KorAP: Find »[drukola/base=împărat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...1376 >

34,380 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

fețe. El scapă de ascuțimea minții dumitale? - Nu știu, poate... Începu să spună Dante. Apoi se opri, amintindu-și de strania statuetă de la prora galerei. - Dar domnia ta știi să Îi dai În vileag sensul ascuns? - Nu tot ce adăpostea mintea Împăratului poate fi Înțeles. Dante pricepu că nu va mai adăuga nimic. Era inutil să mai pună și alte Întrebări. Trebuia găsită nu cheia alegoriilor din urmă cu o jumătate de veac, ci a misterelor de azi, din prezent, dacă voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
ridicând din umeri. - Și aurul mai mult decât orice! se amestecă al treilea, cu un rânjet. Îl aleg pentru mine pe al treilea, din această treime. Și fierul, ca să fie al nostru. Cât despre lumină, să-i rămână toată a Împăratului. Nu asta caută el? - Am aflat de ceilalți. Vor fi cu toții la abație. Dante Își Încordă auzul până simți că-i plesnesc timpanele, ca să prindă orice amănunt din acea conversație nelămurită, cu teama că zarva se va porni din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
nici o bizarerie cum e asta. Doar mitica pasăre Phoenix, care renaște În chip de necrezut din propria-i cenușă, ar putea-o egala. - Dacă ar fi autentică, murmură Dante. - Dacă ar fi, ar merita să intre În camera tezaurului unui Împărat. - O comoară ca a lui Frederic? Monerre tresări. - De ce spui asta? - Fiindcă umblă vorba că tocmai la Toulouse ar fi ascunsă comoara Împăratului, dusă acolo de credincioșii săi, după moartea lui, pentru a o pune la adăpost de agresivitatea dușmanilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Dacă ar fi autentică, murmură Dante. - Dacă ar fi, ar merita să intre În camera tezaurului unui Împărat. - O comoară ca a lui Frederic? Monerre tresări. - De ce spui asta? - Fiindcă umblă vorba că tocmai la Toulouse ar fi ascunsă comoara Împăratului, dusă acolo de credincioșii săi, după moartea lui, pentru a o pune la adăpost de agresivitatea dușmanilor și de lăcomia moștenitorilor. Dacă e adevărat, atunci extraordinara relicvă ar putea proveni tocmai din acele sipete. - Și totuși, messer Alighieri, pe la noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
mai mult de cincizeci de ierni... Toată viața mea. Se aplecă din nou peste hârtie, concentrându-și ce-i mai rămăsese din vedere asupra desenelor. - Da, l-am văzut eu pe Guido Bigarelli trasând planurile castelului, pentru a Îndeplini porunca Împăratului. Dante Începea să Înțeleagă. - E unul din castelele lui Frederic? Una din fortărețele cu care Împăratul Își marca hotarele Împărăției? - Nu, nu la hotare, ci În Capitanata, În centrul provinciei, pe o Înălțime de unde, În zare, se vede țărmul mării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-și ce-i mai rămăsese din vedere asupra desenelor. - Da, l-am văzut eu pe Guido Bigarelli trasând planurile castelului, pentru a Îndeplini porunca Împăratului. Dante Începea să Înțeleagă. - E unul din castelele lui Frederic? Una din fortărețele cu care Împăratul Își marca hotarele Împărăției? - Nu, nu la hotare, ci În Capitanata, În centrul provinciei, pe o Înălțime de unde, În zare, se vede țărmul mării. În plină lumină de Miazăzi. Castelul de la Santa Maria al Monte. Tremurând, bătrânul se ridicase, urmărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Încercat să pronunțe un nume. - Un rege? o Întrebă Dante. Amara clătină din cap, iar apoi atinse de mai multe ori coroana piesei. - Coroana. Simbolul puterii? Imperiul? mai Încercă el. Femeia părea să aștepte În continuare, arătând mereu spre figurină. - Împăratul. Frederic? Muta Încuviința energic, În timp ce ochii i se luminau de satisfacție. Luă regina neagră și o așeză lângă statueta regelui, apoi rândui lângă ei caii și turnurile. Pe urmă, cu degetele, schiță iute un cerc În jurul micului grup de piese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
trântise pe rege la pământ. Apropie fragmentele de chipul Amarei, ca pentru a-i cere o confirmare pentru ceea ce văzuse. - Cineva l-a asasinat pe Frederic? Un membru al curții sale? Din nou, femeia Încuviință. Priorul scutură din cap. Că Împăratul fusese ucis era un zvon care mai circulase, Îndată după moartea sa. Prea multă lume l-ar fi vrut dispărut și era firesc ca zvonul acela să fi circulat. Totuși, Amara părea sigură de ceea ce reprezentase. Poate că auzise altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
