3,364 matches
-
care fusese începutul vieții noastre bucureștene, viață atât de dorită în București - orașul visurilor mele -, intrat acum în noaptea ce ne purta spre un viitor necunoscut. Am crezut la început că n-am să mă obișnuiesc niciodată cu acele încăperi îngrozitoare în care aveam să trăim, într-o promiscuitate totală, cu niște necunoscuți. La început una, apoi două și apoi trei persoane aveau să locuiască în unica încăpere a proprietarului - el, soția lui și apoi fiica sa -, pe când noi eram patru
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lui și apoi fiica sa -, pe când noi eram patru în două camere: noi doi, copilul și bătrâna bonă. Dacă cineva mi ar fi spus că voi locui acolo vreme de doisprezece ani, mi s-ar fi părut ceva imposibil și îngrozitor. Încă de la început, m-am refugiat într-o mângâiere imaginară: aveam să reușesc să găsesc o altă locuință, am să fac un „schimb“, singura formă de mutare în acele timpuri. Vreme de ani de zile, păstrând această iluzie, am căutat
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
clasa burghezo moșierească. Văd în asta una din contradicțiile sistemului comunist: aplicând principiul luptei de clasă, îi respingea pe toți nemembrii de partid; îi făcea egali în excludere și în negura exterioară organului puterii. Ura fusese instituționalizată. În ciuda locuinței noastre îngrozitoare, ne consideram norocoși pentru că dețineam un buletin de București, adică un act echivalent pașaportului intern rusesc, care ne permitea să locuim în capitală. Ne socoteam avantajați în raport cu un „mai rău“ întotdeauna posibil, acel „mai rău“ care depindea de arbitrarul totalitar
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mă jefuiască în urma unei parodii de judecată? Dacă mă gândesc bine, îmi dau seama că m-am comportat exact așa cum calculaseră ei, știind că eram la cheremul lor, prinsă în capcană, și că voi fi grăbită să mă descotorosesc de îngrozitoarea formalitate. Mă revăd și acum urmărind cu privirea, pe geam, căruța țiganului, în care se îndepărtau dulapul, canapeaua și salteaua, peste care era cocoțată vaza chinezească - supraviețuitoare a casei familiale - care fusese adăugată, în ultima clipă, obiectelor confiscate. După condamnarea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
vreme? Despre ce ați vorbit?“ Sau, mai rău: se întâmpla ca oamenii să fie rugați să-și împrumute apartamentul pentru o anumită zi, fără să știe cui sau pentru ce întâlnire secretă: urmărire? întâlnire amoroasă? interogatoriu? tortură? Mulți au acceptat îngrozitoarea propunere, de frica represaliilor (amenințări, șantaje sau alte mijloace de presiune) și s-au îmbolnăvit psihic. Alții s-au acomodat. Am cunoscut la Paris o femeie care se felicita pentru faptul că „al ei“ fusese un „băiat cu ochi albaștri
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să-l șterg din minte, la începutul sejurului meu în Franța; un reflex de refugiat pentru care mă simt vinovată. Vreme îndelungată, am stat deoparte de tot ce trăisem în România în vremea dinaintea plecării, evitând să deschid acest capitol îngrozitor. Gândindu-mă acum, mă încearcă sentimentul și regretul de a fi încălcat o obligație de recunoștință. Între această vizită ce anunța întorsătura de neprevăzut a sorții și deznodământ s-au scurs câteva luni, fără ca nimic să confirme vreo schimbare oarecare
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mulțime de oameni, printre care și pe doctorul Constantinescu. Am aflat mai târziu că a fost eliberat în 1964, la amnistie, după care a murit lăsând o soție și doi copii. Și în această celulă, am avut parte de lucruri îngrozitoare. De fapt, cel mai îngrozitor lucru era foamea. Eram lihniți. Aveam dreptul la o mână de arpacaș, o zeamă cu resturi de cartofi, zgârciuri și piei, iar „carnea“ era compusă din copite sau din tot felul de resturi de organe
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și pe doctorul Constantinescu. Am aflat mai târziu că a fost eliberat în 1964, la amnistie, după care a murit lăsând o soție și doi copii. Și în această celulă, am avut parte de lucruri îngrozitoare. De fapt, cel mai îngrozitor lucru era foamea. Eram lihniți. Aveam dreptul la o mână de arpacaș, o zeamă cu resturi de cartofi, zgârciuri și piei, iar „carnea“ era compusă din copite sau din tot felul de resturi de organe respingătoare. După ce mâncarea era împărțită
