5,200 matches
-
clipă, Weber nu-și mai găsi brațul sau umărul stâng. Nu-și dădea seama deloc dacă mâna lui era sub sau deasupra lui, cu palma în sus sau în jos, întinsă sau pe lângă corp. Intră în panică, iar sperietura îl îngheță, trezindu-l aproape suficient cât să identifice mecanismul: devenise conștient înainte de trezirea completă a cortexului somatosenzorial. Dar abia când își forță partea paralizată să se miște reuși să-și localizeze din nou toate membrele. Un hotel anonim, într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Sunt bărbat, Iepuraș. Noi suntem programați să fim cu ochii-n patru. După tot ce merită. Sinceritatea brutală era motivul pentru care stătea acum cu el, în centrul orașului, în fața monumentului eroilor de război, în văzul tuturor. Vocea lui o îngheța - vocea timpului care o lua de la capăt. Părul lui se acoperise acum de o pojghiță foarte subțire de chiciură, deasupra urechilor. Cămașa îi stătea întinsă, în loc să-i atârne peste curea. Altfel, era neschimbat: un frate Baldwin puțin cam turtit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-a arătat o fotografie a lui Muhammad Ali, a spus: „Ăsta-i Joe Louis“. Când peste două ore i s-a pus aceeași întrebare, a răspuns la fel, de parcă ar fi fost prima oară. Era închis într-o criptă, înghețat în clipa de dinainte de operație. N-avea cum să înțeleagă că era zăvorât într-un prezent etern. Habar n-avea ce i se întâmplase. Sau, mai bine spus, partea din el care știa nu putea transmite ideea asta memoriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s Lane, pasajul acela imposibil de găsit pentru cine nu mai fusese niciodată pe acolo. Ploile de iarnă continuau să inunde curtea din față. Toată toamna, o familie de lișițe verzi se aciuase pe malul lacului efemer. Dar acum lacul înghețase și păsările zburaseră. Sylvie ajunsese prima acasă. Mai nou, încerca să vină acasă devreme de la Wayfinders, asta de când el își lansase bomba. Nu el i-o ceruse. Dar nici n-avea curajul să-i spună că nu era nevoie. Băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Christos, înghițind supa de la spital cu brânză cheddar pe care i-o dădeam eu cu lingurița și spunând: Oh, ce bună e! E foarte bună! Încurcase un pic borcanele, dar Mark n-avea de gând s-o contrazică. Brusc a înghețat acolo, afară. O ia de braț și o trage spre casă. Ea vorbește întruna. Știi că încă primesc corespondența ei? Presupun că nu le trimit pe lumea cealaltă. În general cereri de donații și oferte de cărți de credit. Cataloage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
afară. Erau minus șase grade și o vizibilitate de trei metri. Vântul biciuia zăpada uscată și fină într-o vijelie albă. Rupp tremura, ceea ce nu făcu decât să-l convingă pe Mark că era o capacană. Pe Rupp nu-l îngheța nimic, niciodată. Avem de lămurit niște treburi, moșule. Lasă-mă să intru și discutăm. Câinele era deja isteric, arătându-și colții ca un lup și sărind peste un metru în aer, gata să se repeadă afară pe fereastră și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din cauza medicamentului, sugeră el. Poate are un fel de reacție. Ea se răsuci cu fața la el, în întuneric. —O, Doamne. Oare e posibil? Trebuie să-l internăm iar, ca să stea sub observație. Mâine, la prima oră. Daniel încuviință. Un gând o îngheță. —Căcat. Doamne. Cum de-am putut să uit? —Ce? Ce e? Încercă să-i maseze umerii, dar ea se feri. Accidentul lui. Azi se face exact un an. Mi-a ieșit total din minte. Se întinse și mimă liniștea cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea în portbagaj - ea, îmbrăcată tot cu rochia de mătase verde a lui Bonnie, el, cu haină și cravată. L-a dus într-un adăpost pe care-l știu doar localnicii - o fermă particulară, o proprietate secretă, nelocuită. Șanțul e înghețat, câmpul din jur e presărat de-a valma cu tulpinile cafenii de porumb de anul trecut și cu resturi de boabe. În imediata apropiere a câmpului, malurile nisipoase ale serpentinei râului. Deja se adună câteva păsări. Ea își împreunează mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-se să se uite la Weber. Acum are șansa să lămurească tot. În loc de asta, spune: —Așa crezi? Urmăresc pasărea-fantomă până când dispare după un pâlc de copaci. Se ghemuiesc și rămân la pândă, multă vreme după ce câmpul se golește. Amândoi sunt înghețați și plini de noroi. Ea îl trage din nou spre ea, pierzându-și din nou mințile. Se inundă unul pe altul, valuri de oxitocină și o împreunare sălbatică. Ușurarea- să dispară în mijlocul preriei, să se elibereze de tot - planează sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
