4,515 matches
-
facebook” -ul n-ar fi,Daca celelalte „site” -uri inventate n-ar fi fost ?! Eram poate-un „neica nimeni” incapabil de a știCă iubirea pentru semeni este chiar supremul rost ! De aceea (și de-aceea!) rog, amice, pentru tine,Prea Înaltul Cerului să-ți aducă numai bine ! Virgil Ursu Munceleanu... XXXII. P R I E Ț E N E..., de Virgil Ursu, publicat în Ediția nr. 1818 din 23 decembrie 2015. UFFF! Mă tot căznesc, de-o oră, să postez ceva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
lămâiță copila aceea cu ochi de chilimbar și râs de miozotis cum trece dureros de tăcută, oarbă și surdă la viclenia timpului. am să-mi așez zilele rămase în brațele ei niciodată înclinate spre apus, cu o sete verticală de înalt, să simt cum alunec în verde și norii până când mă voi așeza descântec să mă toarcă pământul fir de iarbă, fir de apă sau alt călător. da-mi mâna și-o floare de lotus să-mi lumineze drumul la răsăritul
PĂTIMESC AMINTIRILE ŞI ARD de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380530_a_381859]
-
1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului nămeți de flori trec printre nori săltând pământ cu crezământ și fără spini unde-s lumini: sunt veci de Crist Cel de-Ametist! prin cer trec vești fulgi de povești: cum Cel Înalt suie învoalt flori și necaz colo-n privaz flori colilìi lebede vii legând în psalmi raiul de dalbi - palat de sfinți grădini cuminți... * viscol de flori trezește-n zori stea și Voivod pentru-un norod abia scăpat din scăpătat mistice
FLORI de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380560_a_381889]
-
vârf de munte mistice tăceri descântăierburi din poieni văratici unduiesc liniștea vastănor de raze îl pogoară pe Hristos aici pe coastăși pornesc lucrări serafii și orânduiri heruviigura mea-i pecetluită - precum deltele de fluvii:către Mare ea rostește cuvântări de Înalt Mistdin drum graiul nu-l întoarce - ci-n orbiri de ametistalte capete-n coroană - alte frunți sub joc de săbiialte lumi și alte soarte - cum și vele de corăbiimână-n țarc de semne-arzânde rosturile învechite...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380569_a_381898]
-
Iar libertatea-i sfântul tău culcuș, De-aceea în văzduh se țin ospețe Căci fiecare zbor e un urcuș. De este ger, furtună zi sau noapte, Caniculă și ploi fără sfârșit, Eu mă trezesc în ciripit și șoapte Aduse din înaltul infinit. De-ar descifra tot omul melodia Pe care-o fredonezi neîncetat Ar înțelege că tu ești solia De pace, de iubire din înalt. În timp ce spre pământ îndrepți privirea Și zborul îl așezi în sfântul cânt, Ai vrea să te
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
sau noapte, Caniculă și ploi fără sfârșit, Eu mă trezesc în ciripit și șoapte Aduse din înaltul infinit. De-ar descifra tot omul melodia Pe care-o fredonezi neîncetat Ar înțelege că tu ești solia De pace, de iubire din înalt. În timp ce spre pământ îndrepți privirea Și zborul îl așezi în sfântul cânt, Ai vrea să te imite omenirea Să pună doar iubire în cuvânt. Citește mai mult Cânt matinalTu pasăre ce-mi cânți de dimineață,Pe tine cine te trezește
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
n-aud tristețeIar libertatea-i sfântul tău culcuș,De-aceea în văzduh se țin ospețeCăci fiecare zbor e un urcuș.De este ger, furtună zi sau noapte,Caniculă și ploi fără sfârșit,Eu mă trezesc în ciripit și șoapteAduse din înaltul infinit.De-ar descifra tot omul melodiaPe care-o fredonezi neîncetatAr înțelege că tu ești soliaDe pace, de iubire din înalt.În timp ce spre pământ îndrepți privireași zborul îl așezi în sfântul cânt,Ai vrea să te imite omenireaSă pună doar
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
este ger, furtună zi sau noapte,Caniculă și ploi fără sfârșit,Eu mă trezesc în ciripit și șoapteAduse din înaltul infinit.De-ar descifra tot omul melodiaPe care-o fredonezi neîncetatAr înțelege că tu ești soliaDe pace, de iubire din înalt.În timp ce spre pământ îndrepți privireași zborul îl așezi în sfântul cânt,Ai vrea să te imite omenireaSă pună doar iubire în cuvânt.... XVII. OCHIUL TAU, de Ilie Marinescu , publicat în Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016. Ochiul Tău De-
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
