4,024 matches
-
vedea și Adonis Vers un sens revenir, în "Mémoire du XXIème siècle", No 1Complexité et quete du sens, Éditions du Rocher, Monaco, 1999 și în "Bulletin Interactif du Centre International de Recherches et Études transdisciplinaires", no 15 Mai 2000). Demers îndrăzneț și cumva riscant, atâta vreme cât termenul transmodernism a fost cel mai adesea confundat cu cel de postmodernism. Theodor Codreanu face o adevărată istorie a avatarurilor lui în capitolul Ofensiva transmodernismului (p. 138-176) și apoi în Temeliile transmodernismului (p. 177-129). Ni se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
antimetafizica postmodernismului (privat de sacru) și e convins că scrierile lui Kundera ating "ethosul transmodernității" (vezi De ce Kundera nu e postmodernist). Cercetând zelos un copleșitor evantai problematic și având nevoie de un lector avizat, cartea lui Theodor Codreanu propune ipoteze îndrăznețe și conexiuni îmbietoare. Suspectat (de voci cârcotașe) că patinează, enunțiativ, la suprafața problemelor, că dezvoltă luxuriant un enciclopedism vagant, criticul de la Huși este, înainte de orice, un om foarte informat. Mai mult, s-ar putea nici să nu greșească, transmodernismul instituindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spicuiește ceea ce se pretează tipului său de comentariu. Modul lui de a citi o carte seamănă cu o examinare pe felii, cu o decojire treptată sau cu o pieptănare succesivă. Nu rezumă, ci judecă; nu definește, ci compară (un comparatism îndrăzneț, dar, câteodată, hazardat). Temperament de debater, poposește unde consideră că e locul să exprime o îndoială, să plaseze o întrebare, să fie de o altă părere decât autorul. Romanul lnimă vrăjită de Romain Rolland, de pildă, îi prilejuiește șase însemnări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adresată "Tov-ului secretar Iftimie Mircea", trimițându-l la Strălucirea și suferințele curtezanelor a cunoscutului scriitor francez, dar și la Montaigne. La cei 23 de ani, Th. Codreanu încă mai credea că tot ce zboară e și comestibil. Scrisoarea e destul de îndrăzneață dacă avem în vedere că ea privea "conflictul dintre mine și societate" care durează "din clipa în care am început să gândesc pe cont propriu, din clipa când arta și filosofia mi-au deschis ochii asupra drumului greșit pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
exegeza barbiană -, se încheie în nota contrapunctică, concluzivă în raport cu perspectiva ermetistă: "Ambii poeți [n.a. Mallarmé și Barbu] consideră că diferența dintre limbajul poeziei și cel uzual sau al prozei este dată de vers, nu de cuvânt. Mallarmé vine cu ideea îndrăzneață că versul este echivalentul cuvântului: combinând mai multe vocabule, versul produce "un cuvânt nou, total", izolând, astfel, limbajul poeziei de cel uzual, utilitarist. Cine vrea să "înțeleagă" poezia este obligat să învețe o nouă limbă, cea într-un singur exemplar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eminesciene decât Constantin Brâncuși" (p. 178). Este plauzibilă ideea unei divergențe între psihiatria cartesiană a timpului și ființa umană a lui Eminescu, asemenea altor personalități care înfruntă în posteritate examene mereu reluate privind cauzele suferințelor lor finale (p. 228-232). Este îndrăzneață îmbrățișarea unei alte ipoteze cea a unui Eminescu marcat definitiv de criticile kantiene, dar înclinat, precum mai târziu Heidegger, să deschidă interogația ontologică și să-i dea un răspuns inspirat de antropologie (p. 259). Găsim în cartea Eminescu incorect politic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ocupă Panonia, unde, deveniți călăreți seminomazi și adoptînd creștinismul arian, îi slujesc pe bizantini în tentativa lor de recucerire a Italiei. Ei descoperă aici bogăția și slăbiciunea unei țări pe care declinul puterii ostrogoților pare să o ofere celor mai îndrăzneți. Suferind ei înșiși presiunile unui alt popor al stepei, avarii, longobarzii le vor ceda locul în Panonia, pentru a porni, cu toate efectivele lor, spre peninsulă. Aceasta a reprezentat vasta migrație a unui întreg popor acoperit de o avangardă solidă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Răsărit părînd chiar să adere la concertul politic european. Eșecul celei de-a doua cruciade face, însă, ca această politică să fie cu greu continuată. Dezastrul militar, mai ales, din 1176, în fața armatelor selgiucide, victorioase la Myriokephalon, pune capăt viselor îndrăznețe ale Comnenului. Vlanuel moare patru ani mai tîrziu, lăsînd un moștenitor minor și o regență susținută de mercenari latini. Iată de ce bizantinii aduc la putere un văr al împăratului defunct, Andronic Comnenul, cu totul ostil occidentalilor, împotriva cărora dezlănțuie furia
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
