4,859 matches
-
nord, pe lângă Botoșani), lider al generației sale prin toate școlile pe unde trecuse... Sper că puteți vizualiza exemplarul, vă dați seama că era perechea ideală pentru mine, mai ales după ce devenisem gospodină mare... Mi-l prezentase o prietenă, teribil de îngrijorată de starea mea sufletească. La acea vreme ajunsesem să mă întâlnesc cu numărul nouă sporadic (și numai pentru activități sportive, dacă mă înțelegeți), așadar eram ca și singură... Numărul zece tocmai divorțase. De fapt, îl părăsise nevasta... Câtă minte poate
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
borcan... (se aud ciocănituri în peretele din dreapta, mai insistente și ca ritm, și ca intensitate decît primele; se așterne din nou tăcerea) Maria: Ei, acum ce dracu mai vor, că doar am vorbit în șoaptă! Val: Tocmai de aia... Șoapta îngrijorează mai mult ca țipătul... Maria: Doamne, ăștia nu-s normali! Mihai: Da' din care parte a bătut? Maria: Acum parcă din peretele ăsta... Da' prima dată au bătut ăia de sus... Dracu' să-i ia! Mihai: Da' cine-s vecinii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vilă n-ai fi avut vecini! Maria: Ba da... dar... i-am fi avut mai... departe... (tăcere lungă; ciocăniturile încep și în celălalt perete, apoi încetează) Mihai: Ei nu, că înnebunesc! Că acum doar tăceam! Val: Mai mult decît orice, îngrijorează tăcerea... Mihai: Da' ce dracu își închipuie ăștia! Maria: Crezi că au aflat că... Mihai: Pe dracu! Maria: De fapt, așa-i. Abia am aflat noi. Val: Au mai bătut și altădată. Mihai: Atunci, lasă-i să bată. Să bată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unei etici care îți oferă un fior mioritic, bun de folosit la nevoie... * * * Incapacitatea de a rosti corect cuvintele vinovat-nevinovat, este punctul final al unei tragedii adunată în resturile unui costum de clown. * * * Obosiți (istoviți) peste măsură de întrebări și îngrijorați de posibile răspunsuri, omul Popescu trece uimitor de repede și ușor peste greșeala de a se fi luat prea în serios, și atunci își revine, și-și fabrică un echilibru de urgență în preajma unei halbe cu bere și doi mici
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
putrezită, vor mirosi mai rău cu trecerea timpului”. Folosiți acest carton pentru a vă aduce aminte că aceste chestiuni trebuie rezolvate, iar aceasta este treaba dumneavoastră, nu a altcuiva. +++ +++ Epilog Succesul atrage succes. Timpul pe care îl petreceți amânând și îngrijorându-vă în legătură cu o situație poate fi folosit pentru a-i inspira pe oameni, în loc să repetați întruna ce ați putea face. +++ Ideea 76. Intențiile sunt la fel de importante precum acțiunile În cursurile de relații publice, un principiu-cheie este să fiți foarte atenți
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
Când băiatul meu era foarte mic, se întâmpla în anul 1985, a răcit puternic și medicul de la circa sanitară de care aparțineam mi-a dat o rețetă foarte lungă pentru el. Împreună cu mama mea care era la mine, eram foarte îngrijorată de starea lui de sănătate și nu prea știam ce să fac. Întâmplarea a făcut să treacă pe la noi chiar atunci asistenta de copii de la aceeași circă sanitară de care aparțineam și care ne cunoștea de mult timp. Eu i-
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
zi cu mine. Fetița era o ființă credincioasă și când mă urcam călare, ea stătea cuminte și mergea la trap frumos fără să mă zdruncine. Deseori am mers la via de la Cernicari călare pe Fetița iar părinții mei nu erau îngrijorați din această cauză. De fapt mulți săteni mă și cunoșteau ca fiind „fata popii” și mă salutau cu bucurie. Chiar și atunci când era înhămată la șaretă, eu mergeam tot călare pe ea în loc să merg pe scaun lângă tatăl meu sau
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
prima sesiune, o medie foarte mare. Dar am și obosit destul de tare. De aceea, când am mers acasă după prima sesiune, dormeam aproape tot timpul. La început mama mea îmi spunea zâmbind că am boala somnului dar apoi s-a îngrijorat în legătură cu comportarea mea. Ca urmare am mers împreună la nașul meu, doctorul Capotă, să mă consulte și să ne sfătuim eventual cu el ce avem de făcut. După ce m-a consultat, nașul meu a zâmbit spunând că sunt sănătoasă și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
