge mai degrabă decât spre a crea, adoptând ca revelatoare metodele suprarealiștilor (de care ulterior se desparte): exploaterea valențelor artistice ale visului, ale dicteului automat, fără a
Luis Buñuel () [Corola-website/Science/298343_a_299672]
-
of Ulster, soția ducelui Lionel of Clarence, unul din fiii regelui Eduard III al Angliei. În 1359, pleacă într-o expediție în Franța, unde este luat prizonier și este răscumpărat pentru o mare sumă de bani. Întors din captivitate, Chaucer primește o slujbă la curtea regală și intră în suita lui John of Gaunt, duce de Lancaster. În 1366 se căsătorește cu Philippa De Roet, o doamnă de onoare de la curtea reginei. Din curtean, Chaucer devine funcționar de stat și, în
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
păstrează relicvele sfântului Thomas Becket. Pentru a face călătoria mai plăcută, hangiul propune ca fiecare dintre pelerini să spună două povești pe drumul spre Canterbury și două la întoarcere. Acela a cărui povestire va fi socotită cea mai bună va primi la întoarcere o cină pe socoteala celorlalți. În Prolog și povestiri (peste 18.000 de versuri), Chaucer prezintă un tablou al vieții sociale din Anglia secolului al XIV-lea, în același timp înmănuchează toate genurile literaturii medievale: romanul cavaleresc, legendele
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
Academia Regală "San Fernando" din Madrid, dar este respins. Își continuă formația artistică sub îndrumarea lui Francisco Bayeu pentru ca, în 1773, să se căsătorească cu Josefa, sora mai mică a maestrului său. Goya va mai încerca încă o dată să fie primit în Academia "San Fernando" în anul 1766, dar va fi din nou respins (în 1795 va fi numit director al acestei instituții !). Pe la sfârșitul anului 1769, Goya pleacă la Roma, unde va rămâne până în iunie 1771. În Italia obține o
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
crescut pe bebelușul Zeus. Când Zeus a devenit un bărbat tânăr, s-a întors pe domeniul tatălui său și, cu ajutorul Gaiei, l-a obligat pe Cronos să îi regurgiteze pe cei cinci copii înghițiți anterior. În unele versiuni, Zeus a primit ajutor de la Metis, care i-a dat lui Cronos o poțiune, care l-a făcut să vomite frații și surorile lui Zeus). Zeus a condus revolta împotriva dinastiei de titani a tatălui său, și, după zece ani, i-a învins
Cronos () [Corola-website/Science/298349_a_299678]
-
-i viza că pe o manifestare spontană a dragostei popoarelor lor. În particular, Stalin a folosit această scuză pentru a justifica campania masivă a Partidului Comunist de redenumire a diverselor locuri în onoarea să. (Vezi și Lista locurilor care au primit numele lui Stalin). Cultul personalității poate să se prăbușească foarte repede după moartea liderului. Atât Stalin cât și Mao au fost exemple valabile pentru această afirmație. În unele cazuri, fostul lider subiect al cultului personalității ajunge să fie calomniat după
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
se alătură armatelor grecești, în fruntea mirmidonilor, împreună cu prietenul său Patrocle și cu bătrânul înțelept Fenix. La despărțire, odată cu plecarea flotei din Aulida, Peleus îi dăruiește lui Ahile armele sale: armurile și sulița primite ca dar de nuntă și caii primiți de la Poseidon. Conform lui Plutarh și a învățatului bizantin Ioannes Tzetzes, atunci când corăbiile aheilor au ajuns la Troia, Ahile s-a luptat și l-a ucis pe Cicnos din Colones, un fiu al lui Poseidon. Cicnos era invulnerabil, însă avea
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
Martin de Bouillon, om de vază la curte, ministru și vistiernic regesc, dar mai presus de toate, un bun creștin. Mama sa a fost Maria Tereza Treveira, nobilă și ea de sânge, dar și mai nobilă prin virtute. La botez primi numele de Ferdinand. Mai apoi, însă, când a întrat în Cinul Franciscan, și l-a schimbat în acela de Anton. Sub ochii veghetori ai părinților, Ferdinand a crescut un copilul curat la suflet și la trup, ca și crinul alb
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
care se zbătea sufletul său, trecu în mănăstirea din Coimbra. Râvna cea mare cu care a pornit pentru deprinderea virtuților călugărești și știința luminoasă ce o agonisise timp de 9 ani, îl duc la darul preoției, pe care l-a primit în anul 1219. Întâmplările minunate se țin de acum lanț în viața lui Ferdinand. A însănătoșit un călugăr grav bolnav, învelindu-l cu haina sa. Într-o dimineață, aude clopotul ce vestea timpul cel mai însemnat al liturghiei, dorința i
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]