4,962 matches
-
față” în ordinea: Regele, Voievodul Mihai, Regina-Mamă Maria, „Maiestatea Sa Elena”, Principele Nicolae și Ileana. Regele a primit tot ce i-a propus patriarhul. Acceptarea pomenirii Principesei Elena cu titlul de Maiestate menținea speranțele tuturor monarhiștilor, cu excepția sa, într-o împăcare Carol-Elena. Marți, 15 iulie. La Vălenii de Munte se pune piatra fundamentală a palatului moștenitorului tronului. La solemnitate urmau să participe regele Carol, Principesa Elena, oameni politici. Acțiunea fusese inițiată de N. Iorga, care voia să înlesnească prezența lui Mihai
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
era o minciună nerușinată și că voiau să mă facă și pe mine părtașul fărădelegii lor. Până și sper jurul de popă s-a jurat pe Sfânta Cruce pe care o purta pe piept că va fi o Întâlnire de Împăcare și un nou Început... — știu, Neidhard, n-am crezut nici o clipă că ești trădător. Te cunoaștem de prea multă vreme ca să ne Îndoim de cinstea ta. Te-au Înșelat În buna ta credință, ca și pe noi. Îngrijește-ți rănile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
autorului este acela de a-și vindeca obsesiile care i-au alterat trăirile unei lungi și fragile perioade ale existenței sale, desfășurate sub mai multe semne nefaste (războiul, foametea, ciuma roșie, arestarea tatălui și deportarea întregii familii în Bărăgan), precum și împăcarea lui cu lumea și cu Dumnezeu, chiar dacă o face într-un puternic registru polemic, toate acestea pe calea mărturisirii, a cântăririi și a reconsiderării a tot ceea ce a trăit. Ceea ce a rezultat din toată această nebuloasă existențială este un volum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
În România, deși capii ei ideologici au fost adulții - Mussolini, Hitler și Nae Ionescu. O Întreagă literatură care veștejește vârsta a treia ni se surpă din rafturi peste bietele noastre argumente care vor să-i găsească, totuși, un rezon; o „Împăcare” cu ea, dacă nu o glorificare a ei, cum se găsește „ea”, această a treia vârstă, atacată și defăimată din aproape toate părțile, Încât, cum spunea odată cineva, „ți-e și rușine să fii bătrân!”... Și cu atât mai greu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
El a ajuns să reprezinte un partid de tip social-democrat, dominat de oameni relativ tineri, pragmatici, lipsiți de complexe și fără prea multe scrupule. Prezența la guvernare a U.D.M.R. a Însemnat pe de o parte un avantaj (contribuind la „Împăcarea istorică“ româno-maghiară și conferind o mai bună imagine României), dar și o dificultate suplimentară, dat fiind că maghiarii au Înțeles să-și promoveze propriile obiective (un grad cât mai Înalt de descentralizare, folosirea limbii maghiare la nivel local, Universitate maghiară
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cei care le-ar face concesii, nu tocmai prooccidental, ostil intervenției N.A.T.O. În Iugoslavia și ostentativ republican, cu alte cuvinte deloc amical față de regele Mihai. Ceea ce a urmat a fost Însă exact opusul acestor convingeri și atitudini! Despre spectaculoasa Împăcare cu regele voi vorbi ceva mai Încolo. Relația specială cu maghiarii a decurs din faptul că P.S.D. dispunea În Parlament doar de o majoritate relativă. Până În 1996, se sprijinise pe partidele ultranaționaliste. O asemenea soluție nu mai era Însă de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În România. Greu de spus cum ar fi arătat România redevenită regat, dar poate că n-ar fi fost cea mai rea dintre soluții! Și totuși, povestea nu s-a terminat aici. Printre surprizele anului 2001 s-a numărat și Împăcarea dintre regele Mihai și președintele Iliescu. Chiar mai mult decât Împăcare, o apropiere, Într-o atmosferă devenită brusc aproape amicală. Iliescu a făcut cu nonșalanță ceea ce Constantinescu se temuse să facă. Câte acuze nu i s-ar fi adus dacă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
