KorAP: Find »[drukola/base=înapoi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...1110 >

27,730 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

și ceva poznaș în zâmbetul acela, era ascuns de pâlpâirile focului. — Pentru puțin. Nu, întrebarea pe care vrei de fapt să mi-o pui este... — Cine a spus că poți să-mi porți boxerii? — Și e posibil să-i primești înapoi nespălați? — Ești cam scârboasă, știi asta? — Mda, cum zici tu, încuiatule. Am zâmbit a încuviințare, uitându-mă în foc, lăsându-l să mă tragă înăuntrul lui și nerăspunzând în nici un fel. Secundele se scurseră, adunându-se aproape într-un minut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
perfecționa strângerea de date legate de personalitate, dezvoltă teste care să surprindă cunoștințele și opiniile nou dobândite, și creă o procedură unică prin intermediul căreia cunoștințele puteau fi colectate din două minți, standardizate cu un minimum de pierderi informaționale, apoi transferate înapoi, reajustând ambele minți într-un singur eu unificat. De asemenea, Ward își îmbunătăți noul sistem de înregistrare a personalității în ideea inculcării unei dorințe sporite de autoconservare. Și prin această acțiune, oricât de logică trebuie să i se fi părut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
șase zile pe săptămână, ambii Ward își vedeau de treburi în mod normal, dar într-a șaptea zi, în fiecare duminică, se supuneau procesului de standardizare; strângând informațiile din acea săptămână de la fiecare dintre ei, uniformizându-le și retransferând amestecul înapoi în ambele minți. Procesul dura între douăsprezece și șaisprezece ore în fiecare săptămână, dar Ward nu regreta deloc acel timp. Faptul de-a exista ca un eu unic în două corpuri (chiar dacă imperfect) oferea un avantaj suplimentar, foarte neobișnuit, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cu o jumătate de secundă în urmă, se aflau brațul și umărul și capul meu. — Ludovician! am strigat cu o spaimă viscerală, izbindu-mă zdravăn de podea chiar în clipa în care masiva idee de rechin ieșită la suprafață ateriză înapoi pe și sub podeaua din spatele meu, forța loviturii trimițând în aer o undă de impact alcătuită din sensuri și idei care mă izbi și mă aruncă înainte, pe ciment. Am sărit din nou în picioare, m-am întors și, apucând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
poți. Un acces de plâns și jumătate de oră de tăcere fuseseră suficiente să-i înlăture răceala din priviri. Cu excepția unei ușoare neliniști, care putea fi foarte bine doar o impresie a mea, Scout își revenise complet. Pe deasupra, Ian era înapoi în cușca lui, morocănos ca și înainte, iar eu tocmai trecusem examenul de aptitudini la cititul hărții. În privința acestor lucruri, echipa noastră era din nou pe poziții. Și ajunseserăm la „a“. Care era cu totul și cu totul altă mâncare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am văzut o undă, ceva care se mișca pe sub hârtiile puse una peste cealaltă și dădea ocol camerei pe lângă pereți. Scout îmi aținu calea cu brațul întins și șopti dă-te în spate. Am pășit cât de încet am putut înapoi spre intrare, făcând hârtiile să foșnească încet sub picioare. Nu-i adevărat, am spus. Doar nu poate să intre... — E cineva? spuse Scout. Mișcarea agitată de sub teancuri încetă. Urmă un tremur. Două mormane de hârtii începură să se năruie. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
e totul: dacă prea mulți fry își croiesc drum prin tuneluri, n-o să-i mai scoatem niciodată. Are dreptate, îmi spuse Scout. O să mă descurc, trebuie să ne păzim sistemele de apărare. — Sisteme de apărare? — Îți explic totul când vin înapoi, apoi, întorcându-se spre Fidorous: Doctore, înainte să... — Hmmm? — Trebuie să te pun la curent cu câteva lucruri. — Îmi imaginez că sunt multe lucrurile cu care trebuie să mă pui la curent, dar te rog, Dorothy, e neapărat necesar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Se îndreptă ușor de spate și reuși să vorbească din nou pe tonul acela politicos de educator. — Toate aparatele astea interceptează e-mailuri, website-uri, mesaje de mesagerie vocală, chiar și programe radio. Îmi strecor virușii în ele și le trimit înapoi ca să monitorizez efectele. „La sfârșitul zilei.“ Asta-i unul din virușii mei, care-i deosebit de agresiv în Anglia la momentul ăsta. — Adică, inventezi expresii? — Expresii, cuvinte, ortografii alternative, abrevieri, coruperi. Și nu doar că le inventez; le gestionez. Uite. Uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-mi mai puteam da seama. După câteva momente de tăcere, ea strânse laptopul lui Nimeni, îl puse pe umăr și spuse Trebuie să încep. După care se întoarse și plecă, ieșind pe ușă și străbătând coridorul fără să se uite înapoi. Nehotărât și pustiit, am rămas o vreme în fotoliul lat, ascultând liniștea cărților din pereți. Trecu ceva timp. În cele din urmă, am observat cușca deschisă și goală în mijlocul camerei. Ian. Nu-l mai văzusem de când îl urmasem pe Fidorous

