3,744 matches
-
îngrădește, deschide orizonturi stranii a căror limite nu se întrevăd. Aerul e mineral și mă îmbibă de transparență. Mi-a curs sînge, azi, pe la colțul gurii, o fină șuviță pe lîngă sonda de respirație iar doctorul și toți ceilalți au înnebunit. Voisem să le spun ceva. Să nu se mai chinuie, să cate mai cu băgare de seamă la pasărea violet căci de la ea vor afla mai multe decît de la aparate. Iar sîngele pe care o soră mi l-a șters
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
însă distanțele mari ce-l despart de locurile asasinatelor îndepărtează orice suspiciune. V. tînăr, privind la ochii Doctorului care parcurge textul îți retrăiești, la rîndu-ți, visul. Presimți cu groază cum controlul tău se pregătește s-o ia razna. Te vezi înnebunind și știi că atunci vei fi pe jumătate mort rătăcind prin viață ca printr-un astfel de vis. Iar sunetele pe care le scoți în somn nu pot lăsa să se vadă decît hidoșenia coșmarului. Și totuși, sărmane V.-cauți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
asupra patului de alături. Nutrind altora moartea, îți amețești suferința faptului de a fi și speri că o vei îmbăta și ea are o să te uite. Ți-e scîrbă de ziua de azi și nici pe mîine n-o suporți. Înnebunești la gîndul că va veni. Mai bine trăiești renunțînd la orice măsură. Bătîndu-ți joc de ea. Te naști și mori. Nimic nu-i la cheremul tău. Doar niște ani, acolo...” „-Vrei să spui, poate, ca nu ne putem visa buni
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
spatele său, se plimbă mîngîind penajul solzat. De ce se miră Doctorul cînd el însuși a spus că viața e uitare? „-Există, o știi prea bine și uitarea durerii. Programată în noi.” -îi spun. Și el rostește: „-Știu. Fără ea am înnebuni uciși de răutatea amintirii sau a sorții ce-o avem în față. Viața se apără, vezi? Fără uitare ea ar pieri.” Cu greu își poate aținti privirea spre mine de parcă ar vedea și el somptuozitatea și formele care mă înconjoară
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și-a întins-o fiindcă-și înclină capul aproape în pragul plînsului iar eu nu îl iert ci, îl întreb cu aparentă nevinovăție: „-Și nu e? De ce ești demn cînd în halat le numeri clipele rămase și le sedezi crampele înnebunindu-i, trimițîndu-i în somn cînd moartea-i vizitează? Suprimi esențialul. Durerea supremă ce ne sperie face ca trăirea noastră să fie grotescă. E o trezire prea mare care se petrece în noi și spaima ne face hidoși. Ne-ar trebui
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
îndrăgostit. Să nu se mai supere moraliștii. Uită-te la mine și presupune că am reușit să mă îndrăgostesc din nou de o ființă umană. Cum aș putea rămîne fericit? M-ar certa sufletele suferinde din jur și aș alerga înnebunit de lună să-mi schimb bucuria în vreo nenorocire care să-i dea iubirii veșnicie.” Tînărul Doctor se ridică de pe scaun și umplîndu-și un pahar cu apă îl bea pe nerăsuflate. În Tenotihuacan zgomotele s-au potolit. Bărbații tineri cîntă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Tenotihuacan zgomotele s-au potolit. Bărbații tineri cîntă și mîngîie femei. Alături, lîngă mine Netzahalcoyotl recită: „-Ni-e soarta veșnicia beznei/și doar o scurtă clipă lumina 3.” Numai durerea îți dezvăluie strălucirea clipei de sănătate, temeinicia vieții ca grînă. „-Ai înnebunit la abatoare, acolo”-îmi replică Doctorul și mă miră că tocmai el vorbește așa, ca o domnișoară oripilată de un cuvînt grețos. „-Te-a drogat mirosul de sînge și acum visezi crezîndu-te supraom.” Cum poate vorbi așa? „-Moartea ne sperie prin
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
condamnări la suferință. Asta-i sentința: dacă ai întrezărit adevărul, vei fi nevoit să-l calci în picioare cu propria ta viață...” Prietenul meu răsuflă ușurat de parcă tocmai i-aș fi spus contrariul. „-M-am liniștit”-răspunde el. „-Credeam că ai înnebunit dar ești numai imbecil. Căci, dacă fiecare am trece prin viață prin propriul nostru infern, aici secolul nostru s-ar înființa într-un iad programatic care ne-ar mîntui în serie. Cum nu poți vindeca lumea, înseamnă că încă mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
