4,030 matches
-
la acei oameni, m-au primit foarte bine, mi-au dat patul cel mai bun din casă, să dorm acolo, și am făcut baie de zece ori, și m-au Îmbrăcat. Vă puteți Închipui, era ceva fantastic. Eu eram Încă Îmbrăcată așa cum am fost Îmbrăcată acolo, la Slutsk. Acolo am stat și de acolo m-am dus În fiecare zi la gară. Între timp am fost și la un spital, pentru că aveam probleme cu ochii - aveam, trebuie să vă spun, râie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ieșeau, bineînțeles, tumefiați, bătuți... - Erau bătuți, În general, capii de familie? DAVIDOVICI: Da. Ce să ne bată pe noi? Acolo Încă nu. - De unde știau cine avea mai mulți bani? ADLER: Nu știau. Îi luau la Întâmplare. Care era mai bine Îmbrăcat. - Cum v-ați organizat acolo? DAVIDOVICI: Nu aveam timp de organizare, că nu am stat mult... Și apoi asta era sarcina bătrânilor - vorbesc de cei care aveau 40-41 de ani. Era treaba lor, nu a noastră. Ce spuneau ei asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Aveam 18 ani și spuneam: „Ce o să fie o să fie” - dar ei... Și apoi, când au ajuns În camerele alea de gazare, spunându-le că sunt duși la dezinfecție, la dușuri, și dușurile alea... Și ne așteptau SS-iștii ăia Îmbrăcați impecabil, foarte ordonați..., cu răcnetele alea... Cred că era și Mengele În așteptarea noastră, care făcea un semn În dreapta și-n stânga și, În funcție de asta, erai sau nu omorât. Când ne-am despărțit de părinții mei... Tineretul a rămas, tineret
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
grup de comando, În haine vărgate, tot deținuți - era denumit „Canada”. Asta am aflat ulterior. Destul de vânjoși, tineri, ne scoteau din vagoane cu ce aveai pe tine - fără bagaj. Era o hărmălaie că pierdeai orice orientare. Erau și nemți, militari, Îmbrăcați, dar ei nu se băgau. Deci afară și separarea. Nu ne-au lăsat să luăm bagajele. Bărbații Într-o parte, femeile Într-o parte. Atunci ne-am aliniat: a fost prima separare. Tot transportul ăla care era acolo. Și ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din nou până unde am fost selectați, dar nu mai era nimic se terminase totul. Mă duc la capătul barăcii și o iau la vale, spre terenul de fotbal. Norocul meu că nu m-au văzut nemții. Eram destul de bine Îmbrăcat. Și mă bag Într-o baracă, tot niște polonezi mă ascund. Seara Însă, tot niște ciraci vin și Încep să ne adune, să ne bage acolo În baracă - cred că voiau să completeze numărul celor care fugiseră. Cum am fugit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cinci. Ăsta e termenul consacrat - „Zu funf antreten”, „câte cinci Încolonarea”. Era un rând lung, lung de tot, că În baraca aia erau de ordinul sutelor de oameni. Nu știu câți erau ei exact... La un moment dat apărea un deținut bine Îmbrăcat, se vedea că este o oficialitate a lagărului, după care venea, de obicei dintre Stubendienst, cel mai important, apoi urmau patru oameni, care nu erau dintre noi, sau poate că erau dintre Stubendienst, nu-mi mai aduc aminte, care cărau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din lotus. Să nu uităm că Daphne s-a transformat în laur pentru Apollo devenind astfel o plantă sacră. În genealogia cristică, o ultimă floare pe ramul biblic de la regele David este Isus Cristos. Creația însăși descrie omul ca fiind îmbrăcat de lumea vegetală și dependent de aceasta, dacă ar fi și numai prin copacul cunoașterii. Originea cosmosului nu poate fi desprinsă de copacul vieții. Motivele florale sau frunzele, abstracte sau stilizate sunt pictate ori sculptate în toate templele și pe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fără nume, de Cel de neînțeles și strălucitor 488. Novicii trebuiau să treacă mai întâi prin râuri de sânge și nămol, apoi parcurgeau patru cărări, albă, roșie, verde și neagră până în fața adunării formată din doisprezece preoți și o păpușă îmbrăcată aidoma, reprezentându-l pe rege. Piatra pe care era invitat să se așeze era încinsă. Dacă nu se așeza trecea la a doua probă, a beznei și trebuia să se lumineze cu o făclie ce nu trebuia să se stingă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
chipul gurii lui Dumnezeu Gură care-i ordinea însăși Fiți îngăduitori când ne comparați Cu cei ce au fost perfecțiunea ordinei Pe noi care căutăm peste tot aventura 1341. Noi suntem călătorii, cei ce adunăm, conștienți sau nu, adevărurile lumii îmbrăcate uneori în iluyii. Deci, nu am narat lucruri inexistente, nu am folosit metaforele ca alegorii sterile în scopul reprezentării pilduitoare sau de desfătare. Textele mele nu se sustrag unui control rațional riguros și nu pretind viziuni cosmice asupra conexiunilor noastre
