32,577 matches
-
fost înainte de gustarea fructului din pomul oprit, sau după“ ; aflam că „urme despre obiceiul oamenilor de a se săruta găsim prin poemele lui Omer și în Vechiul Testament“, că în trecut bărbații își sărutau soțiile să afle dacă nu cumva ele băuseră vin sau că la chinezi există obiceiul de a se săruta pămîntul. Autorul trecea de la una la alta, povestea întîmplări care îi deter minau pe eroi să se sărute sau cita versuri ca : „Dar amorul înfocat/ Cere buzele iubite/ Pentru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lor, începu să regrete gestul făcut. și, supărat, se apucă să-l des crie, conștient fiind că-i înciudează și pe ei : da, era galben ca verighetele și nu era deloc ruginit și avea și-o piatră roșie. Părinții fier beau : trebuie să fi fost rubin ! Dănuț știa asta, dar se ferise să pronunțe „rubin“, pentru a se arăta neștiutor. De fapt, nici nu-și mai amintea cu precizie cum era piatra, ce formă avea, așa cum nu mai știa nici dacă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din urmă, picioarele. Nu știam despre ce era vorba și m-am speriat foarte tare. Ioana mi-a oferit o pastilă de Vitamina A, cică să prind puteri. Dirigul, care stătea în față, pe scaunul ghidului, era convins că am băut prea mult. Au urmat cîteva săptămîni de stat acasă, cu pneu monie și febră mare. Atunci am citit, în momentele în care aveam mintea mai limpede, volumul de teatru al lui Sartre. Infernul, cică, sînt ceilalți. Așa o fi, dacă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
distractiv a fost cînd au venit nenea Nelu și tanti Vica de la țară și au adus o gîscă. În ziua aceea, Dănuț și tatăl lui erau singuri acasă. De cum au plecat musafirii, care erau doar în trecere și se gră beau să nu piardă rata, cei doi bărbați s-au și dus în baie. Chipurile lor erau luminate de bucurie și se priveau amîndoi complice. Gîsca îi privea, la rîndul ei, din cadă. După ce s-au consumat primele momente de visare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lua de unde rămăsese. Într-un fel, mai mult îl admira, pentru că ținea la prestigiul lui de învățător și era un om deosebit, ce mai ! Niciodată, da’ niciodată nu se ducea la cîrciumă, că spunea : „Ce ? Să mă duc eu să beau cu toți nespă lații și dup-aia să zică : ăă ! Domnu’ învățător e ca noi ?...“. Cum ar mai fi stat el în fața țăranilor ? Dacă voia să bea vreun păhărel (și bunica își ducea degetul mare la gură, iar Daniel îi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu se ducea la cîrciumă, că spunea : „Ce ? Să mă duc eu să beau cu toți nespă lații și dup-aia să zică : ăă ! Domnu’ învățător e ca noi ?...“. Cum ar mai fi stat el în fața țăranilor ? Dacă voia să bea vreun păhărel (și bunica își ducea degetul mare la gură, iar Daniel îi urmărea traiectoria), îl bea acasă, că era bun și-acasă... și nu sta locului deloc. Una- două lua calu’ și o pornea peste deal la taică-său
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lații și dup-aia să zică : ăă ! Domnu’ învățător e ca noi ?...“. Cum ar mai fi stat el în fața țăranilor ? Dacă voia să bea vreun păhărel (și bunica își ducea degetul mare la gură, iar Daniel îi urmărea traiectoria), îl bea acasă, că era bun și-acasă... și nu sta locului deloc. Una- două lua calu’ și o pornea peste deal la taică-său, chiar dacă se-nsera. și nici de bolit nu bolea nici odată, că spunea : „Ce, să stau la pat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fel de pridvor, de circa doi metri lățime, în care se află masa și scaunele la care proprietarul își primește puținii oaspeți care îl vizitează. Acolo, în acel loc umbrit și ferit de curenți, Gheorghe Moraru servește micul dejun, își bea ceșcuța zilnică de cafea, bine dozată ca mărime și concentrație, însoțind-o cu una dintre cele trei țigări de bună calitate pe care le savurează în fiecare zi, în număr strict limitat, fără nici o abatere. Tot acolo își citește ziarul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai mare, de la prăvălia din satul Ghilia, contra unui comision exprimat într-un număr de țigări. Când era învoire generală, cei mai teribiliști dintre noi intrau și într-o crâșmă murdară și puturoasă, în care, la mese șubrede și slinoase, beam niște vin oțetit și îndoit cu apă care ne provoca dureri de cap, tratabile doar cu miraculosul purgativ al madamei Georgescu. Întotdeauna eram obsedați de teama de a nu depăși ora până la care era învoirea. Năravul fumatului l-am deprins
