3,501 matches
-
Legătura cu Unul va fi, evident, de natura unirii, ceea ce i-a determinat pe mulți dintre practicanți sau autori să folosească pentru a sugera această relație metafore aparți nând limbajului erotic, ca semn pentru noi al unirii totale: iubire, sărutare, îmbrățișare, mângâiere, nuntă, unire nupțială etc.: „Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, / întru parfumul mirurilor tale bune sunt. Nu mele tău este mir vărsat. De aceea te iubesc pe tine fetele! Ia
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Oricât de curios și ciudat ar părea, acest ultim aspect se regăsește, „camuflat“ în profan (cum ar spune, probabil, Mircea Eliade), în dorința și năzuința „științifică“, de cunoaștere și abordare „sistematică“ - este vorba despre un cerc „făcut“ (nu primit prin îmbrățișarea a toate), dacă nu chiar (și adeseori) „contrafăcut“, care oferă doar aparența încercuirii totale, fără rest, prezentată ca posibilitate (și reușită) de explicare și explicitare în totalitate a lumii. Un astfel de exemplu sunt sistemele filozofice și științifice care își
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
la toate în iubirea față de Unul este pentru rodire și creștere - nu pentru respingerea sau negarea unei părți ori trepte din ierarhie. Renunțarea asu mată doar negativ, ca respingere a treptelor sau dimensi unilor realului, pierde strălucirea multiplului și posibilitatea „îmbrățișării“ Unului la nivelul ierarhiei. Hristos nu se retrage în deșert pentru că respinge lumea, fugind de ea, ci este „dus de Duhul în pustie“. Când Buddha propovăduiește „calea de mijloc“, ea nu pre supune nicidecum anularea lumii și retragerea într-un
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dez voltat o literatură. Ceea ce pe treptele intermediare se înfățișează ca renunțare ori pierdere (atât pentru practicant, cât și, mai ales, pentru cei ce privesc „din afară“) pe treptele superioare este per ceput ca eliberare de toate și deopotrivă ca îmbrățișare a lor prin legătura Unului. III.2 Despre spațiu, timp și „saltul“ cuantic Noua viziune cu privire la înțelegerea fenomenului religios și, în genere, a oricărui fenomen s-ar cuveni să acorde o atenție mai mare cadrului, orizontului subiectiv din interiorul căruia
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de gândire sau tradiții, decupând și recompunând aceleași „cioburi“. Dimensiunea creatoare este cea care va da viață și chip propriu unui mesaj, respectiv unei lucrări. Trupul se naște din trup, însă sufletul nu. Gestul nașterii sufletului este concomitent cu gestul îmbrățișării, însă fără contaminare, a vizibilului și familiarului, în cazul nos tru reprezentat de moștenirea academică, intelectuală, cul turală. Asumarea și adâncirea tradițiilor de gândire din care ne hrănim și prin care, în ultimă instanță, ne descriem și ne identificăm constituie
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și foarte liniștitor. —O, Darcey! Anna, care stătea lângă un alt pompier, se aruncă de gâtul ei. — Ce bine-mi pare că n-ai pățit nimic. A fost nimica toată. Sunt măreață, nu-ți face griji. Darcey se desprinse din îmbrățișarea Annei deși încă tremura. — Ce naiba căutai în birou la ora asta? întrebă Neil. Nu m-am urcat în lift la ora asta, i-o întoarse ea. Era aproape zece seara. —Zău așa, Darcey. Să rămâi la birou până la zece seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
s-o preia. Accentul îi deveni mai blând pe măsură ce vorbea, așa cum fusese la petrecerea de Crăciun la care dansase cu el, gândindu-se că era minunat. Își amintea sentimentul de siguranță și de alinare pe care îl încercase simțindu-i îmbrățișarea. Și cum uitase, pentru o clipă, de Aidan Clarke și Nieve Stapleton, de cum ar fi trebuit să fie lucrurile. De ce nu l-am iubit? se întrebă. El ținea la mine. Eu țineam la el. Mă făcea fericită. De ce nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și noi legătura. Probabil că o să-mi povestești despre toate performanțele tale pe care va trebui să le egalez. Să știi că da, zise ea. Neil o îmbrățișă și el. Parfumul lui îi era încă familiar. La fel ca și îmbrățișarea. Înghiți în sec, îl strânse și ea în brațe și apoi se urcă în taxi. Furtuna se dezlănțui pe la două dimineața. Stătuse mult în fața oglinzii din dormitor, demachindu-se încet și hidratându-și tenul, fără a-și putea explica foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Radule! strigă Catrina, înfiorată de atingerea buzelor flăcăului. Nu mă pot mișca ca-n Iași! Dar să știi c-o să vin poimâine noapte, când vârcolacii vor mânca luna, iar creștinii s or ascunde de frică! promise diacul, desprinzându-se din îmbrățișarea molatică a domniței. În tot acest timp, doi ochi scrutau întunericul nopții, încercând să deslușească vorbele celor doi îndrăgostiți. Era hatmanul Barnovschi, care nu plecase spre Suceava, întârziind din pricina unor daraveri cu vierii din Dealul lui Vodă, care-i datorau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