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care trebuie să te pregătești pentru un interviu de obținere a permisului de muncă la Ambasada Statelor Unite. Era singura cale pentru inginerii indieni pricepuți de a-și pune În valoare talentul. „Îmi aduc aminte că un truc era să mergi Îmbrăcat ca un profesionist“, a spus Kannan, „așa că și eu, și prietena mea eram Îmbrăcați tot timpul la patru ace. După ce se termină interviul, nu ți se comunică nici un rezultat. Trebuia să stai acolo și să aștepți până seara pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
către Patriarhie să intervină pe lângă Poliția română pentru descoperirea acestui Sfânt Chivot. Fiindcă undeva trebuia să fie. Astăzi se întreprinde de către o forță ocultă o acțiune de discreditare și compromitere morală și spirituală a acestei Mânăstiri de fecioare. Niște călugărițe îmbrăcate elegant intră prin biserici, spunând că sunt de la Vladimirești. La anumite momente solemne ale Liturghiei provoacă scandal în biserică, insultând ierarhia bisericească, și lansează știri alarmante cu privire la maica Veronica și vechile călugărițe fecioare, că au căzut în erezie acceptând învățături
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
reluau anchetele în vederea procesului „Țurcanu et comp”. Am fost scoși în curtea interioară. La poartă ni s-au pus lanțuri la picioare și am fost urcați în autoduba închisorii. În afară de cei patru milițieni cunoscuți erau doi securiști veniți de la București, îmbrăcați civil. Duba, prea mică, era oblonită; ferestrele erau zugrăvite numai pe exterior, iar pe ea scria pâine. Duba căra „pâinea morții”; moartea cerea neamului ca plată jertfe făcute cu conștiința participării trupești la jertfa trupului lui Hristos, pentru a-i
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în adevărurile enunțate de Dumnezeu prin gura aleșilor Săi. Mama știa când va muri. Venisem pe la mijlocul lui Martie 1979 la țară, împreună cu fetița, să ajutăm la curățenia de primăvară, înaintea Sfintelor Paști. Am stat două zile. Înainte de plecare eram deja îmbrăcați, când mama m-a oprit: Ia vezi tu, Gicușor mamă, uită-te în buletin să-mi spui câți ani am. De ce, mamă, ai uitat câți ai?, mă surprinse, căci știam că e lucidă. Ei, nu chiar, dar vreau să știu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
afară. Tata n-a comentat. Mama s-a îmbăiat, s-a îmbrăcat cu hainele de înmormântare (le aveau pregătite amândoi) și când a terminat l-a chemat pe tata să-i dea ligheanul afară. Tata n-a observat că era îmbrăcată toată în negru. De altfel, mai toate veșmintele mamei erau cernite. Seara, mama nu a mâncat nimic; și-au depănat amintirile până târziu. A două zi dimineața mama l-a rugat stăruitor pe tata să stea pe lângă casă. Tata tocmai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Agriculturii și Comerțului. Viața lui Gheorghe s-a desfășurat paralel cu cea a fratelui său, deși existențele lor rareori s-au intersectat. Îl puteai vedea pe Iorga pășind vioi, cu diplomatul sub braț, în timp ce Gheorghe pășea elegant și lent. Iorga îmbrăcat cum dădea Dumnezeu; Gheorghe afișînd o eleganță spilcuită. Cu excepția soției lui, pe Iorga nu-l prea interesau femeile, în timp ce Gheorghe manifesta un interes deosebit față de sexul frumos. Nicolae i-a simțit lipsa abia în 1934, cînd a murit Gheorghe. Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
despre "banalitatea răului..." Peste cîteva clipe pătrundeam în strălucirea nopții Münchenului reconstruit, cu mii de mașini de lux purtînd plăcuțe cu numere de înregistrare autohtone și străine, cu cafenele și berării inundate de lumina multicoloră a reclamelor și oameni bine îmbrăcați așezați la mesele de pe trotuare. Acesta era confortul Münchenului... Normalitate, lege, ordine, curățenie și o Germanie pașnică și (aproape!) "elvețiană". Gîndurile mele rătăceau în timp spre un alt München pe care mi-l aminteam bine din copilărie. Münchenul, "Orașul Mișcării
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
