3,598 matches
-
Au existat războaie care s-au făcut numai din nevoia de a găsi victime. Când prizonierii lipseau, războinicii urcau uneori ei înșiși să moară pe butucul rotund de piatră. Soarele nu vroia altă hrană în afară de sânge omenesc, băutura care îi îmbăta pe zei și singura în stare să-i regenereze. Baletul universului se jucă într-o baltă de sânge. Numai la inaugurarea marelui templu din Tenochtitlan au fost sacrificați, se pare, 20 000 de prizonieri. Desigur, a uita că această cruzime
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
piept și, caldă, încă, o va arăta zeilor, ca aceștia să se bucure. " Este nevoie de atâta durere? a întrebat Tatle, care a crescut alături de Quetzalcoatl, ca și cum ar fi fost fiul lui. Urcă ea ca mirosul de nopal și îi îmbată pe zei?" Tatle compară moartea cu un șacal flămând. Și cu aerul său de copil bătrân care a trecut prin multe, având acum tot atâtea îndoieli câte amintiri, le spune celorlalți, în timp ce cu piciorul șchiop desenează o săgeată în praf
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mediu, la Palenque a reînceput domnia junglei. Arborii tropicali și-au înfipt rădăcinile în piatra moale, poroasă, aleasă astfel pentru a facilita basorelieful, ruinele au fost inundate de ierburi, măcinate de umezeală, iar păsările au început să cânte deasupra lor îmbătate de parfumuri putrede. Ceea ce s-a întîmplat la Roma datorită barbariei, s-a întîmplat la Palenque datorită junglei. răzbunarea junglei Ulterior, m-am lămurit că motivele pentru care orașul a fost părăsit nu sunt chiar atât de necunoscute. Ca și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ca pe niște puțoi care "nici nu știu cum arată obectu' ăla". Firește, au ajuns iarăși la cântecele pe care le lălăiau cu un mereu reînnoit entuziasm. Coniacul trecea de la unul la altul, toți făceau pe nebunii, se prefăceau că s-au îmbătat, răcneau și hohoteau când se spuneau bancuri. Fetele noastre, dintre care Fii era permanent ținută după gât de Lulu iar Michi stătea lipită de Manix, evitau cu grijă să intre în clinciurile vorbelor în doi peri, dar chicoteau și ele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ții atât de ascunse încât nu ți le mărturisești nici ție, ca să nu te trădezi! Arta nu se învață ca orice meserie stând în bancă sau la strung, dacă vrei să înveți pleacă la munte, vino pe la cafenea, fă dragoste, îmbată-te, revoltă-te, înjură, mută-ți ființa în toate stările, leapădă-te pentru a jura din nou credință, fii contradictoriu! Ne oprim locului și eu n-am pierdut nici un cuvânt din spusele lui, Eu rămân la autobus, tu încotro o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de zece astăzi și arde de nerăbdare să arate carnetul părintelui Ioan, eu cu gândul la apropiata nuntă a Corinei, va fi sâmbătă, sunt cavalerul ei de onoare, fratele ei, copacii în floare în grădini, prunii înfloriți bezmetic și albinele îmbătate de mirosul tare al florilor, fluturi înaintea noastră pe cărare, de peste grădini un zvon de cântec, un glas de fată, încă nu disting cuvintele, dar melodia vine ritmată spre mine, învăluindu-mă ca mireasma dulce a florilor de pruni, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spre el, trebuie să-mi schimb ochelarii, cei pe care-i port acum nu-mi mai sunt buni, Să ți-i schimbi! ce zici de-un cognac, de-o vodcă, am și bere dacă vrei, Un cognac! vreau să mă îmbăt astă-seară, Radu, vreau să mă îmbăt! Desenul meu naiv în culori vii de pe ecranul calculatorului pare să exalte o fericire neînțeleasă și nu-mi vine să cred că, Radu ne umple două pahare de cognac și-mi amintesc cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ochelarii, cei pe care-i port acum nu-mi mai sunt buni, Să ți-i schimbi! ce zici de-un cognac, de-o vodcă, am și bere dacă vrei, Un cognac! vreau să mă îmbăt astă-seară, Radu, vreau să mă îmbăt! Desenul meu naiv în culori vii de pe ecranul calculatorului pare să exalte o fericire neînțeleasă și nu-mi vine să cred că, Radu ne umple două pahare de cognac și-mi amintesc cum am desenat-o în atelierul lui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în stare să mă lupt și