29,566 matches
-
trăiesc și care petrec tot într-o patrie cu dânsul, căci printr-aceasta se mărește și se îmmulțește cinstea patriei; să fie om bun cinstit și drept, căci atunci se laudă patria când locuitorii ei sunt oameni de omenie, de treabă, cinstiți, buni și drepți; când binele patriei cere ca să dea cineva dintr-al său numai el singur, să dea cu bucurie, pentru că dă din cel ce este al patriei nu dintr-al său, pentru că ori ce are cineva este al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
numeroase date despre preocupările și educația femeii în epocă: „desăvârșită întru toate virtuțile pe care se cuvine să le întrunească o femeie [...] căci trup avea frumos, de ani era copilă încă, îndemânatică era, harnică tot pe-atâta și-n nicio treabă muierească, țesut cu arnice ori mătase, n-ai fi găsit ușor pe cineva s-o întreacă. Apoi pe lângă acestea zicea nu-i cu putință să afli paharnic sau scutier, cum vrei să-i spui, care să știe a sluji la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la vânătoare, a scrie și a citi, a face o socoteală mai bine ca un negustor.”192 Ilustrează, fără îndoială, un prototip ideal al feminității din amurgul Evului Mediu, care nu deține doar frumusețe, ci și o pricepere desăvârșită în treburile domestice (țesut, organizarea unui ospăț), dar are și o educație temeinică: poate scrie și calcula, poate gestiona o afacere, ba chiar mai mult, nu evită nici preocupările cinegetice, atât de îndrăgite de bărbați. Sunt puține personaje feminine în opera lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a propriei vieți, totul se vrea pus sub semnul deplinei sincerități. Vita domestica are suișuri și coborâșuri, devine, prin focalizatorul său (femeia narator), un spectacol hilar, denaturat. Din peisajul matrimonial, trei soți sunt catalogați „buni” pentru că, firește, erau „bogați, de treabă și moșnegi”373 . Donna demonicata care este nevasta din Bath se vrea un adevărat călău, cerând ceea ce știa că nu i se poate da, mai ales îndeplinirea datoririlor conjugale. Latura materială primează în ierarhia dorințelor femeii, când este iubită nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îi poate accede, de aici și neajutoratele lui lamentații: „Ce chip frumos avea, nespus!/ Vai mie! că destoinic nu-s/ A-l zugrăvi cât prețuiește!/ și angliceasca îmi lipsește/ și harul spre a-l scri cum este;/ Iar duhu-mi pentru trebi de-aceste/ Așijderea prea bont se-arată./ Ah, nu, frumusețea ei curată/ N-am har s-o cânt precum aș vrea.”658 Simplitatea comportării personajului feminin se evidențiază pregnant, lipsa oricărui artificiu devine o nouă etichetă a frumuseții: „Era firească
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
chiar și pentru narator: „Ci ea a strâns din dinți și, neclintită,/ A îndurat năpasta cea cumplită.”796 Atitudinea femeii este de o stăpânire perfectă, păstrând față de cei din jur, dar mai ales față de soț, imaginea soției ideale: „Era la trebi la fel de săritoare/ și de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare./ Nu pomenea de pruncă, și n obraz/ Nici umbră de restriște sau necaz/ Nu arăta; și nu vorbea de fată/ Nici jalnic, nici în șagă, niciodată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fi, de care sunt legată”822), dar acceptă supunerea înflăcăratului pretendent unei probe, la prima vedere imposibil de realizat: pentru a o câștiga deplin, îndrăgostitul trebuia să facă să dispară niște stânci de la malul mării: „În ziua când vei face treaba asta,/ Când fi-va netezită toată coasta,/ Te voi iubi ca nimeni pe pământ./ Mă leg în fața ta cu jurământ.”823 Deși, inițial, pare o slăbiciune din partea femeii de a ceda la insistența scutierului, totuși ea este conștientă că pretențiile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un frig cumplit, dar acesta îi va da o lecție vindicativă usturătoare, numind-o totodată „șarpe otrăvit”1021, „ființă mârșavă și rea”1022). Prefăcătoria poate fi dublată și de delapidare (Biancofiore - VIII. 10 - are o viclenie remarcabilă, amestecându-se în treburile destinate bărbaților, cum ar fi negoțul și cămătăria, sustrăgând de la un negustor pe care îl ademenise o sumă importantă) sau de dorința de a înșela încrederea masculină (Niccolosa acceptă să devină o simplă momeală pentru naivul Calandrino, în IX. 5
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