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Fusesem însă prevenit, de către Hillard, de îndată ce ajunsesem la Jilava, că Bursan fusese închis de vreo zece-unsprezece ani, că suferise foarte mult și că, până la urmă, acceptase să devină turnător. Era paralizat, nu mai putea umbla și zicea că secția e îngrozitoare. În felul lui, era un om interesant, mai ales când povestea întâmplări din studenție, de la Paris, sau din lumea afacerilor, în timpul Primului Război Mondial. Am înțeles că exista o arhivă secretă a Partidului Liberal pe care nu reușise s-o strecoare la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
pereții WC-ului uzinei unde lucra, niște lozinci împotriva partidului. Mai era un bolnav de cancer, cred, care era pe moarte. Celula nu avea aer și mâncarea era aproape inexistentă. Nu am dat peste nici o figură cunoscută. În această atmosferă îngrozitoare, simțeam, pe zi ce trecea, că eram pe ducă. Spre marea mea surprindere, într-o după-masă, ușa s-a deschis și mi s-a spus „Fă-ți bagajele“ și am fost trimis în altă secție a Jilavei, unde l-am
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
aici, lângă ceată te-ai oprit și te-ai pus pe tălmăcit? Spune-n grabă cine ești, cu ce nume te numești, căci pe loc te nimicesc! Bujor Să-ți spun ție cine sunt? Vânătorul Da. Bujor Eu sunt Bujor, îngrozitorul, care-n lume fac omorul, dar tu cine ești, voinice, de-ai îndrăznit să vii aice. Vânătorul Eu sunt un soldat vânător, trimis de-al nostru căpitan ca să te arestez. Bujor Să vină al nostru căpitan, că n-o fi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
intrat, lângă ceată te-ai oprit și te-ai pus pe tălmăcit, spune-n grabă cine ești cu ce nume te numești, căci pe loc te nimicesc. Bujor Să-ți spun ție cine sunt? Căpitanul Da. Bujor Eu sunt Bujorul îngrozitorul care-n lume fac omorul, căci de la codru de când am venit mulți căței ca tine am jupuit și pe tine te jupoi ca peun câine de la oi și pe tine te jupesc ce pe-un câine ciobănesc și de nu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
averea ta n-am ce bea, nici ce mânca, nici ție ce-ți rămânea, cât muncești tu, într-o vară, n-am ce bea cu armata mea într-o seară. Căpitanul Măi soldate vânător, ia în pază pe acest hoț îngrozitor, că eu mă duc cu turcul la o cafenea să servim căte-o cafea. Haiducii cântă Rândunică fie-ți milă Și la a lui maică zboară Și spune-i că-n închisoare Fiul ei Bujor, îi moare Plângeți voi haiducii mei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Ihai, tra , ihai tra, ei tra la, la, la, Voi de cei de prin oraș Tremurând în pieptul lor C-a scăpat, c-a scăpat, (bis) Intimul Bujor (bis) Căpitanul Măi, soldate vânător, ce-ai dat drumul la acest hoț îngrozitor, căci de-oi mai face vreo greșeală, pe tine te pun în locul lui la închisore! Vânătorul I-auzi, măi dragă Bujor, ce spune al nostru căpitan, că dacă mai faci vreo greșeală, eu în locul tău voi sta. Bujor Nu-i
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
întâmplată: - Iată, Crăciune, că locul păcătoaselor mele mâini, pe care tu mi le-ai tăiat, fiul Mariei, Împăratul Cerurilor, mi-a dat altele și mult mai frumoase, mai albe ca zăpada, și mai luminoasă decăt soarele. Bătrânul Crăciun, înspăimântat de îngrozitoarea faptă ce săvârșise, căzu cu fața la pământ, plângând amarnic, plângând ca un copil. Într-un târziu el s-a redeșteptat ca dintr-un somn adânc. Se sculă și cu pași repezi, mânat ca de o mână sfântă, s-a apropiat de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
trei pietre prețioase. Însă, deoarece animalul său de povară șchiopăta, nu ajunse la timp la punctul de întâlnire stabilit. Totuși porni singur spre iesle. Dar sosi prea târziu. O sărmană mamă, ce nu se lăsa mângâiată, îi povesti despre uciderea îngrozitoare a copiilor din Bethleem, măcel căruia îi căzuse și propiul fiu. Plin de milă față de ea îi dărui o piatră prețioasă și strălucitoare pe care, de fapt, voia s-o dea pruncului regesc. După luni de zile ajunse în Egipt
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Petru din Roma sau a sfântului Pavel din Londra, pe care le dă exemplu filosoful german. E adevărat însă că, în definiție, nu ține seamă de celelalte grade de sublim pe care le pomenește, ci are în vedere numai sublimul îngrozitor, care îi trebuia pentru a scoate în relief exagerata idee a nimicirii voinței. Volkelt aduce o îmbogățire considerabilă ideii de sublim când distinge două mari categorii diferite: sublimul distructiv și sublimul binefăcător. Sublimul distructiv sau negativ e conceput în sensul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