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
smulgând bucăți de pădure, cărând astfel spre țara de jos toate bogățiile munților. Atâta merita Iașul? Bahluiul acesta infect. (Mai târziu, când am știut ce mincinos e cântecul "Dâmboviță, apă dulce", sau care poate fi sensul real al cuvintelor "cine bea nu se mai duce", am exclamat: Atâta merită Capitala?) De aceea Bahluiul e printre puținele râuri pe care nu le-a cântat nici un poet, care n-a inspirat pe nici un pictor, care n-a încântat pe nici un compozitor. Căci pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am resimțit-o când, pe o înălțime, în imediata apropiere a Iașului, am găsit o fântână minunată. (Această întâmplare avea loc după lungi privațiuni și mizerii pe care mareșalul le îndurase pe drumurile Rusiei.) Am, sărutat-o înainte de a o bea, apa aceasta binecuvântată; am sorbit-o cu privirea, înainte de a-mi uda buzele în unda ei clară... Sunt instalat într-unul din acele palate superbe, pe care boierii moldoveni le clădesc în spirit oriental și din care am putut număra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
face parte din domeniul numit "artă". Ar fi aproape comic să mă întind aci asupra definiției artei, de aceea voi arăta ce gândesc pe scurt și în mod concret: Un filozof estetician și poet a zis: Lorsque je vois le beau, je voudrais être deux, rezumând caracterul social al artei. Numai aceea e artă, care poate grupa, spre admirare, cât mai mulți oameni în juru-i. La ideal: omenirea întreagă. Să punem punctele pe i, ori să vorbim pe șleau, căci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
moș care fuma pipă, din care creștea un mic pom, la care i-au dat și frunzele. “Moșul cu berea” Autor: Mihai Dascălu În tabloul de mai sus am dorit să redau una din marile mele plăceri, aceea de a bea o bere bună, astfel că a ieșit ceea ce se poate vedea aici. Și bineînțeles am specificat și pe etichetă faptul că îmi place berea brună. Tematica suprarealistă în arta naivă Am dorit să abordez și această temă, deoarece pentru mine
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
îmi oferea două albume de artă, foarte groase, unul cu muzeul Ermitaj, iar al doilea cu icoane rusești. Am stat și m-am gândit puțin, după aceea am acceptat, cu condiția să dea și o bere, de fapt să o bem împreună. Domnul a acceptat, astfel că a doua zi a venit cu albumele în mână și mi le-a dat în schimbul lucrării mele. Se pare că am făcut o afacere foarte bună, deoarece în ziua de azi un album
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lumina zorilor până ce trenul s-a oprit în gară la Berzovia. Se făcuse dimineață. În timpul staționării trenului au început să se trezească toți colegii și a început forfota. Fiecare și-a scos câte un sandvici pentru a ne potoli foamea, beam apă de fântână sau chiar minerală. În momentul în care vagoanele noastre s-au atașat trenului de Timișoara și acesta s-a pus în mișcare în direcția din care am venit am avut impresia că ne întoarcem din drum. Până la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
revedere de la telespectatorii săi, a unei mostre colosale de kitsch: o emisiune de muzică populară. Câteva coconițe îmbrăcate scrobit, de la Artizanat, rujate și machiate, erau scoase la iarbă verde și puse să ne gâdile plăcut auzul. Dimineață se treziseră, își băuseră tacticos cafeluța, cu degetul mic ridicat, se duseseră apoi la coafor, săși reînnoiască permanentul, pentru ca în cele din urmă săși pună uniformele cu paiete și să meargă la serviciu: adică pe tăpșan la Muzeul Satului, unde televiziunea avea să le
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Realitatea TV nea anunțat în repetate rânduri, ca nu cumva să uităm, că „românii știu să se distreze“: „Românii știu să se distreze, iar astăzi au avut prilejul să se relaxeze, să asculte muzică, să mănânce mici și carne, să bea bere și - de ce nu? - să se bucure de aerul curat și de iarba verde.“ Antena 3 nu sa lăsat nici ea mai prejos: „Românii se distrează așa cum știu ei cel mai bine, adică cu mici, grătare din abundență, carne friptă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