care le strig. Din cameră răsună urlete și zgomotele mobilelor pe care le sparg. Vecinii îmi bat la ușă pe cînd o mulțime de curioși se adună în fața ferestrei mele. „-Ce-i acolo? O bătaie?” „-E scriitorul V. Pare că a înnebunit. Se aude de aici cum se izbește cu capul de mobile.” „-Sînt cîine! Cîine!”-urlu și las în forță această evidență să iasă din mine. S-o știe toți din jur. „Distrugeți cînele turbat!” Priveliștea odăii pline de sînge și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
poligonul de sprijin pe care ne adăpostim pentru a ne odihni de lupta cu lumea și a ne încărca de nădejde; în căldura cuibului. Dispare orice posibilitate de a-mi împărtăși durerea sau bucuria. Și singurătatea care invadează totul mă înnebunește. Inima trupului meu din spital se oprește și cu greu doctorii reușesc s-o facă să bată din nou. V. scriitorul sînt paralizat. Parcă nici nu respir. Atît de plina și temeinica mea liniște s-a spulberat într-o clipă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
era o rătăcire prin ruinele dragostei tremurând aproape de un destin neînvins ce mai știe a lupta în izvorul cunoașterii unde istoria are scheletul de peisaje și ninsori, obligând să rămână în sufletele sângerânde iubind în taină timpul. Privirea uriașelor sunete înnebunite de respectul tristeții se prelungea în cuvintele poetului ca o nevinovăție a sufletului. FEREASTRA ÎNSINGURĂRILOR PLÂNSE domnului Eugen Râschitor În singurătatea iernii lacrima mea înseamnă iubire. Ochii nopților mi-aduc din seceta visului dorul de tine. Știu că n-o să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în sânge, mi-a spus unul dintre tipi. —Îmmm, am răspuns eu vag. Eram și mai puțin interesată decât de obicei fiindcă observasem o carte pe masă. Era o carte foarte bună. Una pe care o citisem și eu. Eram înnebunită după cărți. Și eram înnebunită să citesc. Și eram înnebunită după bărbații care citeau. Eram înnebunită după bărbații care erau în stare să facă diferența dintre existențialism și realism magic. Iar ultimele șase luni mi le petrecusem lucrând cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
răspuns eu vag. Eram și mai puțin interesată decât de obicei fiindcă observasem o carte pe masă. Era o carte foarte bună. Una pe care o citisem și eu. Eram înnebunită după cărți. Și eram înnebunită să citesc. Și eram înnebunită după bărbații care citeau. Eram înnebunită după bărbații care erau în stare să facă diferența dintre existențialism și realism magic. Iar ultimele șase luni mi le petrecusem lucrând cu oameni care abia reușeau să citească revista Stage (cu trudă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
puțin interesată decât de obicei fiindcă observasem o carte pe masă. Era o carte foarte bună. Una pe care o citisem și eu. Eram înnebunită după cărți. Și eram înnebunită să citesc. Și eram înnebunită după bărbații care citeau. Eram înnebunită după bărbații care erau în stare să facă diferența dintre existențialism și realism magic. Iar ultimele șase luni mi le petrecusem lucrând cu oameni care abia reușeau să citească revista Stage (cu trudă și silabisind în gând fiecare cuvânt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a-și recupera bagajele! Și asta în ciuda faptului că ecranul de deasupra benzii cu numărul doi ne asigura încrezător, de vreo douăzeci de minute, că bagajul avea să-și facă apariția în scurt timp. Așa că toată lumea a început să fugă înnebunită spre banda cu numărul patru. Oamenii se îmbrânceau ca de frica morții. Și de data asta nimeni n-a mai părut impresionat de faptul că aveam în brațe un copil nou-născut. Rezultatul a fost că am ajuns la coada noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și plăcerile culinare nu erau cele mai bune prietene. De fapt, ar fi cinstit să spun că mama și plăcerile culinare abia dacă se salutau. Am fost inundată de amintiri de coșmar legate de cinele de familie din copilărie. Oare înnebunisem? De ce naiba mă întorsesem acasă? Chiar voiam să mor de inaniție? Data viitoare când mai trebuie să slăbiți rapid- o vacanță de două săptămâni la soare? nunta surorii? o întâlnire cu cel mai arătos tip de la birou? nu vă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-o, deși știam că, la fel ca mine, nici ea nu deținea răspunsul. —Trebuie să-ți vezi de viață, să treci peste asta, a zis ea. Asta-i tot ce poți să faci. Nu încerca să găsești un motiv. O să înnebunești. Singura persoană care-ți poate spune de ce a plecat James este James, iar dacă el nu vrea să discute cu tine, nu-l poți obliga. Poate că nici el nu înțelege. Dar nu ai cum să-i schimbi sentimentele. