4,243 matches
-
Fiecare pe Stube-le lui. Dacă nu eram chiar 400, ci 380, atunci eram 380 pe câte cinci și dacă nu, În ultimul rând erau trei sau patru. Plus morții - fiecare cu morții lui. Când se termina numărătoarea, Înapoi În baracă, Înghețați, tremurând, și venea cafeaua: apă neagră, apă neagră și rece. Mi-am dat seama ce este: erau niște frunze, nu știu de care ce dădeau apei culoarea neagră. Bineînțeles că fără zahăr. Dacă ne țineau ore Întregi până se făcea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
razele gânduri. E o adevărată alchimie a plumbului, elementele inițierii spre moarte, spre trecerea Styxului întru scufundarea în anxietate a spiritului (C. Călin). Totul e înghețat și ars în același timp. Numai spațiul cosmic e în același timp ars și înghețat. Stele incandescente plutesc în plumbul metalelor grele, metamorfozate în aur și gaze rare și inerte. Și în jur frigul imens care privitorului neputincios, spirit vital, organic îi este singurul mai apropiat, mai propriu pentru viețuire. Aici nu e timp, aici
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de sus format din cele cinci cercuri și un vestibul și cel de jos format din ultimile patru cercuri. Începând de la a șaptelea cerc, râuri de foc, punți și puțuri pot fi trecute, dar nu cu forțe omenești, până la lacul înghețat dintr-al noulea cerc. Ieșirea se poate face în partea opusă pe un drum în spirală, crestat în stâncă de fluviul Lethe, ducând spre Purgatoriu. Călătoriile au loc în sensul acelor de ceasornic, în ritual perfect. Purgatoriul format din șapte
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și din cele ce-au mărturisit mai pe urmă. Încă o dată vii mulțumiri pentru ajutorul ce ați binevoit a mi-l acorda. Cu bune sentimente Al. Arșinel N.B. Scriind la Of. P.T.T.R. Dolhasca, cu o peniță proastă și cu mâinile înghețate, de aceea și scrisul atât de schimbat. Al.A. 4 (Dolhasca), iunie 1978 Stimate și iubite domnule Eugen, Am făcut iar o comèdie, ori poantă, tot una-i! 316 De multe ori mă atrăgea viața și opera lui Ilie Mihăilescu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
va da prilejul să mă întâlnesc cu mine, cel pe care trebuia să-l cunosc cu adevărat. CAPITOLUL VII Închisoarea Ploiești. Procesul La 1 Decembrie 1942 am fost expediați la Ploiești cu o carosată păzită de comisari; am ajuns aproape înghețați. Curentul provocat de îngustimea gangului de la intrare ne transformase în mumii vinete. Unul dintre comisari a întârziat mult cu teancul de dosare după ușa deasupra căreia scria: Director. După ce-a ieșit, am fost luați în primire de patru gardieni
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
năduful. Încă o dată și mai tare! Ca și cum ne-am fi înțeles am strigat tare, în batjocură, lungind fiecare cuvânt: Săăă... trăiiiiiiți! Primul și directorul s-au uitat unul la altul, înțelegând batjocura. Îmbrâncindu-ne, primul ne-a scos pe gangul înghețat. Ceilalți patru gardieni ne-au comandat: „Culcat!”. Ne-am trântit pe burtă așteptând alt supliciu. Un deținut de drept comun îm brăcat cu un halat care odată fusese alb, stând călare pe spinarea fiecăruia mai mult ne-a jumulit cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
scară, întrecea lungimea lanțului care ne lega unul de altul. Siliți de gardieni, primul îl târa sau smucea pe celălalt, brățara lanțului mușcând gleznele. Încolonați, am pornit sub escortă spre penitenciar. Fiind camuflaj, călcam în gropi sau alunecam pe zăpada înghețată. Prim gardian la Aiud era un fost plutonier de jandarmi, Vucea. Călăul de pe vremea dictaturii carliste era preluat de cea antonesciană. Nu înjura, nu striga, dar executa orbește orice dispoziție criminală venită de „sus”. După poarta a doua am intrat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am fost aruncați într-o cameră fără lumină, iar după câteva minute duși unul după altul în curtea reduitului, plină cu zăpadă până la genunchi, fiecare cu o gardă personală de trei-patru milițieni, apoi trântiți pe câte o grămadă de nisip înghețat. Loviturile de gârbace, bâte și cizme începură să curgă. La început simțeam durerea, usturimea și sângerarea, apoi fierbințeala și leșinul, scutite de plăcerea de a înregistra numărul sau intensitatea loviturilor. Singurul gând viu în aceste trupuri era comun cu al