regat, dar poate că n-ar fi fost cea mai rea dintre soluții! Și totuși, povestea nu s-a terminat aici. Printre surprizele anului 2001 s-a numărat și Împăcarea dintre regele Mihai și președintele Iliescu. Chiar mai mult decât Împăcare, o apropiere, Într-o atmosferă devenită brusc aproape amicală. Iliescu a făcut cu nonșalanță ceea ce Constantinescu se temuse să facă. Câte acuze nu i s-ar fi adus dacă i-ar fi adresat regelui doar jumătate din zâmbetul lui Iliescu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Nu mă impacientez ca la Prado, alergând din sală în sală, pentru că oricum nu voi reuși să văd prea mult și pe îndelete, mai ales că aici totul este la o dimensiune mai mare. Starea aceasta de liniște și de împăcare mă va face, probabil, să rezist mai mult timp oboselii. Scări enorme, maiestuoase, coloane uriașe din marmură albă, niveluri care coboară în subteran, etaje care urcă, escalatoare silențioase... Ajuns aici din înghesuiala apartamentului în care trăiește, omul se simte complexat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și trupul christic, cheamă credincioșii la cuminecare; nu numai „a crede”, dar și forța mărturisirii se cere celor ce cred că Fiul Omului și-a dat viața pentru a ne spăla de păcatul originar. Cel venit și întrupat pentru definitiva împăcare cu Tatăl său și al nostru, pentru mântuirea noastră de „umanitatea joasă”, cu care ne naștem și care ne împiedică mereu accesul la o altă existență, purificată, ideală!... Puterea, curajul mărturisirii ce a creat atâtea legiuni de sfinți și de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu creiere „bine spălate”, reduși la necesități elementare, cu cota speranței aproape zero, adâncindu-se într-o apatie generalizată („boală psihologică” constatată, în mult mai mari proporții, în U. Sovietică!Ă, o apatie ce semăna mult cu un fel de „împăcare cu soarta”, aproape oricare ar fi ea! E și aceasta o formă a „adaptării”, sunt de acord, dar, pentru un individ cum e românul, european-tipic, adică un ins deschis, dinamic, apt de proiecte îndrăznețe, ambițioase, talentat în a imita modele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne ducem noi s-o descurcăm. De la rechiziție, în Folticeni. D-l G. mare proprietar, fost la putere pe vremea când s-au făcut tabelele de recensământ, deși este un om cuprins, a presintat comisiei, cu o uimitoare dezinvoltură și împăcare de suflet, o singură mârțoagă pe care membrii au fost nevoiți s-o refuze. În schimb ce minunat s-au purtat țăranii! Unul, c-un cal de toată frumusețea, care a fost prețuit 800 de lei, grăește oftând: L-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Maria și pe Panaite nenorocitul. Viața la țară. O vizită la Voinea. Maiorul decade. Maria se hotărăște la un deplin sacrificiu, renunță la iubire! Maiorul vine s-o vadă din când în când. Popazu vine la țară ca să facă o împăcare, căci bătrânul Matei urmărește casele fetii și cucoana Safta face lui Vasilică Popazu zile fripte. Acolo se umilește, se înjosește. Apoi într-o noapte de groază pribeagul Panaite ucide pe tatăl său și se prăpădește și el. Maria are o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
De la ei, la beție, află că și Sigismund e la fel. Căci sunt buni băutori; dar Sigismund e căpetenia băutorilor. Fata refuză... Lupul pretextează motive de ordin religios, și tratativele de căsătorie se rup. La Lupul intervin și motive politice împăcarea între Cazaci și Poloni, și planul său de a se apropia de Poloni prin vreo alianță cu vreun nobil leah. Intervine, întru aceasta, și Ianuș Radziwill. Se opun Turcii și cer ostatec pe Ștefăniță. Radziwill se căsătorise cu Maria în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vechiu, cneaz. Ștefan Vodă se mânie, dar Jderul e creștin și ertător și pentru pace în anii bătrâneței lui Ștefan Vodă... Dar nu iartă tânărul Jder, care iubește încă de mult pe fata pârâșului și e chinuit de ea. După împăcare Vodă cu suita se duce la casa cneazului; acolo e o scenă de dragoste între Jder tânărul și fata cneazului, care-l chinuește pe băiat... Jderul se răzbună cel puțin furând pe fată... Dar e învăluit de Unguri +), care-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Valahii”. Dar străduințele papei și ale lui Uzun Hassan, de a realiza o unitate de acțiune a țărilor europene, n-au dus la niciun rezultat. Pentru a preîntâmpina un război pe mai multe fronturi, Mahomed al II-lea încearcă o împăcare cu Veneția în 1471. Singura amenințare pentru Moldova, în anul 1472, ar fi putut veni din partea turcilor. Dar, încă de la începutul primăverii, aceștia nu organizează nici o campanie, sultanul așteptând să vadă în ce fel vor evolua evenimentele și care dintre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ajutorului cerut de Ștefan, regele expedia pe doi dintre nobilii săi pentru a mijloci o pace între Radu cel Frumos și Ștefan cel Mare. Oastea Podoliei, promisă ca ajutor, urma să fie trimisă în anul următor (1474), dacă încercarea de împăcare ar fi eșuat. Nu este greu să ne imaginăm reacția omului politic atât de lucid cum era Ștefan. Voievodul moldovean le-a explicat solilor, și prin ei regelui, că o pace cu Radu este imposibilă, nu