3,379 matches
-
Experiența literară încercată de împărăteasă nu reușise de loc. Pe lângă aceasta, Irina nu dăduse soțului său nici un copil.În 1147, când împăratul alungă pe patriarhul Cosma, acesta, în furia lui, blestemase în plin sinod sânul împărătesei și declarase că niciodată împărăteasa nu va da naștere vreunui copil de sex masculin. Or, faptele păreau să justifice această prezicere. Timp de 5 ani, cu toate rugăciunile cerute celor mai vestiți călugări, cu toate darurile cu care copleși Biserica, în speranța de a obține
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
prerogativele puterii supreme. Pentru dânsa, împăratul făcu cele mai nebunești cheltuieli: mări de bogăție, cum spunea Nicetas, fură vărsate la picioarele ei. Orgolioasă, arogantă, ea primea onorurile și banii: în jurul ei, după exemplul stăpânului, se îndesau curtenii, părăsind-o pe împărăteasa legitimă pentru favorită. Se pare că cea dintâi nu încercă de loc să pună capăt izolării ei. Irina își făcu viața ei aparte și o umplu cu fapte bune, ajutând pe văduve, protejând pe orfani, înzestrând și măritând pe fetele
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
să se ciocnească, ea încercă să potolească neînțelegerile dintre cei doi prinți. Și deși pretențiile lui Conrad, imposibil de acomodat cu exigențele etichetei bizantine, n-au permis în acel moment o întâlnire personală între cei doi suverani, cel puțin influența împărătesei reuși să asigure între cei doi relații aproape tolerabile. Manuel și Conrad își arătară curtoazie unul față de celălalt; împăratul trimise în tabăra latină hrană din belșug și cadouri prețioase, cărora regele din partea sa le răspunse prin daruri bogate. Puțin mai
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
târziu, când armata franceză apăru sub zidurile Constantinopolului, Irina de asemenea întreținu cu Eleonora de Guyenne, soția lui Ludovic al VII-lea raporturile cele mai binevoitoare. Dar mai ales după dezastrul suferit de cruciați în Asia Mică, se manifestă bunăvoința împărătesei pentru compatrioții săi. Conrad al III-lea, învins pe râul Menandru, se oprise la Efes cu resturile trupelor lui și se îmbolnăvise acolo. Împreună cu Manuel, Irina veni să viziteze pe învins, îl aduse la Constantinopol pe corabia imperială și basileul
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
o nepoată a lui Manuel și poeții curții imperiale celebrau cu pompă această unire. Puțin după aceea, era vorba să se căsătorească fiul lui Conrad cu o altă nepoată a împăratului. În această politică, e imposibil să nu recunoaștem influența împărătesei și de altfel o scrisoare curioasă a lui Conrad al III-lea mărturisește aceasta. El lasă în seama Irinei grija de a alege din familia imperială pe logodnica destinată fiului său, pe acea care ți se va părea ție, care
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
ligă a întregului occcident, opoziția formală a regeleui Germaniei făcu să cadă planul. Rămânând bună germană, Irina nu adusese decât servicii țării sale adoptive. Moartea lui Conrad al III-lea în 1152, slăbi legăturile bune dintre cele două curți. Dar împărăteasa păstră totdeauna un interes cald pentru tot ce se petrecea în Germania. Ea urmărea de departe, cu o simpatie pe care n-o ascundea, pe nepotul său, tânărul fiu al lui Conrad; îi trimitea daruri și avea grijă să fie
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
în favoarea lui Albert, care astfel, fără să vrea, a devenit rege la 11 decembrie 1936 sub numele de George al VI-lea. El și Elisabeta au fost încoronați rege și regină ai Marii Britanii, Irlandei și Domeniilor Britanice, și Împărat și Împărăteasă ai Indiei la data de 12 mai 1937, dată care fusese deja aleasă pentru încoronarea lui Eduard al VIII-lea. Coroana reginei Elisabeta era făcută din platină și încrustată cu diamantul Koh-i-Noor. Regele George al VI-lea și Regina Elisabeta
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
Alexandra Feodorovna a avut probleme de adaptare la Curtea rusă, shimbarea religiei a afectat-o și era copleșită de noile împrejmuiri. S-a înțeles bine cu soarca sa, Maria Feodorovna, însă nu același lucru se poate spune despre cumnata sa Împărăteasa Elizabeth Alexeievna, soția Țarului Alexandru I. La câteva săptămâni după nuntă, Alexandra a rămas însărcinată. La 17 aprilie 1818 ea a născut primul ei copil, viitorul Țar Alexandru al II-lea al Rusiei iar anul următor ea a avut o
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]
-