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fără să ai voie să iei și hainele, cu capul descoperit și erai dus la izolare, fără termen, fără explicație, după lista „de la poartă”. În izolare nu aveai voie să stai jos sau sprijinit pe beton, decât dacă te prăbușeai înghețat, cu gleznele sângerânde de strânsoarea lanțului, de multe ori cu cătușe la mâini (americane; dacă încercai să ușurezi strânsoarea, cătușa se strângea, paralizându-ți în final membrele, care se umflau, iar dureri ca de cuțit îți străbăteau muș chii și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
paralizându-ți în final membrele, care se umflau, iar dureri ca de cuțit îți străbăteau muș chii și oasele). Noaptea ți se scoteau doar cătușele, patul pliant de pe perete era lăsat la ora 22 și te puteai întinde pe scândura înghețată; fereastra așezată aproape de plafon era permanent deschisă și tineta fără capac. Dacă celula era caldă, te prăbușeai când oxigenarea nu se mai realiza, în funcție de sănătatea inimii și a plămânului. Atunci se deschidea ușa pentru 10-15 minute și chinul începea din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și la orgii cu lăutari țigani, și cu ciocoii. Viața la țară era "eternul spectacol divin al răsăriturilor de soare trandafirii, al apusurilor roșii, al amiezilor liniștite de vară, al serilor tainice și al nopților senine de iarnă, al pămîntului înghețat și al cerului înstelat parcă cu mărgăritare". "Țăranii duc astfel de vieți poetice și vor continua să ducă astfel de vieți, rămînînd superbi, "sălbatici" curați în țara asta a noastră". Iorga a elaborat o asemenea armonie și a pus-o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
întrun purpuriu somptuos, striat cu dungi de verde smaraldin. Chiar la muchea orizontului, se topește în indigo. În apropierea uscatului, unde câmpul meu vizual e crenelat de movilițe gheboșate din rocă gălbuie, se așterne o fâșie de un verde deschis, înghețat și pur, mai puțin strălucitor, ba chiar opac, lipsit de transparență. Ne aflăm în nord, și lumina solară nu poate străpunge marea. În locurile unde apa molcomă linge stâncile, stăruie la suprafață o peliculă de culoare. Cerul fără de nori e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mea aprinsă și tandră redevenise din nou tânără - chiar înainte de a-i desluși pe chip o expresie de spaimă, care s-a spulberat pe dată. Pe urmă n-am mai putut vedea nimic decât ochii ei mari, aproape violeți, oarecum înghețați și voalați, de parcă priveau dincolo de mine. Am simțit că mi se aprind obrajii, blestematul val de roșeață năpădindu-mi gâtul și fa]a. În mod deliberat, nu-mi pregătisem nici o frază. Am spus doar: — Scuză-mă, tocmai treceam pe aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu pâine și brânză (untul se râncezise în întregime). Patul era neplăcut de umed, dar am reușit să-mi pregătesc o sticlă cu apă fierbinte care, împreună cu oboseala, m-au expediat rapid în somn. M-am deșteptat târziu, țeapăn și înghețat, și când m-am dat jos din pat, dinții s-au pornit să-mi clănțăne. Poate că eram înfricoșat de ceea ce-mi propusesem să săvârșesc în acea zi. Mi-am îmbrăcat lucrurile cele mai calde pe care le aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sugestie. Rolul lui studiat și meticulos de „fecior“ ar fi făcut cinste oricărei comedii de salon. La un moment dat, prinzându-mi privirea deasupra capului lui Titus, mi-a făcut un semn cu ochiul. I-am răspuns cu o privire înghețată. Ne-a servit șuncă gătită cu zahăr brun, după o rețetă a lui Gilbert, și salată de roșii italienești conservate, cu verdețuri aromate. Roșiile acestea excelente trebuie mâncate reci. Pot fi ușor încălzite, dar niciodată fierte, pentru că-și pierd savoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în fața focului și am stat un timp, încercând să citesc Aripile porumbiței, dar minunatul, magistralul său început nu a reușit să-mi capteze atenția. Lumina zilei zăbovea încă și puteam citi fără ajutorul lămpii. Am zăcut un timp, cu ochii înghețați, ascultând bubuitul mării și bătăile inimii mele. Începuse să mă cuprindă acea somnolență vecină cu coma. În mod cert, înotul schimbase ceva în mine. M-am gândit la Titus. Pe urmă am început să mă gândesc la mine ca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alimentau. Probabil că nu eram prea departe de Periprava. Se adunau două-trei cadavre... Era frig, și se păstrau. Probabil că aveau stație și anunțau că veneau cu coșciugele, îi lua, îi puneau pe sanie și plecau cu ei pe canalul înghețat. Știți cumva cine era la conducerea acestui centru de muncă? Nu i-am știut numele nici unuia. N-aveam cum să aflăm pentru că nici unu’ dintre ei nu venea. Îi spuneam „Măi șarpe”, pentru că acolo aveam doi gradați. Era comandantul care
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