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
încă la parter, dincolo de corpul de bibliotecă, în camera alcătuită din hârtii. Toate lucrurile la vremea lor, mi-am spus. Ia rucsacul, apoi găsește-l pe Ian. Sarcini simple. Un proces. O contrapondere la toate astea. M-am târât stângaci înapoi printre rafturile bibliotecii și mi-am croit drum pe scara spiralată în jos, sărind de pe ultima treaptă într-un teanc de hârtii adânc până la fluierul piciorului. Rucsacul se afla exact unde-l lăsasem. Și al lui Scout era acolo; stăteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o să ne mai întoarcem niciodată. M-am întins și mi-am aruncat rucsacul pe umeri, clătinându-mă puțin sub greutatea lui. După câteva clipe, l-am ridicat și pe-al lui Scout, apoi m-am întors și am pornit-o înapoi spre scări. Am lăsat rucsacul lui Scout sprijinit de unul dintre fotolii, am mai băut un pahar din whisky-ul doctorului, am luat cușca lui Ian din mijlocul camerei și am rămas în picioare, cântărind-o în mână. — Pis pis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
apropiat ochii de cotoarele cărților și am văzut alte cărți cuibărite în beznă, întunecate și greu de identificat. M-am întrebat din nou, în treacăt, dacă rafturile erau adânci sau dacă pereții înșiși erau făcuți din cărți. Am pus cartea înapoi de unde o scosesem. Trecuseră doar câteva minute de când îmi reluasem mersul pe coridor, când am auzit niște strigăte. Scout. Nu erau strigăte de teamă, ci de furie, prea departe de mine ca să deslușesc cvintele. Am ascultat. Fidorous țipa ceva ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în loc, năuc. Nu, ajunge pentru seara asta - doctorul specialist în șocuri din mintea mea, cel care gândea în locul meu - Ajunge. Ți-a ajuns pentru o singură zi. E prea mult. Corpul meu se întoarse cu de la sine putere. Am mers înapoi până la scaun și am pornit-o pe coridorul secundar, strigând pis pis pis fără oprire. Coridorul cel nou părea mai îngust, cărțile erau mai aproape de mine, absorbeau sunetele. Larma din spate se stinse repede în pereți și-mi ieși din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
timp în urmă, cea care deschisese ușa dormitorului încuiat. M-am oprit la ea și, încercând să nu caut cu îndârjire o logică, am introdus-o în yala din fața mea. Am rotit-o fără mari speranțe. Clic. Am pus cheile înapoi în buzunar și am apăsat clanța. Ușa se deschise. Am pipăit prin întuneric peretele în căutarea comutatorului. Clic. Am pășit înăuntru. Un dormitor. În spatele ușii se afla un dormitor mic și ordonat. Un pat simplu, un raft de cărți bătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
trebuit să însemne asta? Mi-am amintit ceva, ceva din una dintre scrisorile Primului Eric Sanderson, ceva scris mult mai târziu, când rechinul cuvintelor înghițise deja mare parte din el: Credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce ea și-o pierduse deja. Am recitit paragraful de sub supracopertă. — Doamne, Eric. Ce mama dracului e asta? am spus în șoaptă. Ce naiba încercai să faci? — Ce naiba încercai să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fie adevărat, nu? Îmi aruncă un zâmbet slab. — Da, prea mult. N-ar fi trebuit să-i predau lecțiile. Nu l-am putut opri. Cred că nici el, la sfârșit, nu s-ar fi putut opri. Trebuia să-l trimit înapoi atunci când l-am întâlnit prima oară, dar eram egoist, voiam cunoștințe pentru a supraviețui. Am băgat iar mâna în pungă și am scos supracoperta cărții lui Randle. Am împăturit-o ca să se vadă mesajul ascuns. Îmi pare rău, Eric, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Era ascunsă în camera lui Eric. Fidorous luă pagina și-o citi, împingându-și ochelarii mai sus pe nas. — Ce înseamnă? Se uită la mine peste supracopertă. — Nimic. Nu înseamnă nimic, doar că ajunsese prea