al lunei Mă veghează ochiul Tău. Cât ar fi de deasă umbra, Pașii n-am să mi-i opresc, Ochiul Tău îmi dă măsura, Farul e dumnezeiesc. Rătăcind prin labirintul Drumului fără sfârșit, Ochiul Tău e satelitul Luminând neobosit. Din înaltul zări-albastre Ochiul Tău chiar nevăzut Păstorește dintre astre Chiar și-un suflet decăzut. Numai cel ce nu dorește Să se-ncreadă-n ochiul Tău, Viața-ntreagă rătăcește Pe drumuri pierdute-n hău. Citește mai mult Ochiul TăuDe-aș umbla prin
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
colț al luneiMă veghează ochiul Tău.Cât ar fi de deasă umbra,Pașii n-am să mi-i opresc,Ochiul Tău îmi dă măsura,Farul e dumnezeiesc.Rătăcind prin labirintul Drumului fără sfârșit,Ochiul Tău e satelitul Luminând neobosit.Din înaltul zări-albastreOchiul Tău chiar nevăzutPăstorește dintre astreChiar și-un suflet decăzut.Numai cel ce nu doreșteSă se-ncreadă-n ochiul Tău,Viața-ntreagă rătăceștePe drumuri pierdute-n hău.... XVIII. CROITORUL DE ONORURI - "DE ZIUA INTERNATIONALA A POEZIEI", de Ilie Marinescu , publicat
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CLASIC ȚĂRM ELEN Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Clasic țărm elen Se logodește marea cu uscatul, mărgeanul roș în maci a izbucnit, picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit. Val după val își susură chemarea prin spuma transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea, iar Afrodita
CLASIC ȚĂRM ELEN de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379322_a_380651]
-
de păcate/mi-e dor, /mi-e dor de dor de tine.../” „am să te devor la noapte, /împins de Diavol,/ de păcate,/ am să te devor Femeie/ cu a sufletului cheie/ colindând unul în altul /cât e Cerul și înaltul...” (hoinărind prin trupurile de carne...) Când sufletul a înțeles șoaptele amurgului - poetul a avut o tresărire - și a conștientizat că iubirea trebuie căutată dincolo de „carnal”, pe o treaptă superioară a devenirii și durabilității. Și iată ce ne mărturisește : „dezlegându-mi
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
William Shakespeare trad. adapt. Mihaela Tălpău Dulce iubire, renaște forță cu care să trăiești în înaltul Cerului, ci nu-n ispite trecătoare pe care azi le vei hrăni cu zâmbre omenești iar mâine se vor face păsări călătoare Iubire fii, așa cum azi tu simți, cu-nfometare cruntă, în ochii tăi senini cu fluturi la intrare căci mâine
SONET 56 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379392_a_380721]
-
crește verde Cerbii agață fuiorul de ceață în coarne de eter Și florile trezesc poiana narciselor Eu nu am simțit aroma de mălin Devreme s-a trezit dimineața cu obrajii roșiți de iureșul pârâului rece unde păstrăvi zboară spre un înalt mai bun și albastru Lacrimile sapă fântâni adânci în suflete de piatră și urșii memoriei adapă amintiri rătăcite din creierul cuvintelor Eu nu am fost în crângul de mălini unde duhul taie parfumuri orientale cu cuțitul unde stele mov picură
DUHUL DE RUSALII, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379497_a_380826]
-
floarea De tei sau de salcâm în asfințit, Clopotul timpului își sună înserarea, Te-oi plânge eu,eroul meu iubit. Și-or crește macii-n câmpuri,lângă satul Pe care l-ai lăsat,tânăr stejar, Acum cuprinzi tot cerul din înaltul Stejarului ce se aprinde-n jar. Numele tău nu ne cinstește crucea, Urmașii tăi te-or fi uitat atunci, Dar peste cerul tău s-a prelins pacea, Iar florile te plang pe tine-n lunci. Rămasă de la tine,o palmă
UNUI EROU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379500_a_380829]
-
Acasă > Poeme > Meditație > IARNĂ Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Iarnă de Maria Teodorescu Bahnareanu Iarnă îmi bate la geam Cu fulgi mari, albi, frumoși Sufletu-mi strigă în înalt - Doamne la mine e cald Aburind se înalță simțirea În mine aprind Devenirea ... Iarnă îmi bate la geam Îl deschid și respir aer tare Ființă inundă întreg Universul Universul inundă o ființă Tobe ce bat sacadat ... Îngâna al meu respirat
IARNA de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379581_a_380910]
-
rămâne doar amarul... XIII. NICICÂND, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016. Nicicând nu mi-a fost cerul așa de înalt, dar nicicând stelele nu mi-au fost mai aproape, nicicând n-am știut în înalt să mă scald, dar nicicând nu mi-au plâns stelele pe sub pleoape. Nicicând n-am văzut zori de zi mai senini, dar nicicând n-am trăit, calm, apusuri de rugă, nicicând n-am ales să culeg mărăcini, dar nicicând nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
