3,183 matches
-
tăcute, se desfășura o procesiune, Înaintea căreia erau cîțiva monahi În veșminte colorate, urmați de un cîrd de oameni sobri, Îmbrăcați În negru și purtînd un sicriu. Ei erau cei care marcau sfîrșitul cortegiului formal și erau urmați de mulțimea Înghesuită de oameni, fără nici un fel de disciplină sau direcție. Procesiunea s-a oprit și unul dintre indivizii Îmbrăcați În negru a apărut la un balcon - cu niște hîrțoage În mînă: „Este de datoria noastră, În timp ce ne luăm rămas-bun de la acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care nu mă ajutau să bănuiesc motivul arestării mele, am fost scos din arest, mi s-au dat lucrurile și am fost invitat să mi le pun. Dar eu în naivitatea mea crezând că urmează să fiu eliberat, le-am înghesuit pe toate în buzunare. Dar imediat mi s-au pus cătușele și un subofițer de securitate m-a însoțit la gară, de unde am plecat cu destinația Iași. La Iași am fost dus la securitate, pus pe un coridor, după ce am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
știu. Ce privire cu totul deosebită asupra rândunicii în limba română! Cu cât e mai bogat cuvântul românesc decât germanul „Schwalbe“! Căci numele românesc îți mai spune că aceste păsări se-așază pe sârma de telegraf în rânduri negre, dese, înghesuindu-se una-ntr-alta. Le văzusem făcând-o în fiecare vară, pe când încă nu cunoșteam cuvântul românesc. M-am minunat de cât de frumos fusese numită pasărea. Mi se-ntâmpla tot mai des ca limba română să dispună ea de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de peisaj și să se irosească. Sicriele erau de o alcătuire mută, de o calmă determinare. Nu mă înfricoșau, când le atingeam rămâneau atât de potolite, încât liniștea lor se răspândea în mine. În timp ce anotimpurile din ținutul de-afară se înghesuiau unul într-altul, pentru ca în cele din urmă să se devoreze reciproc, sicriele acestea din atelier nu ajungeau la intimități cu carnea. Aveau răbdare și așteptau, nefiind pentru morți decât patul lor cel din urmă, de care era nevoie ca să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lacomi. Trecuserăm prin cumplita foamete din Moldova, iar aici aveam tot ce doream. Nu trăiam într-un palat, ci într-o căsuță prăpădită; nu aveam nici paturi, ci ne culcam pe păiere. În schimb, aveam o măsuță la care stăteam înghesuiți pe câteva taburete și luam masa de trei ori pe zi. Nu mâncam știr și nici lobodă sau urzici fierte, ca-n Moldova, amenințați permanent de spectrul foamei ucigașe. Părinții erau sănătoși; munceau și nu răbdam de foame. Nu eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Nu da Doamne nimănui / Viața căpșunarului. Un căpșunar academic, asta am fost. Duminică după-amiaza, repet ritualul bine verificat al întoarcerii acasă, la București, după un sfârșit de săptămână petrecut la Ianca. Ca de obicei, personalul CFR din "Halta Ianca-Sat" ne înghesuie pe toți în două compartimente, în timp ce restul trenului este pe jumătate gol. Călătoresc împreună cu un cuplu de pastori neozeelandezi veniți în "misiune" la frații din fosta raia a Brăilei. Regăsesc cu deliciu surâsul fals și vidat de orice semnificații al
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
convingerea că oricine știe trei cuvinte englezești - iar acum fiecare din tre noi știe nu trei, ci trei mii - poate să și traducă. Și vedeți câte traduceri greoaie, stângace, lipsite de simț literar, de flexibilitate și chiar de acuratețe se înghesuie pe rafturi și pe piața literară. Tocmai din cauză că există oameni care cred că traducerea este o chestiune sim plisimă. Iei cuvântul din engleză și-l scrii în română. Nu-l știi, te uiți în dicționar și rezolvi. R.P. Totul e
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
creație. Sau, dacă vreți, de recreație. Și un demers care cere dăruire, nu glumă. Dăruire, intuiție, sensibilitate, perspi cacitate, putere de redare. Așa că, din punctul meu de vedere, e o muncă foarte frumoasă. R.P. Altceva nu-mi explic. De ce se înghesuie atâția oameni să traducă? Știe toată lumea, iar dumneavoastră mai bine decât mine, că e o muncă subplătită drastic. Ei bine, de ce vin atât de mulți oameni spre ea, în ciuda vitregirii pecuniare? Care e mirajul acestei profesii? Ce obții practicând-o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de mine și purtată pas cu pas, ca o cocoașă, istoria a devenit o poveste vie, pe înțelesul meu. Asta am să încerc: să povestesc cum marea istorie mi s-a înfățișat mai clar