existe în continuare. Își privește fix mâinile tremurânde, adevărate jungle de bacterii. Insectele scormonesc adânc în instalația electrică a acestui avion. În cală și-au găsit locul semințele. Ciupercile, sub căptușeala de vinilin a cabinei. Dincolo de micul geam de lângă el, înghețați în aerul lipsit de aer, archaea, niște superinsecte, și extremophiles trăiesc din nimic, în întuneric, la mai puțin de zero grade, prin simplă imitație. Fiecare cod care a supraviețuit până acum e mai genial decât gândul lui cel mai subtil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
De sărbători mi-am revăzut sătucul meu natal Aflat acolo, sus pe deal, Și simt cum dorul mă apasă Când îmi zăresc bătrâna casă. E ger cumplit și viscol bate, Iar crengile-n copaci sunt înghețate. Pe case și-n livezi e promoroacă, In depărtări s-aud bătăi de clopot și de toacă, O jale mare mă apasă Când lacătul deschid la casă. Stau mâhnit, iar gândurile mele Se împletesc cu visurile rele. Mama nu mai
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]
-
simțeam inspirată, aveam idei și credeam că o să mișc lumea. Am rămas însărcinată și am avut un scurt moment de panică. Ce fac acum? Urma să nasc la începutul celui de-al doilea an, așa că am decis imediat să-mi îngheț anul, chiar dacă am pierdut bursa. Am făcut bine că nu i-am ascultat pe cei care spuneau să merg în continuare, că fetița va fi mică și voi avea timp de citit și de scris. Nu ai timp, dar nu
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
să-i zică: «Vai, Lydia, spune-mi, iubito, că m-ai iertat» și-a-nceput să vorbească de ochii ei... «Uite! Acolo!... mă sfredelesc... nu-i vezi? Doamne, Îndură-te de mine!» - striga - «s-a-ntors din mormînt ca să mă blesteme!»... Îți Îngheța sîngele-n vine“ - zice Ambrose. „Și Dan, negrul meu, s-a speriat În așa hal“ - zice - „c-a dispărut Într-o clipă: nu l-am mai văzut la față vreo două zile“ - zice - „știi cît de superstițioși sînt negrii“ - zice - „și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dracului!» - zice - « Am priceput eu de ce-ai venit, și-o să termin și cu tine și cu mine chiar acum. Fir-ai al dracului!» - zicea, chiar așa-i spunea, Înțelegi. «O să te spintec - zicea și rîdea“ - zice Ambrose - „de-ți Îngheța sîngele-n vine și atunci“ - zice - „a pus mîna pe un cuțit mare de pe tejghea și-a Început să-l fugărească pe negru prin toată cîrciuma. Doamne, a fost groaznic!“ - zice. „Bietul negru era mort de frică“ - zice, „Dan nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o-mbucătură. CÎnd am plecat, tatăl tău a zis: „Asta-i ultima oară cînd mai pun piciorul În casa lui“ - a zis - „și nici nu mai vreau să am vreo legătură cu un om atît de lipsit de milă. Îți Îngheață sîngele În vine“ - a zis, și din ziua aia nu i-a mai trecut pragul casei. Îți dai seama că nu-l mai putea suferi. Se zice că tocmai de aceea s-a și sinucis În cele din urmă... țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
forță mai presus de mine... și-am deschis-o. Era o noapte neagră ca păcura, de Început de toamnă. Plouase, dar acum se oprise ploaia și, Doamne, era un Întuneric să-l tai cu cuțitul, era o liniște apăsătoare, parcă Înghețase totul... de-aia se auzeau așa de bine cei din piață, dar acum nu se mai auzea nici un zgomot, nici un glas! „Ascultă“ - am strigat În noapte, ca și cum nu-mi era frică deloc, Înțelegi. „Știu că ești acolo, Ed! Vino Încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
minunat, o arătare, un palat. Cred că e chiar el, Castelul. Sclipește de parcă ar fi făcut din diamant. Un adevărat castel de basm... Poate că visez. Ar fi adică un vis în vis. ...M-o fi bătut rău vântul, am înghețat, poate, de frig, ca doamna viperă, și acuma visez frumos. Dar, nu! Pe coada mea stufoasă că nu-i vis. Nu-i visul meu, adică, e visul lui PAM, dar pentru mine e chiar adevărat. Ana sare în sus și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și brațele îi erau libere pentru următoarea mișcare. Cu mare atenție, pipăi și patul. Și, dintr-o dată, descoperi niște tuburi de cauciuc. Zeci de tuburi. Erau atașate la dispozitivele aspirante de pe corpul său. De fapt, când le simți, se sperie. Îngheță fără să se mai poată mișca. Pentru că... era ridicol! Pentru că - nu avea încă nici o memorie despre cum i se putea întâmpla așa ceva. Conștient, își făcu singur curaj. Își propti mâinile bine pe suprafața moale de sub el. Și, cu ajutorul lor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