pentru că el n-ar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o reglementare a raporturilor sale cu Țara Românească, ci pentru că Radu a dat toate cetățile țării în mâna turcilor, iar el însuși este o unealtă a politicii turcești. Cum conflictul cu turcii era inevitabil, nu se putea spera într-o împăcare între cei doi voievozi români. De aceea, Ștefan se afla în tabăra de la Vaslui (despre care Dlugosz ne spune că nu era întărită în nici un chip), tocmai pentru că știa cu precizie că va fi atacat. Ca să pătrundă în Moldova, turcii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Selim, care se afla la Cetatea Albă. Dar situația se schimbă brusc: în Polonia ajungeau vești, la 12 martie, potrivit cărora Bogdan se înțelesese cu Selim și cu hanul tătar. Această apropiere dintre domnul Moldovei și Selim s-a datorat împăcării lui Selim cu tatăl său, Baiazid, de la care Selim primește cetățile de la Dunăre, începând cu Caffa până la Nicopole. Selim devenea, astfel, mai puternic și mai de temut, din care cauză polonii și ungurii iau măsuri de apărare. În noile împrejurări
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
averea, și alte multe pagube ne-a pricinuit”. Incidentul a fost plasat în 1495, iar, potrivit unei alte interpretări, el a avut loc în 1494. Timofei Petrovici Zamâțki era trimis, în primăvara anului 1495, la Suceava pentru a mijloci o împăcare între Ștefan și marele duce Alexandru. În vară, un alt sol, Mihail Vasilivieci Kutuzov venea în Moldova cu aceeași misiune. În mai 1496, prin solul său, Mihail Eropkin (Iaropkin), Ivan îi cerea ducelui Alexandru să lase liberă trecere unui sol
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ei era Birtoc, voievodul Ardealului, care Birtoc voievod era cuscrul lui Ștefan voievod. Și astfel Birtoc voievod l-a rugat pe domnul Ștefan voievod ca să se împace cu craiul leșesc; iar domnul Ștefan voievod abia i-a făcut voia spre împăcare. Și așa a trimis Birtoc pe solii săi la craiul leșesc, ca [apoi] să meargă și el însuși la crai.” Și logofătul Tăutu avea să spună că războiul ar fi fost mai lung „dacă [domnul] nu ar fi fost înduplecat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al XV-lea, incursiunile moldovenilor, tătarilor și turcilor din 1498 demonstrau cât de periculoasă era o apropiere a Moldovei de Poarta otomană. În aceste împrejurări, în iunie 1498, regele Vladislav îi scria iarăși lui Ioan Albert, arătându-i că o împăcare cu Ștefan este în folosul Ungariei și Poloniei, în perspectiva unui conflict cu turcii. Aprecierea regelui Vladislav ne demonstrează care era importanța strategică a Moldovei și cât de necesară era alianța cu Ștefan, „deoarece, scria regele Ungariei, în (mâinile) acestui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un medic și de a cumpăra stofă scumpă, țesută cu fir de aur (panni d’oro). În aceeași vreme, o solie ungară sosea la Moscova, în ianuarie 1501, iar o alta, polo-lituaniană, în februarie 1501. Nu se ajunge la o împăcare. Pe de altă parte, Ioan Albert trimisese în ianuarie o solie la Constantinopol, ca să încheie o înțelegere cu Poarta, deși Vladislav ar fi dorit să se organizeze o acțiune comună antiotomană. În primăvara anului 1501, Ștefan cel Mare trimitea o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
putea cufunda în veșnicia modelelor arhetipale. „Roua dă viață și întinerește «Roua ta este rouă de lumină și din sânul pământului umbrele vor învia» (Isaia 26:19)”. Moartea simbolică a călătorului este răscumpărată, așadar, de rouă, puterea ei venind din „împăcarea opoziției dintre apele de sus și cele de jos, dintre apele pământești și cele din ceruri”. Viteazul cu mâna de aur, crescut fulgerător și preocupat de recuperarea fraților săi, se pregătește ritual pentru călătoria în infernal: „într-o bună dimineață
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cântece de dor și de război (Chișinău, 1944), Poeme de dincoace (tipărită clandestin la Brăila în 1947), Decastihuri (București, 1968), Vinovat pentru aceste cuvinte (București, 1972), Argumente împotriva nopții (Bucuresti, 1976), Micul meu atlas (București, 1976), Echivalențe (București, 1978), Gestul împăcării (București 1983), Toata țara-i școala mea (București 1989), ștefan Tcaciuc: Arborele vietii (tălmăciri, 1991), Memorii optimiste (București 1992), Poemele cumplitului canal (Craiova, 1995), Poeme din iad pentru îngeri (București, 1996), Ceasuri fără minutare (București, 1996), Versuri pentru Ina (București
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]