În același timp, însă, întărește mecanismele administrației centrale. Sub domnia sa, fosta "curte" feudală începe să se împartă într-o curte de justiție, un Parlament și o Curte de Contur, însărcinată cu controlul finanțelor regale. După domnia lui Filip III cel îndrăzneț (1270-1285), care primesc drept moștenire domeniile contelui de Toulouse, dar eșuează într-o expediție împotriva regelui Aragonului, aflat în război cu unchiul său, Carol de Anjou, devenit rege al Siciliei, coroana capețiană îi revine lui Filip IV cel Frumos. Acesta
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
al Sf. Augustin, privilegiază, în fond, credința necondiționată în detrimentul rațiunii dialectice. Este cazul lui Hugues de Saint-Victor și încă și mai mult al lui Bernard de Clairvaux care, la Conciliul de la Sens, în 1140, va cenzura anumite propozițiuni considerate prea îndrăznețe ale lui Pierre Abelard și-1 va obliga, în 1148, la Conciliul de la Reims, pe un alt magister parizian, Gilbert de La Poree, să retracteze. Abélard nu era nicicum revoluționar în materie de teologie și cu atît mai puțin un eretic
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
116 Drakkar 91 Ducas 59 Ecloga 55 Eduard I 193, 194 Eduard II 194 Eduard III 195 Eginhard 76, 103 Evul Mediu timpuriu 28 Ferdinand 167 Filip cel Lung 191 Filip I 140 Filip II 186, 187 Filip HI cel îndrăzneț 189 Filip IV cel Frumos 189 Filip VIdeValois 195 Foris burgiis 159, 160 Fortăreața 114, 115 Fotius 58, 59, 67 Frații Minori 218 Frații predicatori 219 Francia media 95 Francia orientalis 95 Frederic Barbarossa 135, 136, 137, 174,175,176
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
când de fapt croiala contează mai mult, ea îți poate scoate în evidență calitățile sau ți le poate ascunde. Atâta timp cât vă veți descoperi tipul de croială potrivită conformației pe care o aveți, puteți purta orice culoare. Fie ea cât de îndrăzneață, atâta timp cât luați în calcul și posibilele imprimeuri, care pot creea deasemeni iluzia optică de evidențiere a “calităților” și micșorare a “defectelor”. Multe femei mai plinuțe au făcut marea greșeala și au eliminat din garderoba lor culorile vii, eliminând în aceeași
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
elogiante și descrieri hiperbolice ale secretarului general al Partidului. O adevărată epitetică ceaușistă poate fi culeasă din rândurile manualului. Câteva exemple pot evidenția amploarea elogierii și intensitatea patosului poetic: Nicolae Ceaușescu se distinge prin "energia sa clocotitoare", "spirit clarvăzător și îndrăzneț" transpuse în "activitatea sa neobosită" (p. 6). Un alt pasaj subliniază identitatea de destin dintre biografia lui N. Ceaușescu și istoria contemporană a României: "clarviziunea, pasiunea și principialitatea revoluționară, devotamentul nețărmurit fată de patrie și popor, internaționalismul consecvent - fac ca
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
temeinică asupra teoriilor de nivel mediu o reflecție teoretică generală. S-ar putea spune că este vorba de un reculer pour mieux sauter, de o încercare de a lua avînt pentru a depăși obstacolele care apar în fața formulării unor teorii îndrăznețe și inovatoare. Dar pluralismul conceptelor sugerează mai degrabă prezența permanentă a dispersării și fragmentării, și nu apariția simptomelor unei sinteze teoretice generale în dezvoltare. 6. UTILITATEA ȘTIINȚEI POLITICE De cîțiva ani, în acest domeniu, există moda de a vorbi despre
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Revista revistelor culturale românești", vinerea, la 9.30, seara după știri, o rubrică pe care o susținea chiar Virgil Ierunca. Iată ce se consemnează mai departe: "În acea emisiune, s-ar fi afirmat că revista Opinia studențească este cea mai îndrăzneață dintre revistele studențești din România. Cătălin Enică 15 i-a spus sursei că a aflat de toate acestea de la președintele CUASC din Centrul Universitar Iași, Doru Tompea, în aceeași zi de luni când fusese să-i anunțe rezultatele fazei naționale
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ele rolul și locul în unificarea Chinei. Actul istoric de realizare a unificării tuturor teritoriilor locuite de creatorii civilizației Huaxia a revenit acelor state care aveau în frunte personalități care erau capabile să înțeleagă tendința istoriei și să promoveze măsuri îndrăznețe, cerute de evoluția istorică. Acel stat a fost Qing; acesta a pus bazele unui stat autocratic, în care suveranul conducea cu ajutorul acelora care puteau transforma voința în realitate, să aplice legi riguroase introduse, aplicând o serie de reforme radicale, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pe parcursul anilor, în acțiuni diplomatice care pot fi cunoscute prin lectura istoriei unor popoare din Asia, Australia, Orientul Mijlociu, Europa, Africa, America Latină, identificând astfel și înfățișarea României ca factor pozitiv și eficient, demn de luat în seamă pe plan internațional, politică îndrăzneață și dinamică, înțeleaptă și echilibrată, demonstrând, totodată, un înalt devotament al diplomaților față de țară, grijă și preocupare pentru o diplomație percutantă, demnă și urmărind interese naționale. Acest volum constituie o modestă contribuție la activitatea de reconstruire și redare a faptelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