trupurile lor înghețate. Totuși, începuse să se simtă mai bine în legătură cu transferul greșit care-l adusese aici... Va trebui să învețe să controleze asta, desigur; aceste incidente trebuiau analizate și trebuia făcut ceva, dar... puștiul se aflase în această lume înghețată cu douăzeci de minute mai mult ca el. Și, evident, două lucruri îl salvaseră până acum. În acele minute strălucise soarele. De asemenea circulația mai bună a trupului tânăr și hainele mai călduroase avuseseră și ele rolul lor. Din nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
meargă de-a lungul malului înghețat, într-o lume care ar putea fi Pământul, Gosseyn Trei spuse: "Haide să lăsăm deoparte viitorul îndepărtat. Mă aflu într-o situație din care vreau să ies, în primul rând pentru că picioarele îmi sunt înghețate tot mai tare, și-am înghețat până la os. După analiza făcută de mine super-creierului meu, am ajuns la concluzia că, dacă mă concentrez și nu permit să apară gânduri despre alte localizări în momentul legăturii, voi putea merge acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
într-o lume care ar putea fi Pământul, Gosseyn Trei spuse: "Haide să lăsăm deoparte viitorul îndepărtat. Mă aflu într-o situație din care vreau să ies, în primul rând pentru că picioarele îmi sunt înghețate tot mai tare, și-am înghețat până la os. După analiza făcută de mine super-creierului meu, am ajuns la concluzia că, dacă mă concentrez și nu permit să apară gânduri despre alte localizări în momentul legăturii, voi putea merge acolo unde vreau." Răspunsul fu o oarecare deviație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
te descotorosești de indivizii aceia înarmați... Tăcu. Apoi băiatul făcu ochii mari. - Am uitat să te întreb. Unde i-ai trimis pe indivizi? Gosseyn zâmbi acru. - Acolo. În zona aceea înghețată, unde am fost noi. - Uauau! Nu crezi c-o să-nghețe? - Erau îmbrăcați destul de bine; și n-au decât o milă de mers până la clădirea aceea; așa că nu-mi fac griji. Se gândi un moment, Apoi adăugă: - Este prețul pe care i-am pus să-l plătească pentru că erau conștienți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
înainte de a se forma primul cristal de gheață și a cuprinde apa cu un scrîșnet neauzit, divizîndu-se, reflectîndu-se, duplicîndu-se, împrăștiindu-se ca un foc sălbatic în toate variațiile pe care le îngăduie matematica, în toate colțurile volumului de apă, care îngheață într-o structură minunată, o grimasă amorțită, încremenită. Un val în mișcare îngheață spuma și bulele de aur deopotrivă. Dar chiar înainte de a se întîmpla asta, îmi imaginez că există o clipă de liniște în apa care se ridică. Liniștea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un scrîșnet neauzit, divizîndu-se, reflectîndu-se, duplicîndu-se, împrăștiindu-se ca un foc sălbatic în toate variațiile pe care le îngăduie matematica, în toate colțurile volumului de apă, care îngheață într-o structură minunată, o grimasă amorțită, încremenită. Un val în mișcare îngheață spuma și bulele de aur deopotrivă. Dar chiar înainte de a se întîmpla asta, îmi imaginez că există o clipă de liniște în apa care se ridică. Liniștea de dinainte de a se opri totul. În felul acesta se simte liniștea acum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un albastru deschis s-au oprit în apropierea noastră. "Bună treabă, băieți!" David le-a mulțumit, eu am încuviințat. După aceea ne-au întrebat unde aveam de gînd să studiem în anul următor. David le-a răspuns, iar eu am înghețat în mijlocul mișcării. "O alegere bună, bătrîne. Ne vedem în primul nostru an de opt", a spus prima jachetă. "Apoi în patru-seniori, sper", a spus cel de al doilea. "Pe amîndoi!" a strigat primul vorbitor peste umăr în vreme ce se îndepărta, ca să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]