prin câteva întâmplări din istoria măruntă, înghesuite în sute de plase, genți, saci, traiste, sacoșe, rucsacuri, coșuri, geamantane ori cine mai știe ce catrafuse pe care o femeie le-a târâit după ea vreme de o jumătate de veac și mai bine. Pentru că, de când mă știu, n-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tari și tăioase, tot din plastic, ce se închideau cu un țumburuș - și el din plastic. Dopușorul ăsta se vâra într-o mică gaură și făcea cumva înfundat pac, chestie care mă îmbăta de plăcere. Așa că, pe la 12-13 ani, mă înghesuiam să merg la alimentara după zahăr sau macaroane ca să bălăbănesc coșul pe lângă mine, țanțoșă ca un curcan, cu perlele false ale mamei atârnate la gât și cu o broșă în formă de frunză pe piept, în timp ce lălăiam încet cântă cucii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
surle și fanfare, confrații români cu o oarecare condescendență - săraca, vorba Angelei Marinescu, „Ești afectată, asta e!“ sau „există și o frenezie senilă, nu știai?“. Dar mă îndepărtez de la subiect. Care subiect? Mă aflu într-o debara plină de boarfe înghesuite de-a valma, mă aflu într-o cameră de gazare după ce trecerea gazului prin țevi se întrerupe automat și cănurile alea goale, inerte se suprapun unele peste altele de nu le mai poți distinge. Vezi, de asta nu-ți pot
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
eu nu devenisem femeie și pentru că era cazul, căci de mult nu mai credeam în chestia cu barza, mama mi-a explicat într-o seară, la masa noastră din bucătărie - dacă tot stăteam degeaba la flăcăruia unor lumânări de cimitir înghesuite într-o cutie de ness Amigo, uitându-ne cum la blocul de peste drum e lumină, iar la noi nu -, cum se fac copiii. Mai precis, combinația aleatorie dintre treburile invizibile numite cromozomi X și Y, în urma căreia ies uneori fete
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dacă la reconstituirea acelei scene de demult m-am lăsat dusă într-un salon de zece persoane, în loc de rezerva privată pe care-aș fi putut-o inventa cu ușurință, e fără îndoială pentru că mi-ar fi fost greu să-i înghesui pe toți colegii de salon, fiecare cu povestea lui, în cămăruța de lângă cabinetul doctorului, pe care-o vedeam când mă duceau la pansat. Probabil că pediatria nu avea serviciu de chirurgie sau chirurgia nu avea salon de pediatrie, fiindcă noi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
urbariu mai deținem unele informații interesante privind condiția de viață a cîrțoroșanului în evul mediu, ca de exemplu: existau sesiuni (gospodării) în care locuiau una, altele în care locuiau două, altele cu trei și chiar un caz în care se înghesuiau patru familii. E drept, aceste situații apăreau nu prin venirea unei familii oarecare într-o gospodărie constituită ci pe cale naturală, prin căsătoria tinerilor care nu erau în situația de a întocmi o nouă gospodărie, sau pur și simplu se fereau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ceartă. De data asta, tatăl făcuse rost de bilete - prin sindicat, ca în fiecare an - în stațiunea Venus. La cazare era de așteptat întotdeauna foarte mult. Dănuț stătea de-o parte, pe unul dintre geamantane, iar părinții transpirau și se înghesuiau în pu hoiul acela de lume. Băiatul se plictisea iarăși foarte tare. Mai ieșea pe-afară - dar nu prea mult, fiindcă ai lui îl lăsaseră să aibă grijă de bagaje, să nu dispară ceva -, se mai uita la lume, se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
expoziție, cu toate că era de grup, după părerea mea a fost cam cusută cu ață albă, mi-au fost acceptate doar două lucrări ce au fost expuse rezemate undeva într- un colț, pe jos, pe simeze neavând loc, fiind înghesuite zecile de tablouri ce reprezentau cam același peisaj sinistru, privit din alt unghi, fără nici un personaj. De data aceasta, icoanele prezentate la expoziția națională mi-au fost acceptate toate trei: „Iisus”, „Sf. Ilie” și „Sf. Gheorghe”, cea din urmă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