drepturile la succesiune în 1822, Nicolae devenind noul Țarevici. În 1825, Alexandra a primit de la cumnatul ei, Țarul Alexandru, Palatul Peterhof, unde ea și Nicolae au trăit fericii. Peterhof a rămas reședința ei de vară favorită. Alexandra Feodorovna a devenit Împărăteasă odată cu ascensiunea pe tronul Rusiei a soțului ei ca Țarul Nicolae I. A fost o perioadă tulbure marcată de represiunea sângeroasă a Revoltei decembriștilor. Până în 1832 Nicolae și Alexandra au avut șapte copii pe care i-au crescut cu grijă
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]
-
de ani de fidelitate Nicolae a avut o metresă, pe nume Barbara Nelidova, o doamnă de onoare a Alexandrei; doctorii îi interziseseră Alexandrei activitatea sexuală din cauza sănătății sale precare. În 1845, Nicolae a plâns când doctorii de la curte au cerut Împărătesei să plece la Palermo pentru câteva luni pentru a-și îngriji sănătatea. Când a înțeles că Alexandra nu mai are nici o șansă, Nicolae a făcut tot posibilul să i se alăture chiar dacă numai pentru puțin timp. Nelidova a mers cu
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]
-
Nicolae a făcut tot posibilul să i se alăture chiar dacă numai pentru puțin timp. Nelidova a mers cu ei și deși la început Alexandra era geloasă, curând a acceptat aventura și a rămas în termeni buni cu metresa soțului ei. Împărăteasa Alexandra Feodorovna a fost întotdeauna fragilă și a avut o sănătate precară. La vârsta de patruzeci de ani arăta mult mai în vârstă și era din ce în ce mai subțire. În 1837 Împărăteasa a ales ca reședință Crimeea. Acolo, Nicolae a construit Palatul
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]
-
și a rămas în termeni buni cu metresa soțului ei. Împărăteasa Alexandra Feodorovna a fost întotdeauna fragilă și a avut o sănătate precară. La vârsta de patruzeci de ani arăta mult mai în vârstă și era din ce în ce mai subțire. În 1837 Împărăteasa a ales ca reședință Crimeea. Acolo, Nicolae a construit Palatul Oreanda pentru ea. La sfâritul anului 1854, Alexandra Feodorovna era foarte bolnavă însă a reușit să-și revină. În 1855 Țarul Nicolae a contactat o gripă și a murit la
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]
-
18 februarie. Alexandra Feodorovna a supraviețuit soțului ei cinci ani. S-a retras la Palatul Alexander la Tsarskoe Selo și a rămas în termeni buni cu metresa soțului ei, Barbara Nelidova, pe care a numit-o cititorul ei personal. Sănătatea Împărătesei mamă a devenit din ce în ce mai fragilă. Iernile Rusiei erau prea aspre pentru ea astfel încât și le petrecea în străinătate. În toamna anului 1860 doctorii i-au recomandat să părăsească Rusia însă Alexandra a preferat să stea la St.Petersburg. A murit
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]
-
dar a făcut totuși o cerere pentru un interviu privat cu împăratul, când s-a aruncat la picioarele lui. Deși Napoleon a fost impresionat de grația și determinarea ei, împăratul a refuzat să facă vreo concesie, scriindu-i soției lui, împărăteasa Joséphine că Luise "este cu adevărat fermecătoare și plină de vanitate față de mine. Dar nu fi geloasă...m-ar fi costat prea mult să fiu galant". Eforturile reginei de a-și proteja țara adoptivă de agresiunea franceză au fost foarte
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
facă copii pentru a duce numele familiei mai departe, Felix fiind singurul ei fiu supraviețuitor. Felix a fost foarte atras de Irina, care era dispusă să-i înțeleagă trecutul sălbatic în timp ce părinții ei, nu. Cnd părinții ei și bunica maternă, Împărăteasa mamă Maria Feodorovna au auzit zvonuri în legătură cu Felix, au vrut să anuleze nunta. Multe din poveștiile pe care le auziseră le știau de la Marele Duce Dimitri Pavlovici, verișorul primar al Irinei, care era unul din cei mai buni prieteni ai
Prințesa Irina Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315654_a_316983]
-
Deisis, datată și semnată; Sfântul Mare Mucenic Gheorghe; Cuvioasa Paraschiva; Maria cu pruncul; Sfântul Nicolae; Arhanghelul Mihail), realizate în 1777, marcând, ca deobște, săvârșirea picturii murale. În altar, temei amintite, se alătură: procesiunea arhiereilor, iar pe boltă: Sfânta Treime, Maria împărăteasă, cete îngerești. Din pictura navei, cu remarcabile chenare florale, se păstrează: mucenicii, în decor pe nișe, apostolii, înșiruiti la marginea bolții; iar pe perete sud, Sf. Dimitrie. În pronaos: mucenițe iar pe plafon: Maria Orantă, Adam și Eva, cuvioșii Simion
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
Tsushima a fost îndepărtat de la comandă. A murit la Paris în 1908. Marele Duce Alexei Alexandrovici s-a născut la Sankt Petersburg la 14 ianuarie 1850. El a fost fiu al împăatului Alexandru al II-lea al Rusiei și al împărătesei Maria Alexandrovna. A fost fratele mai mic al Marii Ducese Alexandra Alexandrovna (a murit la șase ani jumătate), Țareviciului Nicolae (a murit la 21 de ani), Alexandru al III-lea, Marele Duce Vladimir și fratele mai mare al Marii Ducese