se înghesuiau să le atingă cocoașa? (2009) Președintele se abține! Dragi telespectatori, urmăriți principala emisiune de știri a zilei. Ca în fiecare zi a concediului prezidențial, ne facem o datorie de onoare din a prezenta câte pahare de suc a băut președintele la terasă, pe unde sa mai scărpinat și câți pași face când dansează cu prima doamnă a țării. Aseară, puțin după ora nouă, Traian Băsescu și soția șiau încheiat ziua la o terasă din Olimp, așezați la o masă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
om cult prin genuflexiuni repetate în fața „marilor personalități“ pe care le invită, Andrei Gheorghe a mirosit că, pentru a fi intelectual, trebuie să fii un original, un incomod, un tip în război cu toată lumea. După cum mărturisea întrun interviu din revista Beau Monde, el deasta e antipatic: pentru că toți ceilalți sunt simpatici, iar el șia propus să fie altfel. Apoi, ca un intelectual autodidact care se respectă, a pus mâna pe un dicționar și a învățat de acolo o groază de termeni
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
că toate deșerturile nu valorează cît o piramidă pustie. Și că lașitate Înseamnă nu numai să eviți sau să fugi; tot lașitate e și daca nu-ți pasă. El se cutremură descoperind minciuna În care a trăit Însă vrea să bea paharul pînă la fund. Cel puțin dacă trebuie să Împlinească un destin, o va face fără să Îngenuncheze. Iar orgoliul său adevărat constă nu În acuzarea zeilor, ci În absolvirea lor. În acest moment Oedip face să triumfe umanul Împotriva
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un măslin prăfos, după cîteva ceasuri de somn chinuit, și pipăind cu ochii săi orbi lumina. E prea frumoasă dimineața din jurul lui pentru a o nega. Deocamdată izvorul tăriei lui e În mîndria lui sumbră, dar Îi va ajunge să bea toată viața din el? Uneori e gata să facă lucruri de care altădată s-a temut și s-a ferit. De pilda, să iubească lumea cu simplitate. Fără această iubire, rătăcirile n au altă zare decît un mormînt. Și e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
foiesc prin ele și acești pomi beți de o floare grăbită care mă umplu de recunoștință. Nu văd nici un argument serios pentru a-i da ascultare lui Baudelaire care pretindea că natura nu ne Învață nimic decît să dormim, să bem, să mîncăm și să ne ferim ( Deși Arcadia a fost devastată de sensuri de către „păstorii” și „păstorițele” care au vrut s-o imite la Roma În Settecento.) Nu voi crede niciodată, exclama el, că sufletul zeilor locuiește În plante. Dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vreau să Înalț aici steagul lui Rousseau, al reîntoarcerii la natură, ci să-mi strig pur și simplu bucuria de a redescoperi această dragoste În mine. Ulise Versul celebru al lui Du Bellay „Hereux qui, comme Ulysse, a fait un beau voyage” nu exprimă decît o jumătate de adevăr, dacă mă gîndesc că aventura lui Ulise n-are decît un scop: să-l facă să prețuiască sfîrșitul ei. CÎțiva pescari Într-o barcă, ale căror chipuri nu le disting, cerul vînăt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lumii, cu egală indiferență și ambiguitate. Dar eu am nevoie de sentimente limpezi și, stînd față În față cu memoria mea și cu marea, nu vreau să evit ceea ce mă silește să confrunt. Cine asculta cîntecul sirenelor uita să mai bea, să mai mănînce, uita de el Însuși, urmărindu-le pînă ce corabia se zdrobea de stînci; din clipa cînd nu mai aveau amintiri, corăbierii erau pierduți. Ulise se leagă deci de catarg pentru a nu uita. Șiretenia sa stă În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de coloanele albe, Sisif urcîndu-și stînca spre vîrful Acropolei și Oedip lovind cu bastonul pe cărarea pietroasă ca să nu se rătăcească și murmurînd continuu „Omul”, „Omul”, „Omul”... Statuile și coloanele ne aduc aminte prin liniștea lor că Socrate după ce a băut otrava s-a Întins și s-a acoperit cu mantaua ca să nu i se vadă fața crispată de durere... Căutînd zeii, pe Munte vom da peste oameni. Sisif murmură și el... (O piramidă nu ne poate apăra de moarte, dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]