formarea ei cu ajutorul pensulei. Sute de nuanțe ce te atrăgeau într-o lume de vis, ce te făceau să pășești pe un tărâm de basm al satului românesc. O mulțime de vizitatori, iubitori de artă și de frumos ce se înghesuiau să observe lucrările rând pe rând, zâmbind la fiecare oprire în fața unei lucrări, care avea de fiecare dată ceva de spus, vorbe de duh, măiestria artistului știind să le dea glas și viață. Pe diferite postamente erau așezate bucăți de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ai numelor de Gigi, Mitică și altele ca acestea, pramatii vorbărețe în roluri de fecioare înțelepte, mercenari fără mamă și fără tată pozând în cavaleri ai dreptății, băgători de seamă de tot felul. Toată această faună nu numai că se înghesuie să ajungă în frunte, dar este și ajutată să o facă. Dacă scoți cablul din televizor, vezi purici. Dacăl bagi, vezi păduchi. Colorați și guralivi. Și astfel ajungi să crezi că asta este țara lor. (2012) „Schimbă canalul!“ De când țin
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
un popor întreg. Ni se transmit ore și ore de emisie din „Curtea miracolelor“, iar poporul nu se satură să privească. Neam întors, oare, în Evul Mediu, când diformii exercitau o fascinație asupra maselor, erau „unși“ bufoni și oamenii se înghesuiau să le atingă cocoașa? (2009) Președintele se abține! Dragi telespectatori, urmăriți principala emisiune de știri a zilei. Ca în fiecare zi a concediului prezidențial, ne facem o datorie de onoare din a prezenta câte pahare de suc a băut președintele
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
unele figuri de comentatori pe care le vedem toată ziua bună ziua. Aceeași nedumerire șiau exprimat, în repetate rânduri, și alte voci din presă. Ce competențe, ce charismă televizuală, ce calități de vorbitor are de exemplu o Monica Tatoiu, de se înghesuie toate televiziunile so invite în platourile lor și so pună săși dea cu părerea despre absolut orice, de la divorțuri mondene la criza economică, de la problemele amoroase ale vreunui personaj dâmbovițean la chestiuni de geopolitcă? Este inteligentă, informată sau măcar decorativă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
facilitățile. Aici se țeseau tot felul de afaceri. Carlina era în plină activitate. Mergea numai înainte și ținea cont de planul său. Onora mărfuri la comandă în unități comerciale pe un teritoriu destul de vast. Nu primea pe nimeni să se înghesuie în locurile ei și avea o mare abilitate în a-și vinde marfa. Învățase să se descurce destul de bine. Învățase și limba lor, iar acum mergea încrezătoare mai departe. Nu lasa alte persoane să-i facă treaba, credea că numai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de duzină și puterea megafrustratului care jubilează când are pe cineva la mână), capcana mijloacelor de transport în comun (în care călătorii erau de fapt infractori cu scadența inclusă), capcana ”aniversării în familie” (e formidabil cadrul fix în care Otilia, înghesuită în viețile unor oameni străini, ascultă neputincioasă conversațiile lor meschine), capcana buletinului de la recepție, capcana cheii de la recepție, capcana intrării și a ieșirii dintr-un hotel pe scurt, capcana dinăuntru care se continuă în afară, capcana peștilor într-un acvariu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
zgura terenului în perimetrul căruia îi era permis să se joace), descoperind un noroi care, până la urmă, este mult mai aproape de viață. Știi însă care e paradoxul : cu cât aceste filme sunt mai rupte din viață, cu atât publicul se înghesuie mai puțin să le vadă ! Așa că revin cu întrebarea, formulând-o altfel : ți se pare că ceea ce ”merge” pe piața artelor vizuale, unde publicul este mai sofisticat poate, se împiedică, în cinema, de reflexele unui consumator care, chiar avizat fiind
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Adi), totul este la fel de claustrofob (oamenii ca niște pești în acvariu). Iar discuția de la masă o secțiune de zece minute în mentalitatea epocii surprinde genial această realitate : este un cadru fix, cu replici și gesturi din off, în care Otilia, înghesuită în viețile unor străini, ascultă conversațiile lor. Nu e nevoie de mai mult pentru a înțelege tot : și rezistența pasivă, și orbirea voluntară, și compromisurile necesare, modalități cotidiene de a jongla cu supraviețuirea în închisoarea care era România anilor 80
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Unul merge în Cartierul de Est, iar celălalt, pînă la stația de benzină. Lume s-a adunat destulă în stație, să tot fie vreo două sute de salariați ai combinatului. E, de fapt, ora de vîrf. La primul autobuz nu mă înghesui; s-au îngrămădit vreo sută, au urcat vreo treizeci și autobuzul a luat-o din loc, cu jumătate din culoar gol și cu cîțiva agățați din mers pe scară. Cum rămîne cu răspunsul? îmi spune Cezara, apropiindu-se de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]