Marele Duce Alexei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315863_a_317192]
-
este atestată documentar trecerea înapoi la ortodoxie a unui număr însemnat de locuitori ai satului Sângătin. Așa se face că în Vinerea Mare, ortodocșii și-au adus preotul în biserică, acțiune urmată de multe arestări. În 1760, într-o proclamație a împărătesei Maria-Theresia se poruncește ca bisericile ortodoxe să treacă înapoi la preoții uniți. Pictura s-a conservat doar la nivelul bolții naosului și pe bolta absidei. În rest, scândura se arată golașă sau brăzdată de dâre negre, semn că apa prelinsă
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
Gaspard al II-lea de Coligny, permisiunea de a-i săruta mâna. Câteva luni mai târziu, la 27 octombrie 1572, regina a născut la Palatul Louvre primul ei copil, o fiică, care a fost botezată Maria Elisabeta după bunica ei, împărăteasa Maria, și după regina Elisabeta I a Angliei care i-a fost nașă. În perioada nașterii copilului lor, sănătatea precară a regelui s-a înrăutățit rapid și după o lungă suferință în care Elisabeta i-a fost susținător tăcut și
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
Macedoneanul și descrisă pentru lux și frumusețe tot de împăratul erudit Constantin al VII-lea Porfirogenetul(912-959). La sud de "Palatul Daphne", către Marea Marmara se alătura "Palatul Porphyr", cu încăperile acoperite și dalate cu porfir roșu, loc destinat nășterii împărăteselor. Chiar pe țărmul Marii Marmara se afla "Palatul Bucoleon" numit și "casa lui Homisdas" sau "casa lui Justinian". Palatul a fost construit de împăratul Theophiles(827-842). În fața lui se găsea un port privat al împăraților și un far. Portul era
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
Premiera operei a avut loc la “Hofoper” (azi “Semperoper”) din Dresda, în ziua de 26 ianuarie 1911, sub baghetă dirijorului Ernst von Schuch. Acțiunea se desfășoară în cercurile aristocratice din Viena, în jurul anului 1740, în primii ani de guvernare a împărătesei Maria Terezia a Austriei. Durată operei: cca 220 minute. Opera începe în dormitorul Mareșalului von Werdenberg, unde prințesa de 32 de ani a petrecut o noapte de pasiune alături de tânărul conte de 17 ani Octavian Rofrano. Prințesa știe că acesta
Cavalerul rozelor () [Corola-website/Science/316692_a_318021]
-
mențiunea că era ”nouă și negătată”. Fiind recentă nu putem să o confundăm cu cea de pe ”dâmbul Plischii”, mai degrabă o punem în legătură cu mutarea și ordonarea satelor, de la mijlocul secolului al XVIII-lea, conform unei dispoziții de ordin general a împărătesei Maria Tereza (1740-1780). De la această biserică se păstrează două icoane pe lemn, Sfânta Cuvioasă Paraschiva și Sf. Arhanghel Mihail, datată 1776, și semnată de zugravul Constantin. Sfântul Arhanghel Mihail (dim. 49x37,5 cm) este în mod sigur o icoană din
Biserica de lemn din Groșii Noi () [Corola-website/Science/316803_a_318132]
-
II-lea, și pe acela că a contactat înrudire cu ereticii. Căsătoria între basileu și fiica lui Frederic al II-lea fu celebrată la Brussa. După obicei, ea părăsi pronumele său occidental pentru numele mai grecesc de Ana. Cum noua împărăteasă era aproape copil, la plecarea din Italia tatăl său îi dăduse o suită destul de numeroasă de femei din rasa sa și printre ele, spre a face pe lângă dânsa slujba de guvernantă și institutoare, o persoană foartă frumoasă pe care cronicarii
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Ea fu autorizată să îmbrace insignele imperiale, să poarte pantofi de purpură; când ieșea călare, îmbrăcămintea calului și frâul erau de purpură, ca pentru o basilissa; o suită strălucitoare o escorta; în cale, i se aduceau aceleași onoruri ca unei împărătese; și supușii, în oraș ca și în palat, îi arătau același respect ca suveranei legitime și chiar mai mult. Basileul, îndrăgostit, ceda la toate capriciile amantei sale: Ana era pusă pe față în al doilea rând. Aventura pricinui oarecare scandal
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
ora pocăinții, când va judeca de cuviință. Până atunci, el se lăsa dus de pasiune. Cât despre marchiză, se întrecea cu îndrăzneala. Mai poruncitoare, mai obraznică decât oricând, trata de sus pe toți cei ce se apropiau de ea; față de împărăteasă chiar se socotea rivală, crezându-se, cum spune un cronicar, regină veritabilă și mai mult decât regină. Lucrurile durau astfel de trei sau patru ani, când un accident dramatic puse față în față pe marchiza italiană și pe dușmanul ei
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]