primit o educație aleasă, urmând cursurile Liceului Pedagogic, menirea fiind să acorde, la rându-i educație multor generații de copii. Nimeni din rudele ei n-a mai știut de ea. Ea nu și mai amintea decât de căldura molatică a îmbrățișărilor moșului Gheorghe și de bunătățile primite în dar. Familia care a înfiat-o i-a ascuns adevărul, până când, în timpul examenului de bacalaureat, domnul Mitică, un apropiat al tatălui ei vitreg, descoperi adevărul: Mariana era sora lui! Cum să-i spună
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Mi-era ciudă pe neputința mea de a-mi demonstra talentul în fața ei, Cu cât insistam stricam tot mai mult, ea mă tot liniștea spunându-mi că-i place, a plecat apoi la baie lăsându-mă singur, A venit târziu, îmbrățișarea ei pe la spate, frecându-se de peretele casei pisica își linge cu satisfacție buzele, își întinde spinarea, apoi lipindu-se leneșă de piciorul lui Theo se-ndreaptă molatic spre gărdulețul de flori, îl sare grațioasă, Și părul ei bogat acoperindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
guste din dulceață, E bună! confirmă și Theo prima mea impresie, Theo îi înconjoară cu brațul mijlocul aducând-o spre el, Te-ai făcut mare și frumoasă, Ileana, ea înroșindu-se, evitându-mi privirea nesățioasă, încercând să se smulgă timidă îmbrățișării lui, având grijă de farfuria pe care ea o ferește de Theo, ca nu cumva acesta neatent să, În mine se ciocnesc ca două trenuri, pe de-o parte dorința de a surprinde cât mai mult din felul cum el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu rochia cu buline roz, a cules-o ca pe-o floare de la margine de drum și, pe de altă parte, nemulțumirea profundă de acest gest al lui Theo care o implică pe fată, ea s-a desprins acum din îmbrățișare, Theo surâde departe, nici nu și-a dat seama probabil, Ileana fuge roșie cu farfuria goală înspre bucătărie. Cum e dulceața? ne strigă mama și nici unul din noi nu răspunde, Theo cu gândul la, eu neputincios după cele ce ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cărțile, rochia albă cu buline roz se-așază lângă mine pe laviță, cutele largi ale rochiei mi-ating genunchii, Ileana pregătește o felie de pâine pentru Theo, se-mbujorează toată potrivindu-i-o între degete, Theo nu mai face gestul îmbrățișării, îl reconstitui numai eu în minte, brațul meu drept învățat de mic să facă numai cruce va mai învăța oare, mă îmbie și pe mine cu coșul de pâine, îmi întind și eu dulceața pe-o felie, și parcă lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cap mai înalt decât ea, Ce facem noi aici, mă întreabă ea ușor insinuant, Hai, vino! Iar eu cu tăria ce-o pot pune acum în vocea mea, Nu! mă privește scurt, înțelegându-mi înduplecarea și se smulge încet din îmbrățișarea mea neîncepută, fără cuvinte, îmi vine acum să alerg în urma ei, mai aveam atât de puțin până la ea acasă, să-i cer iertare, s-o cuprind pe la spate, mersul ei lent, ușor obosit îmi dovedește că tocmai acest lucru așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o fi adormit demult, Lasă-ți inima să vorbească! Când? Acum?! V După parfumul ce-l simt am impresia că ești îmbrăcată în ceva de culoarea sânzâienelor, așa cum mi le amintesc eu, și Theo își desface larg brațele așteptând nerăbdător îmbrățișarea Corinei, ea râde lăsându-se sărutată de frate, Simțurile tale de artist, dragul meu, nu pot fi nicicând luate prin surprindere, Theo! Theo! copiii aleargă zgomotoși la el, agățându-se de picioarele lui, două mogâldețe, fluturând ca două stegulețe viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rămân la ei la masă, degeaba mi-am iuțit pasul, Theo nerăbdător să vină Corina, și când ea a intrat pe poartă i-a spus, După parfumul ce-l simt am impresia că ești îmbrăcată în ceva de culoarea sânzâienelor, îmbrățișarea de-o clipă dintre frate și soră, brațul lui drept înconjurându-iI mijlocul apropiind-o mult de el, ce-și vorbesc oare acum dincolo?! și gestul lui mi-a rămas întipărit în minte, Theo e fericit! atât de fericit cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