nevoie mai era să se realizeze o copie? Și de ce să se transporte toate acele oglinzi, când pentru truc erau de ajuns două? Și mașinăria misterioasă? Și oamenii asasinați? Și apoi, exista cu adevărat un moștenitor al lui Frederic sau Împăratul Însuși, Încă În viață, era cel care se pregătea să reapară În toată slava lui? Simțea cum capul i se Îngreunează și cum Îl cuprinde oboseala, legănându-se precum fumul lumânărilor care se aduna În aer. Încetișor, Își dădu drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
de niște codexuri singurul scăunel din lemn. După ce oaspetele se așeză, literatus se rezemă de pernă. - Ce pot face pentru domnia ta, messer Durante? - Există un motiv pentru care m-am gândit să apelez la dumneata, Bernardo. E legat de viața Împăratului Frederic. Celălalt Își Înclină capul ușor, făcându-i semn să continue. - E posibil ca, pe undeva, să mai trăiască vreun urmaș de-al lui? Istoricul ridică din umeri. Dintr-o dată parcă observase o pată de cerneală pe un deget și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Însă Bernardo parcă nu voia să dezlege enigma. Îl privea țintă, ca și când ar fi așteptat ceva. Pe urmă se hotărî. - Dinastia suabă, linia sângelui său, s-a stins odată cu bietul Corradino. Asta În ce-i privește pe moștenitorii direcți ai Împăratului. Dar Frederic a fost un bărbat cu multe pasiuni... - Se știe de câțiva feciori nelegitimi. - Foarte mulți. Și Încă și mai mulți sunt cei Închipuiți. Nu a existat nici o femeie din haremul său care să nu se fi lăudat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
bărbat cu multe pasiuni... - Se știe de câțiva feciori nelegitimi. - Foarte mulți. Și Încă și mai mulți sunt cei Închipuiți. Nu a existat nici o femeie din haremul său care să nu se fi lăudat că a procreat cu el. Iar Împăratul nu era omul care să dezmintă anumite zvonuri. Dimpotrivă, era convins că fertilitatea e unul din atributele măreției și că o descendență numeroasă avea să contribuie la Întărirea dinastiei și, În același timp, la potolirea ambițiilor și a poftelor moștenitorilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
că nu voia să i le dezvăluie lui, pentru un motiv sau altul. Însă ceva Îl surprinsese În cuvintele istoricului. Acea trimitere la natură. - Oare Frederic se temea că va fi asasinat? Bernardo Îi azvârli o privire pătrunzătoare. - De fapt, Împăratul chiar a fost asasinat. De mâna unui supus, care a stins cea mai mare speranță a acestui secol. - Că Frederic ar fi fost asasinat e un zvon care a circulat imediat, din pricina felului În care a dispărut - pe neașteptate, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Totuși, cineva a izbutit să Îi toarne otravă În cupă fără ca aceștia să bage de seamă și fără să pățească nimic. Bernardo se Întrerupse. Lui Dante Îi păru că zărește o lacrimă sclipindu-i În privirea mioapă. - Mai apoi, când Împăratul zăcea În convulsiile agoniei, iar regatul Începea să se prăbușească, În agitația acelor ore, pe când se Încingeau rivalitățile și ura, Mainardino s-a hotărât să amâne acuzația pentru vremuri mai senine. - Și de cupa aceea ce s-a ales? - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
asta am intrat și eu În joc, ce-ți Închipui? O grămadă de bani, ceva ce vine de la Frederic, Dumnezeu să-l ierte! În felul ăsta Îl voi putea trimite la naiba pe taică-meu, În sfârșit... - Ce legătură are Împăratul, fir-ai să fii de nenorocit? strigă Dante exasperat. Toți vorbiți despre el ca și când umbra lui s-ar fi Întors și umblă pe pământ. Dar, În loc să o faceți cu reverența cuvenită celor răposați, Îl smulgeți din somnul lui ca să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
mult mai sus. Asta măcar o știu cu siguranță. Dante Își luă capul În mâini. Toate elementele acelei enigme se Învârteau În mintea lui ca niște fluturi de noapte Înnebuniți În jurul unei făclii. - Știu că vor să-l răzbune pe Împărat, am mai auzit și asta. Să-i răzbune moartea, mai zise Cecco. - Moartea? Îi făcu ecou priorul. Îi reveniseră În gând cuvintele lui Bernardo. - Cecco, Credincioșii cred și ei că Împăratul a fost asasinat? - Așa se spune Între noi. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
unei făclii. - Știu că vor să-l răzbune pe Împărat, am mai auzit și asta. Să-i răzbune moartea, mai zise Cecco. - Moartea? Îi făcu ecou priorul. Îi reveniseră În gând cuvintele lui Bernardo. - Cecco, Credincioșii cred și ei că Împăratul a fost asasinat? - Așa se spune Între noi. Și toată lumea se gândește la o otravă și, probabil, la medicul lui. - Și cum ar fi procedat? - Asta n-o știe nimeni, replică celălalt, ridicând din umeri. Dante avu o pornire de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