departe. Fidorous îmi dădu hârtia înapoi. Era un om bun. Adică, erai un om bun, atunci când erai el. Probabil că e ciudat pentru tine; Dumnezeu mi-e martor că pentru mine e ciudat să te văd aici după toate cele întâmplate. — Mda, îmi închipui. — Știi, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Un acvariu. Uitându-mă în spate, am început să deslușesc impresia unei mari mingi întunecate înotând în mijlocul rezervorului. Colaci lungi și groși de vină, teamă și înfrângere se umflau și se alungeau din masa învolburată, apoi erau absorbiți sau alunecau înapoi înăuntru. Mai rău, mingea întunecată mi se părea familiară, un insuportabil rău de greutate și spaimă. — Ce-i înăuntru? — Un Gloom. M-am întors spre doctor. — Luxofagi, vigofagi și aptifagi, spuse el. Cu miile. Iar cei mari din mijloc sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o cană. M-am aplecat pe după cadrul ușii. Scout. Ceva - nervii mei, sângele meu - tresări și încremeni la vederea ei, o fântână transformându-se în gheață și electricitate statică înlăuntrul meu. Ea mă văzu înainte să-mi pot trage capul înapoi, ridicând degetul mare și ștergându-și ochii pe când se întorcea cu spatele. — Nu te-am auzit venind, zise. — Coridoarele. Nu știam ce să spun. — Cărțile de pe pereți reduc intensitatea sunetelor, cred. Ea încuviință, cu fața spre ibric, așteptând să fiarbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
părul ei ciufulit și la felul în care ni se atinseseră degetele, se împletiseră și apoi ne uniseră mâinile în timp ce ne croiam drum prin coridoare slab luminate. Amintirile erau dureroase și le-am îndepărtat. Dacă aveam într-adevăr să urc înapoi în lume după treaba asta, urma s-o fac singur, din nou doar eu și Ian. Ideea îmi trimise prin corp un fior rece. Poate reușeam să discut cu ea. Poate puteam să-i spun sigur că înțeleg de ce ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ca un iaz în toiul unei ierni albe și sumbre? — Eric, zise doctorul, am ceva pentru tine. M-am întors și l-am văzut mânuind o suliță lungă de lemn, echilibrând-o sus deasupra umărului, încercându-i greutatea înainte și înapoi ca un aruncător de lance care se încălzește. Fără să vreau, am făcut un pas în lături. — Ce-i aia? Sprâncenele lui Fidorous se ridicară, săpându-i riduri pe frunte. — N-o recunoști? Sulița era lungă cam de un metru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se răsuci în scaun. — Dacă mai aruncăm nadă în apă, o s-o ia mareea și, în câteva ore, o să acopere jumătate din mare. Dacă mergem mai repede, riscăm să întrerupem dâra. Trebuie să dai dovadă de răbdare, Dorothy. Se răsuci înapoi și-și trase șapca peste față. Aerul se retrase așa cum face înainte să lovească fulgerul. — Să am răbdare? Ce mama dracului s-a întâmplat cu asta-i o treabă serioasă, Scout? Nu avem decât o șansă și timpul nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
totul s-a terminat. Fiecare minut pe care-l irosim făcând baie de soare ne scade din șansele de izbândă. — Doctore, am spus. — Facem și noi ce putem. Scout scoase un suspin de exasperare și se întoarse cu spatele, pornind înapoi spre puntea superioară. Cu mult în spate, de-a lungul dârei întinse de hârtie și cerneală, o pagină albă se strânge și plutește la câțiva metri sub suprafața oceanului. blocând amintiri prea dureroase sau prea greu de îndurat pentru minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cutia de bere fără să vorbească și se așeză lângă pisoi la umbra peretelui din spate al cabinei. Am simțit brusc o foame insuportabilă și mi-am înfulecat sendvișul cu mușcături mari și iuți. Fidorous își duse farfuria și berea înapoi la scaunul de pescar. L-am privit cum mănâncă încet și cumpătat, mișcând ochii agale de la pescărușii din zare care plonjau în dâra de hârtii la firul de pescuit care trepida dincolo de apa înspumată, răscolită de motoarele noastre. — Nu mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ci e foc O O nu oameni pierdutfugispre iudoliu ceață sau Am impresia că am uitat Ceva important Tant Toți simt La nu te preocupa de asta Niște degete mă prinseră de încheietura mâinii și de antebraț și mă traseră înapoi la suprafață cu o Figura ??? Niște degete mă prinseră de încheietura mâinii și de antebraț și mă traseră înapoi la suprafață cu o Cu doar o oră în urmă m-am trezit întins cu fața în sus pe un pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]