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și totul e în regulă“. Stomacul îmi tresălta din cauza groazei. Nu-mi venea să cred că eram în casa părinților mei din Dublin, și nu în apartamentul meu din Londra alături de soțul meu. Mi se părea că trebuie să fi înnebunit de plecasem din Londra și-l lăsasem pe James altei femei. Pur și simplu îl abandonasem! Oare o luasem de tot razna? Trebuia neapărat să mă întorc. Trebuia să lupt pentru el! Trebuia să-l recâștig. Cum de ajunsesem aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
voce slabă și îngrozită. Fiindcă sunt în căutarea unei nenorocite de băuturi, am zis eu exasperată. —Ai vreun mesaj pentru mine? a spus ea continuând să se uite la mine cu ochii mari. Dumnezeule, mi-am zis enervată. Anna era înnebunită după tot ce avea legătură cu științele oculte. Nimic altceva nu i-ar fi plăcut mai mult decât să fie posedată de diavol. Sau să trăiască într-o casă bântuită. Sau să fie în stare să prevadă dezastre. Era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Mai devreme sau mai târziu. Că mă iubise așa de mult încât nu putea să înceteze să mă iubească așa, peste noapte. Că nu era decât o chestiune de timp până când avea să apară în pragul ușii, ros de remușcări, înnebunit de vinovăție, întrebându-se dacă nu era prea târziu să-și recâștige soția și copilul. În cazul ăsta, consideram că ar fi o idee bună să mă dau jos din pat, să mă spăl pe cap, să mă machiez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa cum mă simțeam eu? Oare o imobilizează în pat prinzându-i brațele cu palmele deasupra capului, oare îi prinde picioarele între picioarele lui, râzând, aducând-o la o delicioasă stare de neajutorare în timp ce el se mișcă lent, lipit de ea, înnebunind-o de dorință, așa cum mă înnebunea pe mine? Oare o sărută cu un cub de gheață în gură, înfrigurându-i gura și înfierbântându-i trupul de dorință, așa cum mă săruta pe mine? Oare îi mușcă tandru curba gâtului, umărul, trimițându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
imobilizează în pat prinzându-i brațele cu palmele deasupra capului, oare îi prinde picioarele între picioarele lui, râzând, aducând-o la o delicioasă stare de neajutorare în timp ce el se mișcă lent, lipit de ea, înnebunind-o de dorință, așa cum mă înnebunea pe mine? Oare o sărută cu un cub de gheață în gură, înfrigurându-i gura și înfierbântându-i trupul de dorință, așa cum mă săruta pe mine? Oare îi mușcă tandru curba gâtului, umărul, trimițându-i fiori de dorință prin tot corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fac altfel, m-am întrebat. Oare ea e altfel decât mine în pat? E mai bună? Cum are corpul? Are oare fundul mai mic, țâțele mai mari, abdomenul mai plat și picioarele mai lungi? Oare e genul aventuros și-l înnebunește cu-atâta pasiune? Mi-am pus toate întrebările astea cu toate că o cunoșteam pe Denise și puteam să-mi dau singură majoritatea răspunsurilor. (Fundul mai mic? Nu. Țâțe mai mari? Da. Abdomen mai plat? Puțin probabil. Picioare mai lungi? Greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care curgea prin mine. Am trecut de la a nu avea deloc energie la a avea prea multă. N-aveam nici cea mai vagă idee ce să fac cu ea. Simțeam că eram pe punctul să explodez din cauza ei. Sau să înnebunesc. Eram sfâșiată între dorința de a nu părăsi casa și sentimentul c-aș fi putut să alerg o sută de kilometri. Și că dacă nu alerg, o s-o iau razna. Aveam putere cât zece bărbați. Pe parcursul acelor două săptămâni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Times. Și numai din când în când să-mi arunc ochii pe numărul din Marie Claire pe care tata îl cumpăra în fiecare lună, cică pentru Helen și Anna, dar pe care, de fapt, îl cumpăra pentru uz personal. Era înnebunit după revista asta. Deși o desființa categorisind-o drept un gunoi pentru muieri. Deseori îl surprindeam citind-o pe ascuns. În timp ce-și neglija obligațiile gospodărești, ar trebui să adaug. Deseori era descoperit adâncit în câte-un articol despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]