unor personalități din lumea universitară din București și din provincie, precum și din mass-media. Multe voci au concordat în a califica aceste lucrări de valoare științifică și, în același timp, documentară ca un demers științific, onest și riguros, inedit și profund, îndrăzneț și reparatoriu, curajos și foarte necesar după evenimentele din anul 1989. Asemenea pagini, apreciază dl. profesor Dr. George G. Potra, intră în istoriografia românească ca o importantă și valoroasă contribuție ("Revista de istorie a Academiei oamenilor de știință din România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
lanceolate, în timp ce spre vârf se desfășoară în evantaie din ce în ce mai mari. Imediat a încercat să-și explice această descoperire, cu atât mai mult cu cât ea era caracteristică și altor specii de plante. Intuiția i-a permis formularea unor ipoteze foarte îndrăznețe: că toate excrescențele laterale ale plantei erau variații ale unei singure structuri - frunza. Astfel se convinge de faptul că în natură se formează o serie de organe pornindu-se de la o formă de bază. Astfel frunza ar putea sta la
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
la un semn că am depășit orice măsură, ploaia s-a oprit brusc. Diavolul de fătucă chicotește: Știi de ce n-a venit Ileana? Păi... Da, cu Ilie, mă lămurește zghiharda. Gîndesc eu ce gîndesc și, într-un sfîrșit, pricep. Devin îndrăzneț și privesc pe săturate. Mă înglodez în păcat și tare aș dori ca data viitoare și ea să stea pe tușă. Iar alta să-și lămurească prietenul: Da, cu... Nu, nu pot să mai continui. Mămăliguța lui moș' Vasile Unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Musolin. Amîndoi erau transpirați și bănuiala că aceștia n-ar face chiar zilnic duș este întemeiată. Dar ce contează cînd rachiul este băut pe căldură? Cucoana Anica chicotea și chiar punea mîna pe piciorul lui Musolin, așa, mai pe sus. Îndrăzneț unul, îndrăzneț și celălalt pînă ce n-au mai putut răbda și au oprit hodorogul de camion. Habar n-avea cucoana Anica de forța de strîngere a lui Musolin ăsta. Deci cînd a încleștat-o Musolin și a strîns-o a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
erau transpirați și bănuiala că aceștia n-ar face chiar zilnic duș este întemeiată. Dar ce contează cînd rachiul este băut pe căldură? Cucoana Anica chicotea și chiar punea mîna pe piciorul lui Musolin, așa, mai pe sus. Îndrăzneț unul, îndrăzneț și celălalt pînă ce n-au mai putut răbda și au oprit hodorogul de camion. Habar n-avea cucoana Anica de forța de strîngere a lui Musolin ăsta. Deci cînd a încleștat-o Musolin și a strîns-o a scos doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de golan, a strîns-o în brațe ca într-o menghină și a făcut ce a vrut cu ea. După ciudată întîmplare, rămasă singură și amețită, Ileana l-a văzut pe Vasile Ciupercă holbîndu-se la ea. Rîde moale și molîul vine îndrăzneț cum nu-l puteai bănui și o strînge și el în brațe. Nu avea aceiași putere ca Eugen, dar Ileana se simțea tot bine și acum. Timpul trece și vine vremea bătăilor zilnice, cu strigături și întrebări răcnite: Cu cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
început m-a deranjat tutuiala bătrînului, apoi m-am obișnuit și am adoptat aceeași familiaritate. Dar tu, tu ce mai faci? Deloc surprins, bătrînul a acceptat ideea că sînt un confrate. Eh, lucrez, dragă. Lucrez la ceva foarte important și îndrăzneț. Și tu? Păi cam tot așa, la ceva... ce nu s-a văzut pînă acum. Te cred. Știi, abia acum vedem viața cu ochii minții. Ai dreptate. Am fost atît de preocupat de mărunțișuri și am omis lucrurile cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Hotelul era situat vis-à-vis de aeroport și nu era grabă. Din restaurantul unde luam micul dejun se auzea zgomotul opintelii avioanelor spre înaltul cerului. Cele mai pîntecoase păreau că fac explozie la desprinderea de sol și apoi răsuflau ușurate, țîșnind îndrăzneț spre lumea largă. În restaurant lume nu prea multă defilează prin fața nenumăratelor atracții culinare și, cu mișcări ezitante, aleg, sau mai corect, ciugulesc de pe ici și de pe colo cîte o feliuță de te miri ce. Conștient că n-am nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]