cu cel mai bun prieten al meu pentru o femeie, mă ridic din scaun, nu știu ce să fac cu desenul colorat de pe ecran, îl las acolo și mă strecor spre ieșire, nu mă voi mai îmbăta în seara asta, femeile n-au pic de rușine, năvălesc așa în viața ta! afară plouă sau ninge, n-am nimic pe cap, n-am umbrelă, haina de piele numai și umblu prin ploaia-lapovița-ninsoarea asta până îmi reglez cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se scuză ea. E prea devreme, sunt încă prea inhibată ca să încep să dansez. —Bine, te mai întreb o dată peste o oră. Perfect! exclamă ea mirată, uitându-se la figura lui entuziastă. Nu îi ajungea o oră pentru a se îmbăta destul. De fapt, o viață întreagă nu ar fi fost de ajuns. Peste puțin timp, spre deliciul ei, o văzu pe Joy sărutându-se cu Jumătate-om-jumătatebursuc. A mai rămas puțin. Deși era o petrecere destul de nasoală, se simțea fericită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el și pătura lui portocalie nu erau pe nicăieri. —Femei singure și homosexuali, îi catalogă Joy dintr-o singură privire pe cei aproximativ cincizeci de oameni care erau acolo. O pierdere de vreme, dar, dacă tot suntem aici, măcar să ne îmbătăm. Ce fonduri avem? —Fonduri? Joy dădu din cap și oftă. Mai era o oră până se deschidea clubul. Instructorul, care s-a prezentat ca fiind „Alberto, din Cuba“, era un om destul de șters. Până când a început să danseze. Flexibil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vacanțe bancare. Să n-audă de ea! De cum au ajuns, Lisa dispăru în mulțimea bine îmbrăcată, Kelvin se îndreptă direct către bar, iar Ashling începu să se plimbe curioasă prin încăpere. Nu cunoștea pe nimeni și nici nu se putea îmbăta prea tare, din cauza lecției de salsa care urma. Și trebuia să ajungă la lecția de salsa, era abia a doua lecție, adică mult prea devreme pentru a începe să tragă chiulul. Din când în când, îl vedea pe Jack Devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în noua sa viață. —Prietenul meu mă scoate în oraș la cină. —Prietenul tău? A, vrei să spui Marcus Valentine? Și te scoate în oraș? spuse Joy, cu un ton de gelozie. Cu mine, bărbații nu vor decât să se îmbete. Nu mă hrănesc niciodată. Apoi a făcut o pauză și Ashling a simțit că urmează să spună ceva scârbos. Și nu a fost dezamăgită. Singurul lucru cu care mă hrănește al meu, spuse Joy în scârbă, este scula lui. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
remarcabil. Cu atitudinea unei pisici afectuoase, își punea fața pe umerii oamenilor și explica tuturor cu o sinceritate fermecătoare: Am doi copii, așa că nu prea ies. Apoi a îmbrățișat-o pe Lisa și i-a spus cu candoare: — M-am îmbătat! Vezi tu, eu nu prea ies. Apoi a observat că Ashling o privea și a exclamat: — Oh, Ahling, sunt beată. Ești supărată pe mine? Dar înainte ca Ashling să poată răspunde, Clodagh își întorsese privirea și, împleticindu-se în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
astea, continuă Clodagh. Asta pentru că nu le scoate el. — Și apoi? întrebă Ashling geloasă, nu foarte sigură că mai rezistă la astfel de știri. Ați mers acasă? —Nicidecum. Am mers în culise, l-am cunoscut pe Eddie Izzard, ne-am îmbătat. Fantastic! Despărțirea de părinții ei, care era ciudată de obicei, a fost și mai grea de data asta. —Ai și tu un prieten? întrebă Mike jovial, punând fără să vrea sare pe rana ei foarte proaspătă. Să îl aduci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cinism care aproape că îl făcea pe al ei de râs. Sau poate că problema venea de la ea. Nu se putea descotorosi de senzația de pierdere care plutise asupra ei toată ziua. A băut mult, dar nu s-a putut îmbăta, iar întâlnirea, departe de a-i ridica moralul, nu a făcut altceva, decât să o deprime. Iar apoi Dylan și-a făcut clară dorința de a se culca cu ea, ceea ce a deprimat-o și mai rău. A spus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ciudat cât voi trăi! Mirajul naturii Elena Roșu Rumeneala zorilor înflorea discret pe cerul răsăritului. Soarele țesea scări de văpaie pe undele pârâiașului de munte. Lumina blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre cetini de brazi, pini și mesteceni viguroși. Își