interesul. Vine ideea că ar trebui să filmăm toate atelierele, ca să nu pierdem nimic din ceea ce vom reuși, dar mai ales din ceea ce nu vom reuși și va trebui să corectăm mai apoi etc. Ne entuziasmăm, din nou, și ne îngrijorăm în același timp, căci acum se apropie momentul adevărului: întâlnirea cu elevii noștri. Convenim asupra felului în care vom invita elevii la cursurile transdisciplinare: un anunț pe pagina web a școlii, dublat de unul "live", la clasă, făcut de noi
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
elevi s-au jucat cu "măștile" omului și ale lumii? Feed back-ul oferit de elevi, după fiecare activitate, dezvăluie niște adolescenți preocupați să afle mai multe despre lume și despre ei înșiși, cărora le place să fie provocați, care se îngrijorează uneori când nu au răspunsuri clare, care știu să vorbească despre ce le-a plăcut mai mult sau mai puțin, și care au deprins cu siguranță un alt mod de explorare a lumii. Inteligenți și creativi, ei merită din plin
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
urmă i-am dovedit lui Ravenskih, că în ce mă privește, s-a înșelat, dar el continua să afirme, că eu am fost o excepție și venea cu alte exemple de nereușită a regizorilor străini pe scenele rusești. Asta mă îngrijora. Pe de altă parte, Efremov întâlnea multe greutăți în reformarea teatrului, el, desigur, risca, învitând acest regizor inovator într-o trupă, care plătea tribut rutinei scenice prăfuite, prefăcând un celebru teatru în cel mai "mortal teatru", cum spune Brook, al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
timp neputința de a ști să împlinesc ceea ce gândesc mă duce la disperare. Încerc să finisez... să rotunjesc... Drumul spre operă e mai important pentru mine decât soluționarea în operă. Lumea a început să mă judece ca profesionist, ceea ce mă îngrijorează. Sunt atât de neliniștit, încât îmi pot constata neliniștea. Tânjesc să fiu mai bun.... Mă bucur pentru o frântură de frază relațiile cu un om au devenit mai bune... Când eram mai tânăr credeam că războindu-mă sunt mai puternic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
demne de acest nume na putut să-i lase indiferenți pe cei care sînt responsabili de viața cetății. Puterea de distrugere fără precedent a armelor nucleare și intruziunea biologiei moleculare în ceea ce avem noi mai intim patrimoniul genetic fascinează, derutează, îngrijorează. Prăpastia între elita infimă aflată în posesia "cunoașterii" și cei care suportă consecințele acesteia în viața de toate zilele n-a încetat să se adîncească. A devenit inevitabil ca, în aceste condiții, unele personalități ale lumii științifice și politice să
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
nivel. Prețul ce tre-buie plătit: organizarea, planificarea, programarea, controlul sînt concepute ca orientări pozitiviste. Dacă, după anumiți cercetători, știința văzută ca fiind o parte integrantă a sistemului de pro-ducție constituie o schimbare ce apare ca o trădare, aceasta nu îl îngrijorează pe Jacques Robin; poate că el crede că puterea pe care o vor dobîndi savanții apropiați de politicieni le va permite să orienteze deciziile. Robert Buron și Jacques Robin, primii doi fondatori ai grupului, își exprimă încrederea în eficacitatea științei
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de Eftimiu. Într-o zi moșul o cheamă... tocmai la Sofia, unde se află la o ședință a PEN Club-ului! Îi trimite bani de drum. Acolo, o țin numai într-o petrecere. Banii maestrului sînt pe sfîrșite. Curtezana se îngrijorează, dar eroul nostru nu; va apela, îi spune el, la frații săi, masonii! Dă un telefon; peste o oră, la hotelul unde locuiau, vine un orb. Cere, în limba franceză, cu domnul Eftimiu. Îi dă 10.000 de leva sumă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
narcisiacă, ludică, a scriitorului, care pune în scenă un personaj numit "Camil", considerat un reflex al numelui conținut în titlu ("camelii"): "Camil citește La Dame aux camélias". Acesta, asemenea lui Armand Duval, frecventează o tînără de sănătatea căreia este foarte îngrijorat. Semnele ftiziei sînt evidente, ca și, în paralel, suferințele eroului din cauza geloziei. În alt plan al însemnărilor, pentru că ele nu formează nicicum un text, coerent, cum este cazul Contesei bolnave, tînărul îndrăgostit este Octavian Dumitrescu, al cărui nume apare sub