într-o altă scrisoare Hanrieta se laudă că l-a determinat pe fratele ei să se bărbierească singur) dar trebuie să ținem cont de opinia ei după care Eminescu avea nevoie de cineva care să-l secondeze, să-i dirijeze treburile casnice pentru ca el să se poate adânci fără grijă în studiu și creație. Aceasta a fost, pare-se, opinia generală a momentului și nu este de loc exclus ca intervenția Veronicăi Micle, care l-a smuls în aprilie 1888 din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
textul primitiv din Convorbiri literare... Și-mi citi câteva versuri care îmi sunau mult mai puternic în originalul lui Eminescu decât în versiunea domnului Maiorescu. Luptele sociale și politice m-au îndepărtat tot mai mult de aceste preocupări literare și treaba a rămas neisprăvită...” („Flacăra”, 1914, nr. 35, p. 393-395). Este singura lui luare de cuvânt în chestie, biblioteca și arhiva i s-au risipit. Am mai vorbit despre aceste lucruri în cartea „Eminescu și editorii săi”, 2000. Vol. I, p.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și V. G. Morțun i-au fost elevi lui Eminescu în 1874 și nu s-a înțeles cu ei (au provocat o grevă școlărească în 1874, cu „scenarizarea” poemului împărat și proletar de M. Eminescu abia publicat în „Convorbiri literare”, treabă pentru care, în loc să le fie scos profesorul de germană, Eminescu adică, au fost chiar ei exmatriculați din școală trebuind să-și continue studiile în Franța și Belgia unde s-au îndoctrinat metodic cu ideile socialiste). Socialiștii ieșeni vor fi, însă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
stricat cu toată lumea, și că toată energia, dac-am avut-o vreodată, și toată elasticitatea intelectuală s-au dus pe apa Sâmbetei. Se prea poate ca, de azi pe mâni, toată întreprinderea să înceteze și fiecare să-și vază de treabă. Eu rămân cel amăgit în afacere, căci am lucrat din convingere și cu speranța în consolidarea ideilor mele și un mai bun viitor. Dar nu merge. În opt ani de când m-am întors în România decepțiune a urmat la decepțiune
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
tare, că trei ani n-a fost vânt și erau pânele amare. Dumnezeu s-a dus la dânsul și i-a zis: "De ce te mânii, eu i-am luat și-s la mine, în împărăția mea, dară tu fă-ți treaba ta"! De atunci s-a apucat iar la lucrul lui".166 Vântul este considerat atât forță cosmogonică primordială, cât și simbol al extincției universale: "Vântul e un om cu aripi, da o aripă i-a luat Dumnezeu, că era prea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
argintul,/ Dulce ca mierea, / Bun ca pâinea, / Sănătos ca oul, / Rumen ca bujorul,/ Atrăgător ca busuiocul, / Și alb ca laptele" sau "Să fie sănătos / Și norocos / Și mintos / Și voios / Și frumos / Și drăgăstos / Și-nvățat / Și bogat / Om de treabă." 202 Prin apa de la botez se stabilesc legăturile cu lumea profană, dar și cu lumea sacră; apa de la botez se aruncă întotdeauna într-un loc curat, lângă un pom sau pe straturile de flori,,iar luminile de la botez se păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aduna / Sănătate-i căpăta. Cine pe tine te-a vedea / Să-i pară că soarele a răsărit / Soarele ți s-a scrie în frunte / Doi luceferi / În umerile obrazului / Și luna în barbă. / Și tu-i fi cea mai de treabă / Mai frumoasă, / Mai sănătoasă și mai voioasă."63 Element purificator și psihopomp, apa cunoaște multiple ipostaze care structurează spațiul poetic ca spațiu al metamorfozelor: "Acolo-n vale la pârâu, / Spală mândra dorul meu; / Tot îl spală și-l albește / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
reliefează "făcutul" și "desfăcutul" sortirii, ca metaforă a "cântului" și "descântec" al ursitei: Când eram în vremea mea, / Nici scripcă nu-mi trebuia, / Scripcă era gura mea: Că scripca-i o doagă spartă, / Gura cu cântecu-i dată; / Și la scripcă trebi arc, / Eu doina din gură-o fac; / Și la scripcă trebi strune, / Eu din gură ți le-oi spune, / Și mai rele, și mai bune, / Toate câte sunt pe lume."218 Paralelismul analogic, structurat pe baza incipit-ului adversativ, aflat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al ursitei: Când eram în vremea mea, / Nici scripcă nu-mi trebuia, / Scripcă era gura mea: Că scripca-i o doagă spartă, / Gura cu cântecu-i dată; / Și la scripcă trebi arc, / Eu doina din gură-o fac; / Și la scripcă trebi strune, / Eu din gură ți le-oi spune, / Și mai rele, și mai bune, / Toate câte sunt pe lume."218 Paralelismul analogic, structurat pe baza incipit-ului adversativ, aflat în relație semantică directă cu propozițiile circumstanțiale de scop, definesc "cântul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