l-aș putea eu rezolva. Bernardo Își tot mușca buzele, trecându-și privirea de la unul la celălalt. În cele din urmă, se hotărî. - Voi știți de lucrarea căreia Îmi dedic zilele. Există un punct, din ultimii ani de viață ai Împăratului, asupra căruia m-ai putea lumina mai bine. Relația lui Frederic cu Elia da Cortona. Arrigo Își mijise ochii pentru o clipă, ca și când rostirea acelui nume i-ar fi stârnit durerea unei răni Încă nevindecate. Dar Îndată expresia Îi redeveni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
ai putea lumina mai bine. Relația lui Frederic cu Elia da Cortona. Arrigo Își mijise ochii pentru o clipă, ca și când rostirea acelui nume i-ar fi stârnit durerea unei răni Încă nevindecate. Dar Îndată expresia Îi redeveni senină ca Întotdeauna. - Împăratul l-a trimit În Răsărit, În anul Domnului 1241, continuă Bernardo. Știi pentru ce? - O sarcină diplomatică. Să Împace disputa dintre Constantinopol și Vatatzes al Niceei, răspunse Arrigo după un moment de reflecție. Părea surprins de Întrebare. Dante avu impresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
până când se făcu nevăzut. - Disputa dintre Constantinopol și Vatatzes al Niceei? repetă Dante după un moment de pauză. Arrigo zâmbi slab. - Da. Să nu ți se pară ciudat, messer Alighieri. Erau ani neliniștiți, dominați de demonul multiplului. Multe domnii, mulți Împărați, mulți dumnezei. Dante strânse din buze. - Dumnezeu este Unul, Arrigo. Celălalt izbucni În râs. - Se pare că nimic nu te poate urni din certitudinile dumitale. - Cu siguranță, nu din aceasta. Mai curând, m-a făcut curios Întrebarea pe care le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Se hotărî să schimbe vorba. - La școala lui Elia da Cortona ți-ai deprins subtilitatea? Încercă el să glumească. - De la el și de la alții. Însă de la el am deprins căldura cercetării, pe lângă răceala raționării. - Se spune că era intim al Împăratului Frederic, continuă Dante. Arrigo Încuviință În tăcere. - Până Într-acolo Încât să-l slujească și În lucrările sale de arhitectură, insistă poetul. Se pare că al său era proiectul unui castel ieșit din comun, cu niște forme uimitoare. Castel del

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
care știință? - De o artă care să Își construiască formele cu Învățătura, În loc de pietre. - Alchimia? La ea te gândești? Aceasta e comoara lui Frederic? Cea pe care o caută toată lumea? - Comoara lui Frederic... murmură filosoful. Da, există o comoară a Împăratului. Însă numai trecând de poarta Împărăției se va putea ajunge la ea. Gândește-te, messer Alighieri. Găsește răspunsul la Întrebarea mea. Cât despre fratele Elia... - A fost cu adevărat acel mare spirit despre care se spune? Un magician? Îl Îndemnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Întinse mâna să apuce sticla, Însă Arrigo o retrase brusc. - Atenție, priorule. Simpla și ușoara căldură a mâinii este și ea suficientă ca să stimuleze amestecul. - Dar, dacă e vorba de ceea ce spui, de ce Elia nu i-a dezvăluit acest secret Împăratului? Un asemenea dispozitiv ar fi putut fi Întrebuințat cu spor de armatele sale, pentru a lupta pe Întuneric! Arrigo clătină din cap. - Elia era un om al păcii. Și, În plus, Elia distilase doar această cantitate de substanță. Și numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
ea era cel ce trebuia să vină, moștenitorul lui Frederic, care ar fi urmat să Îi reinstaureze domnia? Bernardo nu știuse sau nu voise să fie mai precis În privința sexului moștenitorului. Oare pentru că nu știa dacă Bianca Lancia Îi dăruise Împăratului un băiat sau o fată? Sau pentru că sexele se Îmbinau Într-un singur urmaș, iar noul Împărat urma să Își poarte pe tron amândouă naturile? Scutură din cap ca să alunge acea idee nebunească. Amara nu arăta să aibă mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
domnia? Bernardo nu știuse sau nu voise să fie mai precis În privința sexului moștenitorului. Oare pentru că nu știa dacă Bianca Lancia Îi dăruise Împăratului un băiat sau o fată? Sau pentru că sexele se Îmbinau Într-un singur urmaș, iar noul Împărat urma să Își poarte pe tron amândouă naturile? Scutură din cap ca să alunge acea idee nebunească. Amara nu arăta să aibă mai mult de douăzeci de ani, pe când ar fi trebuit să aibă cel puțin cincizeci, ca să fi fost zămislită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]