suflet e atât de imensă, de zguduitoare și de irezistibilă, încât ne reduce parcă la nimicnicie și la nefunță. Adeseori însă sublimul negativ se însoțește într-o îndoită impresie cu sublimul pozitiv sau binefăcător. Vederea unui cadavru în descompunere e îngrozitoare prin ideea neființei care năvălește în noi. Descrierea lui în poesie de către Charles Baudelaire sau de către genialul poet medieval Jacopone da Todi e parcă și mai cutremurătoare. Vederea unui câmp de cadavre în urma luptei, la fel. Și tot așa o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aici, lângă ceată te-ai oprit și te-ai pus pe tălmăcit? Spune-n grabă cine ești, cu ce nume te numești, căci pe loc te nimicesc! Bujor Să-ți spun ție cine sunt? Vânătorul Da. Bujor Eu sunt Bujor, îngrozitorul, care-n lume fac omorul, dar tu cine ești, voinice, de-ai îndrăznit să vii aice. Vânătorul Eu sunt un soldat vânător, trimis de-al nostru căpitan ca să te arestez. Bujor Să vină al nostru căpitan, că n-o fi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
intrat, lângă ceată te-ai oprit și te-ai pus pe tălmăcit, spune-n grabă cine ești cu ce nume te numești, căci pe loc te nimicesc. Bujor Să-ți spun ție cine sunt? Căpitanul Da. Bujor Eu sunt Bujorul îngrozitorul care-n lume fac omorul, căci de la codru de când am venit mulți căței ca tine am jupuit și pe tine te jupoi ca peun câine de la oi și pe tine te jupesc ce pe-un câine ciobănesc și de nu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
averea ta n-am ce bea, nici ce mânca, nici ție ce-ți rămânea, cât muncești tu, într-o vară, n-am ce bea cu armata mea într-o seară. Căpitanul Măi soldate vânător, ia în pază pe acest hoț îngrozitor, că eu mă duc cu turcul la o cafenea să servim căte-o cafea. Haiducii cântă Rândunică fie-ți milă Și la a lui maică zboară Și spune-i că-n închisoare Fiul ei Bujor, îi moare Plângeți voi haiducii mei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Ihai, tra , ihai tra, ei tra la, la, la, Voi de cei de prin oraș Tremurând în pieptul lor C-a scăpat, c-a scăpat, (bis) Intimul Bujor (bis) Căpitanul Măi, soldate vânător, ce-ai dat drumul la acest hoț îngrozitor, căci de-oi mai face vreo greșeală, pe tine te pun în locul lui la închisore! Vânătorul I-auzi, măi dragă Bujor, ce spune al nostru căpitan, că dacă mai faci vreo greșeală, eu în locul tău voi sta. Bujor Nu-i
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
întâmplată: - Iată, Crăciune, că locul păcătoaselor mele mâini, pe care tu mi le-ai tăiat, fiul Mariei, Împăratul Cerurilor, mi-a dat altele și mult mai frumoase, mai albe ca zăpada, și mai luminoasă decăt soarele. Bătrânul Crăciun, înspăimântat de îngrozitoarea faptă ce săvârșise, căzu cu fața la pământ, plângând amarnic, plângând ca un copil. Într-un târziu el s-a redeșteptat ca dintr-un somn adânc. Se sculă și cu pași repezi, mânat ca de o mână sfântă, s-a apropiat de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
trei pietre prețioase. Însă, deoarece animalul său de povară șchiopăta, nu ajunse la timp la punctul de întâlnire stabilit. Totuși porni singur spre iesle. Dar sosi prea târziu. O sărmană mamă, ce nu se lăsa mângâiată, îi povesti despre uciderea îngrozitoare a copiilor din Bethleem, măcel căruia îi căzuse și propiul fiu. Plin de milă față de ea îi dărui o piatră prețioasă și strălucitoare pe care, de fapt, voia s-o dea pruncului regesc. După luni de zile ajunse în Egipt
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
nu despre ruși a păstrat memoria colectivă cea mai detestabilă imagine. Formațiunile semi-militare care s-au infiltrat în spatele armatei române și sovietice, unități de apărare teritorială, așa-zișii "fixiști" sau, pur și simplu, formațiuni anonime, au regizat vărsări de sânge îngrozitoare în rândul populației civile maghiare. Imediat după întoarcerea armelor, a început stângerea "la grămadă" a intelectualilor maghiari din Transilvania de Sud și a conducătorilor de comunități, dintre care mulți au fost deținuți în lagărul de internare de la Feldioara (Földvár) în
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]