călinii. / Călinii se scutură, / Bătrânii se bucură. / Pe drum merg, pe drum mă duc, / Bătrânețele m-ajung. Bătrânețe cu slăbie, / Nu-mi cădeți năpastă mie. Voi năpaste mi-ți căde, / Cu securea v-oi tăie / Și m-oi duce în treaba me, / Să v-arăt la bătrânețe / Cine-am fost la tinerețe. / Cine m-o îmbătrânit, / Cât în lume am trăit? / Mai mult rele decât bune: Lelița cu ochi de mure. M-o iubit și le-am iubit, / Acelea m-o-mbătrânit. Lelița
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un alt sat sărac de munte în care Wittgenstein a funcționat ca învățător, ei erau foarte nemulțumiți îndeosebi pentru că îi reținea după-mesele departe de casă pe elevii mai dotați și motivați. Iar insistența lui Wittgenstein de a i pune la treabă pe copiii leneși și neinteresați a dus la incidente. Ceea ce îl indigna pe învățător în comportarea unor copii erau cu deosebire minciuna și răutatea.56 Pierzându-și răbdarea, trecea uneori la corecții fizice. Incidentele de acest gen au culminat la
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pe malul mării, la Rosro Cottage, în vestul Irlandei. Singurul om pe care îl vede aici este un pescar dintr-un sat apropiat, care îi aduce zilnic lapte și turbă pentru încălzit. Acestui om, Tom Mulkerrins, care îl ajuta la treburile gospodărești, îi dădea să distrugă manuscrisele de care nu mai avea nevoie. Este puțin spus că viața lui Wittgenstein a fost aici una austeră. Ajunge amănuntul că el nu mânca în general hrană caldă, ci conserve. Când Tom i-a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de la oricine simplitate.“ (Citat după K. O. Amos, R. Larsen, op. cit., p. 237.) 23 Iată ce i spunea lui Pinsent: „Se putea crede că la Cambridge el ar fi putut în egală măsură să lucreze bine și să facă o treabă bună predând; jura însă că numai în exil va putea să înfăptuiască tot ceea ce îi stă în putere; și este mai bine să realizezi o cercetare de calitate și să nu predai decât să faci o cercetare mediocră și să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și astăzi, un proiect interesant. 44 Ibidem, p. 68. 45 Ibidem, p. 112. 45a L. Wittgenstein, Geheime Tagebücher 1914-1916, ed. cit., p. 154. 46 El își justifica astfel decizia într-o scrisoare către Ludwig von Ficker: „Scrierea textului a fost treaba mea; de preluat trebuie să-l preia lumea, și anume în modalitatea normală.“ 47 P. Engelmann, op. cit., p. 98. În iulie 1920, Wittgenstein îi comunica lui Russell că nu va mai întreprinde nimic pentru publicarea manuscrisului și adăuga: „Dacă ai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prejudecăți tradiționale. Acest mod de a gândi explică de ce Russell a susținut de-a lungul întregii sale vieți că libertatea de gândire și expresie, care face posibilă discuția publică, precum și sistemul politic democratic, care permite afirmarea voinței cetățenilor în conducerea treburilor publice, sunt premise esențiale ale bunei stări a comunității. Piatra de încercare a intelectualului autentic i-a apărut a fi nu numai devotamentul, ci și angajarea fără rezerve pentru aceste valori. Spre deosebire de mulți confrați, el nu a fost nici un moment
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
E mai sănătos să servești un adevăr comun decît un adevăr În care să crezi numai tu, sau care să-ți servească doar ție. * „Totul Învață oamenii prin relațiile dintre ei.” (Euripide) Învățatul Theognis dă un exemplu: „De la oameni de treabă vei Învăța lucruri bune; dacă Însă te vei amesteca cu cei răi, vei pierde și mintea pe care o ai”. * „Omul este prin natura sa o ființă socială.” (Fr. Fenelon) Văzînd Însă cît de mult este omul de astăzi centrat
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pentru domnișoara Ebba este demonstrată de corespondența dintre cele două în care își declarau dragostea una alteia. Până în anul 1652, regina Cristina s-a dedicat problemelor statului, dar odată cu sosirea carismaticului trimis special al Spaniei, Don Antonio Pimentel de Prado, treburile imperiului au fost lăsate pe locul al doilea. Cei doi au fost acuzați că ar fi avut o relație amoroasă, lucru dezmințit de către Regină. În realitate, Cristina plănuia de ceva timp să abdice, mai ales că trăia într-o țară
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]