3,048 matches
-
în acest mod de ce operele care conțin idei filozofice sînt particularizate intens din punctul de vedere al modului de alcătuire a discursului, deși fundamentarea rațională a filozofiei nu-i impunea acest lucru. Cercetînd problema printr-o interpretare a textelor unor înaintași iluștri, în mod deosebit a textelor lui Aristotel, Paul R i c o e u r339 consideră construcția filozofică drept proiectul unei lumi realizate prin vorbirea inventatoare de sens, care, prin metafora vie, este capabilă să rupă structurile categoriale prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
intelect", părere "aparență", părut "aparent", putere "facultate", putință "posibilitate", simțămînt "sensibilitate", simțitor "sensibil" etc. Eminescu proceda astfel cu toate că, în vremea sa, limba română literară depășise fazele în care calcurile erau mijlocul de bază pentru îmbogățirea ei, iar calcurile realizate de înaintași nu mai erau în uz. Ambianța culturală a vremii nu mai predispunea la utilizarea unor astfel de elemente și, de aceea, s-ar părea că, în asemenea condiții, el încearcă mai degrabă să reconstituie unitatea armonică a limbii, opunîn-du-se unei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
să exerseze și limba română în construcția de cuvinte noi pornind de la cele existente, iar pe alții de mai tîrziu, precum Lucian Blaga și Constatin Noica, să manifeste nostalgia pentru o terminologie filozofică românească pornind de la materialul indigen (cum procedaseră înaintașii cînd foloseau calcurile), consi-derînd că astfel s-ar putea reconstrui filozofia în spațiul cultural românesc. Această atitudine de apreciere superlativă a mijloacelor interne în exprimarea filozofică pierde din vedere însă un fapt esențial, acela că în filozofie importante sînt ideile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a remarcat George C ă l i-n e s c u, în primul rînd de literați. Dezideratele și posibilitățile rostirii filozofice În scrierile lui Lucian B l a g a se găsesc uneori observații în legătură cu terminologia filozofică realizată de înaintași și cu direcțiile evolutive ale românei literare în epoca modernă. Ocupîndu-se de activitatea reprezentanților Școlii ardelene, el stăruie îndelung asupra traducerilor filozofice realizate de Samoil M i c u, pe care îl consideră, pe drept, un întemeietor și un deschizător
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
terminologia filozofică românească își conturase profilul și cînd exista posibilitatea unei opțiuni între neologism și cuvîntul vechi. S-a remarcat în acest sens Mihai E m i n e s-c u, traducător al unui important text filozofic pentru care înaintașii realizaseră mijloacele necesare de redare, încît numai voința sa de a particulariza textul filozofic l-a făcut să prefere anumite mijloace lingvistice. Dar, între predispoziția lui Eminescu de a uza de termeni preluați din limba veche și populară, îmbogățiți cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Noica se dorește "un filozof al limbajului și al ființei ce locuiește în el", dovedind în mod clar afinitatea cu "sălășluirea în limbă" vizată de acest cugetător german. Pe de altă parte, Noica este în mare măsură tributar ideilor unor înaintași din cultura română, precum Eminescu, în concepția despre arhei, Vulcă-nescu, în efortul de a afla matricea spirituală a poporului român, sau Blaga, în încercarea de a determina diferite tipuri spirituale, fără însă a prelua conceptele de cultură minoră și cultură
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
etc.), se pierde din vedere faptul că filozofarea (cea care uzează de terminologie) nu coincide cu obiectul ei, cînd acest obiect este limba, filozofarea și rezultatul ei (filozofia) uzînd de metalimbaj. La fel ca Blaga, Constantin Noica manifestă admirație pentru înaintașii care au încercat să redea prin cuvinte românești termenii din filozofia universală, de o apreciere deosebită bucurîndu-se Dimitrie Cantemir (prin calcurile sale pentru traducerea categoriilor lui Aristotel: ceință, feldeință etc.), dar și alți învățați din vechime, precum Eufrosin Poteca (la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
datorăm longevitatea medicinei. O multitudine de alți factori au contribuit la creșterea speranței de viață. De-a lungul timpului, ne-am îmbunătățit simțitor condițiile de trai. Pentru majoritatea dintre noi, viața este mai puțin dură decât a fost cea a înaintașilor noștri. În Canada, foarte rar se moare de foame sau de frig. Dacă mergem la vânătoare, o facem doar din plăcere... sau din nostalgie pentru vremurile trecute; frigiderele noastre sunt pline de produse proaspete, fără ca noi să fi petrecut zile
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