am crezut c-ar putea să m-atragă un cuvânt izvorât din pustiu, Dumnezeu ... Citește mai mult Nicicând nu mi-a fost cerul așa de înalt,dar nicicând stelele nu mi-au fost mai aproape,nicicând n-am știut în înalt să mă scald,dar nicicând nu mi-au plâns stelele pe sub pleoape.Nicicând n-am văzut zori de zi mai senini,dar nicicând n-am trăit, calm, apusuri de rugă,nicicând n-am ales să culeg mărăcini,dar nicicând nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
greși, fie că nu ne-au cunoscut bine, fie din alt motiv. Trecând peste orgoliul propriu, peste mândria personală, peste toate acele sentimente lumești care ne-ar îndemna să amânăm o astfel de faptă, am urcat încă o treaptă spre Înaltul de Cer, acolo unde Tatăl Iertării și al Îndurării ne așteaptă, zâmbindu-ne, ca să ne acorde iertarea. Un exercițiu și mai înalt, și mai sublim pe calea desăvârșirii creștine este, nu numai de a-l ierta pe aproapele care ți-
REGULA DE AUR A CREŞTINISMULUI, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381108_a_382437]
-
Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului SĂRUTĂ-MI NOROCUL Mă cunun cu zâmbetul cerului și cântecul lui, cu flori de nori în mâini și orhidee de curcubeu. Dansez în muzica ploilor trecute și a păsărilor din înalt. Coronița mi se împrăștie în stele nevăzute. Mirele meu,--o, mirele meu--... tu,cer indepărtat, sărută-mi norocul... și gândul... și iubirea... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: SĂRUTĂ-MI NOROCUL / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1932, Anul VI
SĂRUTĂ-MI NOROCUL de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381239_a_382568]
-
ANANIA, GRĂITOARE I-A FOST UMBLAREA, de Daniela Gîfu, publicat în Ediția nr. 400 din 04 februarie 2012. Timpul zboară și, odată cu el, ne zorim și noi la cele bineplăcute și nemuritoare. Ne aflăm la un an de zile de când Înaltul, cum îi spuneau clujenii, sfătuitorul nostru spiritual, I.P.S. Bartolomeu Anania, a primit un bilet de călătorie. Doar dus. Destinația: Împărăția Cerului. Mereu cu slova în față, (re)lecturând-o sau (re)zugrăvind-o cu cuprindere, se încăpățâna să nu cunoască
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]
-
desnădăjduiți, revoltați, umiliți, înlăcrimați, rugători, regăsiți, bucuroși, extaziați, îmbunați, toleranți, generoși, încrezători ... Opera lui Bartomeu ... Citește mai mult Timpul zboară și, odată cu el, ne zorim și noi la cele bineplăcute și nemuritoare. Ne aflăm la un an de zile de când Înaltul, cum îi spuneau clujenii, sfătuitorul nostru spiritual, I.P.S. Bartolomeu Anania, a primit un bilet de călătorie. Doar dus. Destinația: Împărăția Cerului.Mereu cu slova în față, (re)lecturând-o sau (re)zugrăvind-o cu cuprindere, se încăpățâna să nu cunoască
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]
-
de aproape. Pe stâlpii răsuciți ca mici coloane Care-i susțin pridvorul cel umbrit, Își împletesc zorelele-n volane Culori de ametist și malachit. Cobor pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul rândunele. Pe-o bancă, sub cireșul altoit Se-ntinde-n tors molatec o pisică, Mișcând urechea spre un ciripit De vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă. În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate
APROAPE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381333_a_382662]
-
trezească din această letargie a morții, dând ascultare frații lor, care s-au trezit mai de mult. Ar putea fi ajutați, dacă ar auzi solii veniți cu poruncă de la însăși Zamolxe și Străbunii. Ar putea auzi Strigărul Străbunilor, venit din Înalturi, de și-ar dori-o,numai că indiferența și nepăsarea lor, i-au dezamăgit pe soli, cu toate că au văzut realitatea cruntă în care se zbat acei oameni; urmașii poporului sfânt al Străbunilor. Solii au hotărât însă, să se întoarcă în
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul divin. Aș dori o mireasmă desenând zbor de flutur Și-o iubire-ar dori sufletul să-i dea ghes, Când divinul mă nalță, de teluric mă scutur, Dar eu nu pot grăbi floarea roz de cireș Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică
A L AISE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381371_a_382700]