încadrată (cu ajutorul științei), de niște bucle scurte, dese, castanii. El m-a sfătuit să-mi fac operația de salvare a părului meu.) Ochii mari au păstrat o expresie de inocență sau poate că de nedumerire. E un tip masiv, trupeș, îmbrăcat întotdeauna, chiar și pe vreme caldă, în costume de tweed cu vestă. Poartă un ceas cu lanț. Vorbește cu un ușor accent din Ulsterul lui natal, care dispare însă cu totul pe scenă, spre deosebire de sâsâiala lui Gilbert Opian. E un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
refuzat printr-o mișcare din cap. Îl voiam imediat pe Titus pe uscat, în parte pentru că doream să șterg impresia neplăcută lăsată de stupidul nostru schimb de cuvinte din bucătărie. Și apoi țineam să-l am pe Titus alături de mine, îmbrăcat, competent și cu mintea limpede, în clipa când domnul avea să se arate. Nu-mi închipuiam, desigur, că Ben o să vină [i o să ne ucidă pe toți, dar dacă n-o să-l punem în fața unei demonstrații de forță, s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dăinuia, îmi închipui, dintr-un trecut îndepărtat. James și Toby fuseseră nu numai camarazi de arme, ci și colegi de școală. Poate că Toby îl admirase în timpul școlii; asemenea legături pot dura o viață. Au mai participat patru domni bine îmbrăcați, în costume negre; presupun că erau militari. Păreau să nu aibă habar cine sunt ei și, pe de altă parte, îi erau total necunoscuți lui Toby, cu care am schimbat câteva cuvinte; într-adevăr, în afară de Toby, nimeni nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
suflau pe la ureche, și când a aflat că am o cruciuliță... m-a turnat la șeful de secție. Și a venit șefu’ de secție cu un căpitan - stai, cum îi spunea? - domnu’ „Ferometal”, așa îi spunea, că avea toată dantura îmbrăcată, că așa îi plăcea lui... Și m-a scos afară: Banditule, ieși afară! Ia uite-l cât e de mic, și e bandit notoriu... Futu-ți Dumnezeu’! Pac, o cizmă, două în fund, pe spinare nu mai zic... Și zice
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
vedea în colțuri ne mai vâram, și ne mai culcam și peste zi. Și în ajunul primului Crăciun pe care l-am făcut acolo am colindat... Nu vă spun că acolo îs temperaturi foarte scăzute, și de-aia eram totdeauna îmbrăcate, ’fofolite. Aveam niște zeghi de lână, și toată lumea stătea cu alea peste cap, și se gândea că-i ajunul Crăciunului, se gândea acasă la cei dragi... Era o tristețe așa... o situație groaznică, și la un moment n-am mai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am îmbrăcat un pic mai frumos cu lucrurile pe care le-aveam, mi-am aranjat părul... Când am ieșit nu m-o mai cunoscut familia... Ei, săracii m-așteptau, și o’ crezut că-s soția sergentului respectiv... Eram în particular îmbrăcată, și mi-am făcut un pic părul bucle... Am trecut liniștită cu sergentul lângă mine, pân’ la colțul străzii, și-acolo mi-a arătat șinele de la tramvai și mi-a zis: Te duci tot după șine până-n gară. Atunci, când
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
leșin, nu mai pot să mai vorbesc... Și vorbeam altă dată. Și mergând mereu cu roaba unu’ după altu’ încărcam acolo... Știi? Făceam cu schimbul, și aveam timp să mai discutăm. Cum a fost întoarcerea acasă? Am venit până la București îmbrăcat cum ți-am zis, cu mantaua aia de n-avea o aripă, și în loc de nasturi avea niște surcele legate cu sfoară, cu cizmele ălea căscate și în cap cu un ciorap... La București m-a îmbrăcat văru-mio cu un costum
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dintr-o față de pernă, unde îmi țineam ce lucruri ma’ aveam acolo... (râde - n.n.) Și cân’ ne-a dus pe Reduit, acolo a’ apărut doi sergenți majori, băieți tineri, așa cum sunteți dumneavoastră: Bă, ia vino-ncoa! Io cu traista aia, îmbrăcat, a’ crezut că sunt într-adevăr pușcăriaș... Ia vino! Ce cauți, mă, aici? Da’ eu zâc: Pă’ să nu-l bagi în măsa pă-l dă m-a adus aici? (râde - n.n.) Și ei atuncea, că aveau bastoane la ei
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și acum este... preotul Ion... așa-i zice. Care era programul de la Gherla? Acolo era armată: seara la 10 era stingerea, dimineața la 5 deșteptarea, ca la armată... Da’ te obișnuiai... Auzeai că bate toaca aia sau clopotul, săreai gata îmbrăcat... După aia te scotea afară, te spălai oleacă așa, te înviorai... Făceai dup-aia adunarea afară, și te ținea o oră până venea ăla la 7... O oră afară nu conta... Gardianul își făcea meseria, tu te aliniai, stăteai acolo
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]