adineauri a lui Theo se preschimbă ca prin farmec la auzul glasurilor vesele ale celor doi copii, se apleacă spre ei, îi sărută, râde cu brațele înfășurând trupușoarele neastâmpărate, Irina descoperă din priviri tablourile sprijinite de pereți, evadează zglobie din îmbrățișarea lui Theo, Vladimir o urmează îndeaproape, Uite! Un desen mare! Ce vezi acolo? curios Theo, spune-mi și mie! Amândoi copiii s-au oprit în fața Bunăvestirii, tabloul îi depășește în înălțime, Două mâini, răspunde frumos Irina, Și un, un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care mă sperie până obosesc și cad epuizat, respirând din greu ca și cum s-ar fi terminat tot aerul pământului, pieptul mi se ridică și se lasă într-o încordare teribilă, mă întorc cu fața la pământ și-mi deschid brațele larg a îmbrățișare, în fața ochilor mei deschiși, aproape de sol, zac trupurile rănite de flori și fire de iarbă strivite în furia mea neputincioasă, sunt un ucigaș de inocență! Clopoțeii mov ale căror glasuri tânguitoare ar fi trebuit să le audă urechea ta surdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și femeia pe care o țin cu atâta arzătoare patimă în brațele mele îmi dă un nume care nu e al meu, Andrzej, și consoanele greoaie se rostogolesc pe buzele ei ca o melodie divină, Anne! o desprind ușor din îmbrățișarea mea și o silesc să mă privească în ochi, să mă recunoască, Nu sunt acel Andrzej, Theo! Da, acesta-i numele meu, Theo! ea mi-l șoptește cu ultimele puteri, ca și cum rostirea celuilalt nume ar fi costat-o toată energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neobișnuită, să știi că fac parte dintre cei care, dacă mi s-ar cere să te zidesc în zid pentru arta mea, aș face-o, Ana, aș face-o cu inimă grea, dar aș face-o, apoi o cuprindea în îmbrățișări sub ochii mei năuci, în biserica neterminată, și ea șoptea cum n-am mai auzit niciodată în glas de femeie, Știu, Theo, știu! apoi se-ntorcea spre mine, Dăm cu tencuială! Du-te acum, Ana! Lasă-mă să te privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu noi. Poate vin, spuse Clodagh mohorâtă. Dar doar pentru că vă plac. E nevoie de ajutor? întrebă Ted, plin de speranță. — Nu, spuse Ashling fermă. O ducem doar acasă la soțul ei. Clodagh îl acoperi pe Ted într-o mare îmbrățișare, după care și-a țuguiat buzele - la care Ashling rămase uimită - și l-a sărutat pe frunte. —Ești simpatic, spuse ea cu drag. Nu uita să treci pe la mine. Nu uit! Haide. Ashling a apucat-o de braț, dar Clodagh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tricotată pusă pe umeri. Ce bine e să te văd, spuse Monica, gata să izbucnească în lacrimi de mândrie. —Și eu mă bucur să te văd, spuse Ashling, neputându-se abține să nu se simtă vinovată. Apoi a urmat o îmbrățișare - combinația ciudată a Monicăi între o apropiere de obraji ca între doamne și strânsul la piept a făcut ca întâlnirea să pară mai mult o bătaie. —Bună, tată. E, bine ai venit, bine ai venit! Mike părea stânjenit - oare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nu putea să fie singură și nu putea să fie cu nimeni altcineva și, pentru o clipă îngrozitoare, s-a întrebat dacă nu cumva cedează nervos. Acest gând chinuitor a ținut-o captivă, până când a reușit să se sustragă din îmbrățișarea patului. Cedarea nervoasă era chiar mai neplăcută decât obligația de a ieși. Marcus a sunat după-amiază și, în ciuda celor întâmplate, fiecare celulă din corpul ei a cântat la auzul vocii lui. Era înnebunită după el, într-un fel în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
arestat. Lee e speriat, iar eu știu ce-i poate pielea lui Bobby. E dat dracului. Am îmbrățișat-o și am strâns-o la piept. — Șșt! Focul și Gheața se ocupă de problemă. Tu dormi liniștită. Kay se eliberă din îmbrățișare. — Nu-l știi pe Bobby. Nu știi ce m-a pus să fac. I-am dat la o parte o șuviță de păr de pe ochi. — Ba știu, dar nu-mi pasă. Adică îmi pasă, dar... — Înțeleg ce vrei să zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]