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lui Radu imaginea deja formată. Ăsta care vorbise era ăla care de obicei provoca conflicte, care deșuruba siguranța din panou, care arunca constatări brutale fetelor ce li se vînturau prin față și alte chestii din astea. Nu trebuia să se îngrijoreze de ăsta, cîtă vreme era și șeful prin preajmă. Doar latră. Și din cînd în cînd mai scuipă coaje de semințe. Nu-i asta. Vreau să stau cu voi. Îmi place de voi. De-abia după ce-a spus-o
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
aibă grijă de tine. O să-ți prindă bine, poate o să-ți faci cîțiva prieteni cu care să te joci, să nu mai fii singur. Zicea așa, de chestie. De fapt, ea nu putea îndura singurătatea serilor fără el și era îngrijorată de cea mai mică întîrziere a lui. Poate ar fi trebuit să nu-i menționeze mamei povestea. De îngrijorare, n-a dormit toată noaptea și la prînzul din ziua neagră de-abia a reușit să mănînce tot din farfurie. Lua
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
la serial, însă fără să-l vadă nimeni. Și ar fi vrut să găsească o soluție să se-mpace cu gașca, ca să nu mai fie nevoit să stea cu proștii ăștia. Cornel ar fi butonat telecomada pînă la plecare. Era îngrijorat că Radu se relaxase pe canapea și brațul lui ajunsese prea aproape. Îi simțea mirosul de transpirație îmbibat în pielea pe care nu și-o frecase cu săpun de vreo lună, aură negativă. Cornel s-a înghesuit în colțul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a răspuns. Făcea bine la imagine. Era totuși puțin îngrijorat să nu fie băieții care-l căutau. Era posibil să fi aflat unde-și petrecea ziua? De-abia atunci s-a gîndit că nici bătrînul nu știa și poate-i îngrijorat. Nu-l sunase, pentru că ăia-l puteau îmbăta și el s-ar fi scăpat ușor. Parcă era într-un film polițist. Mișto. Mi-am amintit ceva amuzant, a șoptit Marcu într-un rîs înăbușit, parcă luînd peste picior îngrijorarea celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
fi știut atîtea, ar fi crezut că-i doar o convorbire între părinte și prof, o informare între cei doi cu privire la comportamentul copilului, note și absențe, măsurile care trebuie luate, sfaturi etc. Asta n-ar fi avut de ce să-l îngrijoreze pe Marcu, că nu-i păsa. Dar i se agățase de minte imaginea popii cu mama în brațe și nu putea scăpa de ea prea ușor. Se gîndea că, la întoarcerea din excursie, s-ar putea întîmpla să se trezească
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mai încolo, pentru a-și reface provizia de secărică și de țigări fără filtru. Nu mai avea deloc, fiindcă îi promisese soției la plecare, cu lacrimi în ochi, c-o să se lase. Să nu-l părăsească și să nu se-ngrijoreze pentru inima lui slabă, datorită căreia suferise deja două atacuri de cord. Din moment ce avusese un vis atît de intens și desigur nu fără motive, se considera eliberat de promisiuni. După primul pahar băut și primele trei țigări fumate, săgețile alea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
încurce și legal. Oricum, sinuciderea nu era pentru el. Nici nu s-ar putea bucura dacă s-ar rezolva ceva. Așa că mai bine o șterge noap-tea, pe furiș, din hotel și se ascunde un timp, suficient ca lumea să se îngrijoreze și apoi să-l tragă de urechi pe prof. Nu mai conta că erau și alți profi împreună cu proful de religie, n-o să fie ceva așa de grav. Da, ăsta-i cel mai bun plan. 8 Alin adormise îmbrăcat. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
o creangă în tîmpla lui Radu. Cu putere, de vreme ce Radu s-a dezechilibrat și a căzut în apă. Marcu rîdea. Pe moment, l-a distrat toată treaba asta. Multe n-a apucat să vadă, se întîmplase prea repede. S-a îngrijorat de-abia cînd a văzut că trece timpul și Radu tot nu mai apare la suprafață. Marcu și Cornel stăteau aplecați peste marginea bărcii, cercetînd din ochi apa calmă, de parcă nimic nu intrase în ea și nimic nu avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și-a dat hainele jos, cu toate că apa curgea de pe el. Apoi au sunat la poliție și au așteptat pînă ce-a ajuns un echipaj. Altă întîrziere. Între timp, au apărut profii. Aici erați? V-am căutat peste tot. Ne-am îngrijorat că ați pățit ceva. Cum de-ați putut pleca așa? Dar ce-i cu fețele astea? Ce s-a întîmplat aici? Au rămas și ei să aștepte. Radu tot nu apărea. Atunci, Alin a sunat acasă. Poate făcea o vrajă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]