12, vorbit cu multă lume. Foarte animat. Luni, 16/28 februarie -4°R. Chiciură, ceață. Dimineața pozat Healy, la un portret pe care îl face pentru expoziția de artă (Salonul) din Paris, portret până la genunchi. După-amiaza audiențe, scris. 4½-5½ promenadă, înghețat. Seara cu Elisabeta, scris până la 11. În Berlin nunta lui Wilhelm de Prusia cu prințesa de Schleswig-Holstein, toate curțile au fost reprezentate prin rude și trimiși speciali. Slăniceanu și Văcărescu au fost primiți foarte amabil de împărat și împărăteasă. Ambasadorii
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
ora 9. Elisabeta mai bine, dar obosită. Luni, 11 aprilie/30 martie Vânt îngrozitor de rece. +4°R. Frig. Ora 10 spre Cotroceni, acolo încălecat și inspectat Batalionul de cadre, foarte rece și neplăcut, până la ora 10, călare înapoi, pe jumătate înghețat. Ora 1½ primirea coloniei austro-ungare, 30 persoane, Otto Herz ține un discurs, căruia eu îi răspund, vorbit cu fiecare în parte. Elisabeta nu e de față, căci e încă foarte obosită. Ora 3 la Academie, prezidat ședința, discutat ortografia românească
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
și din punct de vedere politic. Chestiunea Dunării e din nou agitată enorm în presa noastră. După-amiaza audiențe, cu Elisabeta. Seara scris până la 11. Voinescu s-a împușcat. Clar de lună, frig simțitor. Sâmbătă, 5 noiembrie/24 octombrie Vreme minunată, înghețat. Ora 9½ promenadă cu Elisabeta prin grădină. Stătescu și Dabija la mine. După-amiaza plimbare cu trăsura, cu Elisabeta, pe la Văcărești și la Palat. Ora 5 înapoi. Seara scris. Noapte frumoasă cu clar de lună, destul de frig. Barometrul enorm de ridicat
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
La castel, cu Stöhr în pavilionul de vânătoare, Elisabeta acolo, ceai. Pe jos, cu ea, la mănăstire, foarte umed. Seara citit. Rinul foarte mare, orașul Düsseldorf inundat. Cotroceni Joi, 18/30 noiembrie. Sinaia-București Toată noaptea viscol cu zăpadă, totul alb, înghețat puțin. Ora 10 cu Elisabeta la castel. Văzut pe Stöhr și pe Schultz. Ora 11½ înapoi. Ora 12 dejunat, invitați Sinaitul și căpitanul Georgescu, cărora le dau Crucea de ofițer al Stelei României și Crucea de ofițer al Coroanei. Ora
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
cină ceva mai bine. Ora 8 la Cercul Militar cu Candiano. Acolo plin și enorm de cald. Ținut conferința „Critica ultimelor manevre”, o oră și jumătate, mare succes, toți mulțumiți. Acolo până la ora 11. Marți, 14/26 decembrie Vreme minunată, înghețat puțin. Ora 10 plecat în oraș cu Elisabeta. Cumpărat lucruri de 7.000 franci de la magazinul Grant, acolo până la ora 11. Ora 11½ Cotroceni. Brătianu la mine, este foarte bucuros că a decurs atât de bine conferința mea. Toți au
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
care vine și Aurelian. După-amiaza lucrat cu amândoi miniștrii. Ora 4 ceai. Venit generalul G. Anghelescu și Davila. Ora 5½ pleacă marchizul d’Aubespine, Aurelian etc. La masă Sturdza și Davila. Seara cu Sturdza. Duminică, 13/25 noiembrie Vreme minunată, înghețat. Ora 9 la biserică, liturghie în biserica mică. Înainte de amiază Davila la mine, e foarte suferind, boală de inimă. Ora 12½ venit doamna Mavrocordat și Theodori. După-amiază lucrat cu Sturdza. Voinov chemat la Ministerul Justiției. Seara pleacă Sturdza și Davila
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
ei Padilla, Theodori etc. După-amiaza se face muzică, Artol și Padilla dansează, Lubicz și încă un pianist acompaniază. Ora 4 ceai. Seara pleacă. Apus minunat, pădurile și vârfurile munților complet roșii. Seara scris. Duminică, 2 decembrie/20 noiembrie Vreme minunată, înghețat, frig. Ora 9 la biserică, apoi inventariat cu Stöhr tot ce mai trebuie făcut în castel. La dejun Sturdza, noul secretar belgian contele Lalaing, foarte serios. Generalul Crețeanu. După-amiaza cu Sturdza. Primit o delegație din Tulcea. Colonelul Gorjan. Ora 4
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
cu Elisabeta, vremea se face mohorâtă. Seara scris. Miercuri, 5 decembrie/23 noiembrie Ninsoare puternică. Ninge aproape toată ziua. Promenadă, foarte ud. După-amiază Stöhr. Scris. Seara jucat biliard și scris până la ora 11. Joi, 6 decembrie/24 noiembrie Vreme frumoasă, înghețat. După-amiaza ninge iarăși puternic. Audiențe din Dobrogea. Seara scris. Biliard. Scris lui papa. Vineri, 7 decembrie/25 noiembrie Vreme frumoasă, zăpadă adâncă, −6°R. La pavilionul de vânătoare prin zăpada adâncă. Ora 12 venit doctorul Theodori. Camerele nu fac nimic
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]