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
fără s-o posede cu totul. Luminile caselor se stingeau una după alta, iar eu eram singur. Dinspre dealuri bătea un vânt rece. Am avut un frison și atunci mi-a picat fisa. Ieși victorios dintr-un meci. Transpirat fleașcă, îmbătat de victorie, te simți buricul pământului și vrei ca senzația să dureze la infinit. Agenții de pariuri, care au câștigat bani grași de pe urma ta, îți aduc o fată. O profesionistă, o semiprofesionistă, o amatoare amețită ea însăși de victorie. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îi acoperi cu vocea sa, amplificată de microfon: — Iar în colțul negru, în greutate de optzeci și șase de kilograme și jumătate, un polițist din Los Angeles neînvins, cu treizeci și șase de victorii consecutive. Șiretul Bucky Bleichert! M-am îmbătat de ovații și mi-am imprimat în minte fețele spectatorilor din jurul ringului, prefăcându-mă că n-aveam de gând să mă las învins. Zgomotul din sală se diminuă. M-am îndreptat spre centrul ringului. Blanchard se apropie, arbitrul mormăi niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
astea și eu devenisem gelos pe Laurie. Am început s-o las singură când ieșea să se joace, după orele de școală. Și mai era și fata asta nebunatică de se mutase în cartier. Era o destrăbălată. Obișnuia să se îmbete în cadă și și-o punea cu toți băieții. Când Laurie a fost răpită, eu tocmai i-o trăgeam tipei. Ar fi trebuit să o protejez pe sora mea. M-am întins după brațul partenerului meu, ca să-i dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un șervețel. Ea îl rupse în bucățele, pe care le înșiră apoi pe masă. — Asta înseamnă că trebuie să mă întorc la ai mei? Millard aprobă, dând din cap: — Da. — Tata mă bate. E un prostovan de slovac care se îmbată și mă bate. — Drăguță, după ce te întorci în Iowa, o să te afli în regim de eliberare condiționată. Spune-i polițistului tău de la Eliberări Condiționate că tatăl tău te bate și o să-l facă să se oprească cât ai zice pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cafteli și beții prin baruri și cheltuia o groază de biștari. Apoi un amic de la Patrula de Graniță îmi zice că se ascunde în Ensenada, că le plătește jandarmilor șpagă pentru protecție și că ăia chiar îl lasă să se îmbete și să se ia la bătaie în orașul lor - o chestie pe care Vasquez de regulă n-o tolerează. Buuun! Așa că am venit aici și am început să-l urmăresc pe Blanchard, care se dădea cel mai tare din parcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
toarne tot, până la ultima picătură. Cu orice preț. Pe la mijlocul anilor ’20 Ramona a vrut să facă un copil, începu el. Eu nu voiam și mă săturasem să mă tot bată la cap cu chestia asta. Într-o noapte m-am îmbătat și mi-a trecut prin cap ceva. „Mamă, vrei un copil? Las’ că-ți torn eu un flăcău exact ca mine“. I-am tras-o fără prezervativ, m-am trezit din beție și nu m-am mai gândit la chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
puse reverențios la loc deasupra grămezii, la un loc cu toate celelalte. Totul de aici fusese cândva viu, plin de energie, zgomotos, murdar, imperfect, dezgustător. Acum Însă cu toții erau lângă Dumnezeu. Acum Își aflaseră liniștea. Închise ochii și inspiră adânc, Îmbătându-se de mirosurile acelea. Unele proaspete, altele grele. Toate minunate. Probabil că mirosurile astea le simți atunci când ești Dumnezeu, gândi el admirându-și colecția. Probabil că așa miroase și În rai. Înconjurat de moarte. Fața i se lăți Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
despre cel dispărut. A doua treime au petrecut-o bârfind despre investigația celor de la Standarde Profesionale cu privire la scurgerea de informații către presă. Faptul că Își schimbaseră numele din Reclamații și Disciplină nu Îi făcuse deloc mai populari. Și ultima treime Îmbătându-se În ultimul hal. Unul din agenți - Logan nu reuși să Își aducă aminte numele - se clătină până la masă cu un nou rând de beri. Intrase În acea fază a beției În care totul pare din cale-afară de amuzant, chicotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]