Chesterton, că tradiția nu este decît democrația extinsă în timp. Și cîteva rînduri mai încolo, pe aceeași temă continuă: " Tradiția poate fi definită ca o prelungire a sufragiului. Tradiția înseamnă să dai voturi celei mai obscure dintre toate clasele sociale, înaintașii noștri. Este o democrație a celor dispăruți. Tradiția refuză să se plece în fața măruntei și arogantei oligarhii a celor care se întîmplă să se afle prin preajmă. Toți democrații obiectează față de descalificarea unor ființe umane pe baza accidentului nașterii; tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe care trebuie să le urmeze un lucrător pe tărîmul știința istoriei literare: "Disciplina oricărei științi impune ca metodă principiul fundamental de racordare a subiectului cu întregul material documentar existent. Numai o perfectă cunoaștere a ceea ce s-a făcut de către înaintași, poate garanta siguranța precizărilor și deschide perspectiva unor noi contribuțiuni, de valoare. Desconsiderarea acestui principiu egalează cu totala desorientare în cîmpul de exploatare sau chiar cu însăși necunoașterea subiectului". Ca un bun și acribios istoric, recomandă ca pe viitor verva
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lui Eminescu, susținem că ar fi nedrept să nu i se recunoască d-lui G. Călinescu o trudă îndelungată, dar nemetodică, și că n-ar fi adus și contribuții personale, tot atît de nedrept, cum procedează autorul menționatei lucrări cu înaintașii săi, cari de aproape jumătate de veac s-au silit să refacă acea viață, spirituală, așa cum și-a trăit-o poetul, mai ales ca să-i lumineze opera, și numai cu secundar accent, cînd acesta ar veni să descopere o taină
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pagini, aceste observații, pentru determinarea autorului de a relua în studiu imensul material, ca să-l prelucreze acum, după ce-l are acasă, adunat în forma strînsă a celor șase volume, să amputeze ecrescențele, să elimine sensaționalele speculații și, cu respectul cuvenit înaintașilor, să ne dea, în spiritul disciplinei obicinuite, ceea ce suntem convinși că ar fi în măsură să ne dea: Adevărata viață și operă a lui Mihai Eminescu". În Prefața la ediția în două volume a Operei lui Mihai Eminescu (1969) G.
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
prea dulce/ Ce simbadie aduce!/ Și să-nnoadă cu strînsoare/ Unde va fi dat prinsoare". Vorbind despre al doilea fiu al lui Ienăchiță, Nicolae, criticul propune în fraze succinte o definiție clară a austerului și chibzuitului urmaș, prin raportare la înaintași, la rîndul lor fixați în efigie: "... Folosește și el armele familiei (jeluirea, oh-ul, ah-ul) dar nu mai este un captiv necondiționat al iubirii. Focul nu-i mai pare purificator, suferința nu mai este dulce ("amărîtul trai"). N-are
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
paragrafele. Scenariul este simplu: întîi legea morală și apoi (acolo unde este cazul) răsfățul, desfătarea" (E.S.). Este, cum cu exactitate spune eseistul, figura iubirii condiționate. Dezinteresat de retorică, o utilizează aproape inconștient, practicînd un retorism fără retorică, adiționînd din retorica înaintașilor își afirmă propria retorică. Concluzia universitarului bucureștean este o inspirată radiografie a inspirației dalbului poet: "Poezia apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față, întîi, de imaginile literare ale lucrurilor. Față de un cadavru și față de un apus de soare, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
-i ierta pe cei care nu au învățat nimic din lecția lui de omenie și generozitate și care nu au înțeles că adevărata demnitate profesională, acel esprit de corps al castei muzeografilor, nu poate fi câștigată fără onorarea cuviincioasă a înaintașilor, a celor care au trudit și au făcut să crească un brand cultural respectat, așa cum el însuși a procedat cu Dumitru Vacariu, cu Constantin Liviu Rusu, cu Olga Rusu și cu atâția alții. La mulți ani, Lucian Vasiliu! 3 februarie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pentru familia ortodoxă”, care „va încerca să îmbrățișeze cu privirea întreaga noastră viață națională, pentru a o înfățișa în lumina postulatelor evangheliei ortodoxe”. Publicația își propune să ofere „pilde și îndemnuri spre a zidi caractere”, să zugrăvească chipuri de mari înaintași și să publice „frânturi din istoria măririi noastre naționale”, scrieri literare educative, dar și povățuiri pentru viața cotidiană. Primul număr include câteva articole privitoare la dogmă, precum și un fragment din misterul creștin ortodox Cerurile spun de Victor Papilian (piesă care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290521_a_291850]
-
ca și traducerile din poezia lui Schiller, apărute între 1839 și 1863 în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, dar needitate în volum, au o menire identică: mobilizarea conștiinței naționale. Se invocă aici noblețea originilor, sunt preamărite virtuțile patriotice ale înaintașilor pilduitori, se face apel la demnitate, unitate. Aproape de rigoare în epocă, imaginile ceremonios-convenționale, limbajul latinizant apar și la M. Repere bibliografice: A.A. M.[Aurel A. Mureșianu], Iacob Mureșianu, Brașov, 1913; Iuliu Moisil, Figuri grănițerești năsăudene, [Bistrița], 1937, 211-234; Cărturari brașoveni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
atașare la idealurile unei literaturi cu tradiție, mereu angajată, „mereu în campanie pentru viitor”. Reacție salutară, chiar dacă, în cazul său, „ruptura” se baza, în plan epic, pe o tehnică narativă nefrecventată de romanul de tip tradițional. Fapt e că obsesia „înaintașilor” și a unei „istorii” în stare să legitimeze și să motiveze, la un moment dat, biografii și destine, se instituie ca o supratemă distinctivă a romanelor sale. Personajele de prim-plan presimt, de altfel, că faptele și gesturile lor nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
verbale la stimuli neverbali. Are loc mai întâi învățarea neintenționată, ludică și apoi, în perioada preșcolară și școlară, învățarea intenționată, acționând capacitatea de analiză și sinteză logică, vizualauditiv chinestezică. Cercetători de prestigiu din prima jumătate a secolului XIX, continuă pe înaintașii lor, făcând numeroase studii cu privire la geneza și evoluția ontogenetică a procesului de învățare. Studiu multilateral psihologic sporește fluxul informațional prin mijloacele de comunicare audio-vizuale, fără de care omul ar fi situat în afara contemporaneității, ceea ce i-ar deteriora personalitatea, îngustându-i capacitatea
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
se instalează întâi învățarea neintenționată, prin joc, iar odată cu perioada școlară, și chiar din perioada preșcolară, se instalează învățarea intenționată, prin capacitatea de analiză și sinteză vizual-auditivă și chinestezică. Cercetători prestigioși din prima jumătate a secolului XX, au continuat pe înaintașii lor, făcând numeroase studii privind geneza și evoluția ontogenică a procesului de învățare (J. Piaget, J. Miller și Kiner, Vîgotski, J. Bruner etc.) care au contribuit la studiul multilateral psihologic al învățării. Fluxul informațiilor prin dezvoltarea spectaculoasă a mijloacelor de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fiecare societate. De aici și necesitatea îmbogățirii universale a umanității prin dezvoltarea culturilor naționale. Iată de ce trebuie să cumpănim propriile noastre cuvinte și să cultivăm cu grijă limba și cultura pe care le moștenim ca pe o zestre prețioasă de la înaintași și să le cultivăm continuu. Aceste fapt se și realizează în lume de un număr apreciabil de teoreticieni (filosofi, lingviști, esteticieni etc.) grupați în diferite școli, curente și tendințe în care își consacră energia și cunoștințele studierii limbii. Printre aceștia
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
în care omul se raportează mistificărilor (minciunilor) mai mari sau mai mici ale istoriei, putem regăsi cele trei orizonturi temporale asociate de Lucian Blaga [1969:52] cu destinul comunităților etnice: timpul cascadă, în care colectivitatea este orientată către minciunile (păcatele) înaintașilor (ale protopărinților, conform scenariului biblic al vechilor evreilor, sau ale epocii de aur în care zeii din Olimp se amestecau și păcătuiau în rînd cu oamenii, potrivit credinței grecilor de odinioară etc.); timpul fluviu, care corespunde nevoii omului de a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de măsurare adică se identifică și se măsoară prin instrumente specifice indicatori și variabile ale tradiționalismului și nu ale tradiției (vezi de exemplu, Bogdan Voicu, 1999). Tradiționalismul poate fi definit ca un comportament manifestat prin atașament puternic față de familie și înaintași, față de obiceiuri și cutume, prin respectul pentru autoritate și prin respingerea unor principii (cum ar fi drepturile individuale și libertatea), care subminează autoritatea tradițională și normele (Kamano, 1999). Sau, așa cum îl definește Bădescu, citându-l pe Weber, "tradiționalismul reprezintă acel
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Maior, N. Popea, Ioan Lupaș, Ernest Bernea, Elie Dăianu, Ion Moga, Horia Teculescu, N. Iorga, Onisifor Ghibu, Candid Mușlea, Carol Göllner ș.a. Preocupările lor se îndreaptă spre momentele importante ale istoriei României și a Ardealului. Interesante sunt portretele dedicate unor înaintași: Aurel C. Popovici, Alexandru Mocioni, Aurel Ciortea, Zaharia Boiu, Amos Frâncu, Alexandru I. Lapedatu. În alte științe își aduc contribuția Alex. Ceaușianu (economie), G. Bogdan-Duică și Ion Breazu (istorie literară), D. I. Condurachi (drept), N. Orghidan (sociologie), Emil Țeposu și Emil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290061_a_291390]
-
stabili relații Între evenimentele și fenomenele istorice. Elementele de istorie locală contribuie Într-o măsură Însemnată la stimularea interesului elevilor pentru cunoașterea istoriei, la formarea sentimentelor patriotice, bazate pe valorile muncii și la formarea atitudinii de respect și dragoste față de Înaintași. Folosindu-le, Învățătorul imprimă lecțiilor sale o anume sobrietate, sporind prin aceasta, posibilitățile elevilor săi, să Înțeleagă temeinic faptele, fenomenele și procesele istorice. Elementele de istorie locală Își aduc contribuția la dezvoltarea potențialului psihic al elevilor, adică la dezvoltarea inteligenței
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Loriţa Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93537]