69,898 matches
-
ale societății bucureștene. Diplomații țărilor în conflict, aflați în misiune la București, se întîlneau, de regulă, la castelele Marthei Bibescu. Contele Czernin, ambasadorul Austro-Ungariei la București, viitor prim-ministru era un obișnuit al casei. La 16 aprilie 1915 Czernin se întîlnește la Mogoșoaia cu maiorul englez Thomson, amantul Marthei. Autoarea notează mîndră de sine: "Czernin spune: masacrarea rușilor în munți; cele mai ucigătoare lupte. S-au salutat și și-au strîns mîna. E un lucru care ar fi fost de la sine
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
ar mai fi rămas decît să mă sinucid". A doua zi, la 19 aprilie, se petrece o altă întîlnire între doi ambasadori ai unor țări aflate în război: "Sir George Barcaly (ambasadorul Marei Britanii la București, n.m.) și Czernin se întîlnesc din întîmplare la Mogoșoaia. Asupra tuturor fugitivelor realități spirituale gîndirea neamțului nu are priză". Avem ecouri aici despre luptele care se duceau pentru cucerirea, de către trupele engleze, a Dardanelelor, întrucît Rusia era sufocată, împiedicată de germani, atotstăpînitori în Turcia, să
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
trebuie săpat adînc în pădurea de simboluri, trebuie trecut dincolo de scutul stilistic la care Constantin Țoiu nu renunță niciodată. E bine, e rău? Depinde de gust și de cîtă răbdare dispui, ca cititor. Un procedeu universal, pe care l-am întîlnit și în romanele sale și în special în cel din 1999, Barbarius, este punerea în dialog cu un fel de alter-ego. Textele lui Constantin Țoiu ar putea avea ca motto o frază simpatică din Ioan Groșan: "Măi, băiete, măi! - spuse
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
în perioada interbelică și observator al grozăviilor tranziției de azi. Procedeul e atît de literar, iar pretextele reale atît de estompate, încît avem impresia că toate aceste tablete nu sînt decît exerciții stilistice ale unui romancier în vacanță. Nu vom întîlni decît foarte rar concretețea revendicativă a pseudo-dialogurilor argheziene din Bilete de papagal, deși o paralelă s-ar putea face între acel tip de jurnalism capricios practicat de poet și tabletele de prozator ale lui Constantin Țoiu. Același joc cu personalități
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
propunând totodată spectaculoase experimente grafice (hărți subiective), Carmen Maria Mecu pare uneori mai absorbită de bibliografie decât de poezia analizată; erudiția devine un handicap. Amendabile întru totul sunt de pildă fraze ca: "Pe această potecă a înțelepciunii, Nichita Stănescu se întâlnește cu Albert Einstein - care nu se temea de moarte, pentru că o considera un prag spre o altă formă a vieții eterne (înțelegând prin "viață" chiar și risipirea sa în univers sub formă de microparticule) -, cu Norbert Wiener, pentru care "a
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
finalul programului, Simfonia "Neterminată", de Franz Schubert. Ce se întâmplă la celelalte două opere berlineze situate în partea de est a orașului? Concurența dintre cele trei teatre muzicale este în adevăr acerbă. Titluri identice - "Olandezul zburător" spre exemplu - pot fi întâlnite în aceeași săptămână și la Deutsche Oper și la Staatsoper "Unter den Linden"; distribuțiile, montările, sunt, evident, diferite. "Don Giovanni" poate fi vizionat la ambele teatre situate în partea de est a orașului, cu singura deosebire că la "Komische Oper
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
scris în ea un alfabet neînchegat ca fața lui dumnezeu. de o transparență vie/ eu am intrat în cuvîntul cutremur, ca un șaman" (cîntarea cîntărilor sau amantul universal). Sau din nou cu recursul la fiziologie: "în tot întunericul nu am întîlnit decît gura ei plină de conjuncții/ ea e tatuajul poeziei mele. e o limbă scrisă cu salive semantice" (ibidem). Cititorului nu-i poate scăpa factura sceptic-glumeață a acestor corespondențe, adică teatralitatea lor. Ironia se amplifică atunci cînd e pusă în
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
plebeiene, de-o ambiguitate ce îmbină umanismul cu sfidarea, semnificative în sensul atracției exercitate de-o poetică "adversă": "am fost frate cu mallarmé. cel care nu știe să moară și de aceea se chinuie în istoria literară. cînd l-am întîlnit am spus cine e acest plămîn/ eu cred că sîntem și noi niște oameni. ce altceva. că avem și noi lacrimi, că ne pregustăm din strugurii lăsați de paraclet. că, fiule, na sufletul meu. că numai poeții se sinucid prin
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
Dora Pavel Cred, sînt convinsă că fiecare își are Gellunaum-ul său. Ani de-a rîndul, eu, pe-al meu, am tot evitat să-l întîlnesc. Mi se părea de-a dreptul frivol să-ți vezi, în carne și oase, Modelul. S-a întîmplat totuși ca, în noiembrie trecut, să-l zăresc la Tîrgul de Carte Gaudeamus. A doua zi, în vizită la soții Naum, mi
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
de mai ieri au găsit o altă formulă de atac: minimalizarea și împingerea în derizoriu; cu alte cuvinte încercarea de a transforma proiectul de la Cărbunari într-un moft monden, într-un fel de chermeză campestră în care vanitatea patronului se întîlnește cu veleitarismul unor mărunți cioplitori în piatră. Neputința unor sancțiuni administrative, frustrarea colectată surd în cei patru ani, timp în care toate speranțele că proiectul va eșua de la sine au fost una cîte una spulberate, au răbufnit acum ca un
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
Rodica Zafiu Tiparul sintagmei mare bal mare, în care adjectivul mare apare de două ori, precedînd și urmînd substantivul determinat, e un caz particular de repetiție. De fapt, situațiile în care îl întîlnim evocă o formulă parodiată, fără a se depărta prea mult de ea. Acest model sintactic al insistenței nu se întîlnește cu alte adjective decît mare și rămîne legat de un anume context tipic al petrecerii sau al spectacolului. Formula pare
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
de două ori, precedînd și urmînd substantivul determinat, e un caz particular de repetiție. De fapt, situațiile în care îl întîlnim evocă o formulă parodiată, fără a se depărta prea mult de ea. Acest model sintactic al insistenței nu se întîlnește cu alte adjective decît mare și rămîne legat de un anume context tipic al petrecerii sau al spectacolului. Formula pare să evoce strigătul cu care se anunțau spectacolele de bîlci: eficient prin insistență, comic prin redundanță. Folosirile sale actuale au
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
decizii, cu o disponibilitate de a crede în oameni în mod ciudat nealterată de întîmplările nu totdeauna fericite prin care a trecut. Există încă un motiv pentru care interesează această carte. "Mia" scrie despre "personaje" cu care ne-am mai întîlnit, de exemplu, în Ucenic la clasici (Costache Olăreanu) sau în jurnalele lui Radu Petrescu. Stranietatea, pentru consumatorul specializat de literatură, a punctului de vedere vine din aceea că literatura, lumea literară apare din perspectiva "mai generală" a vieții, și nu
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
am trăi în cea mai dreaptă dintre lumi, ca și cum toată absurditatea urii rasiale ar ține definitiv de o istorie reluată acum ca simplu document. E o performanță și o lecție. Evreii reali ai avangardei întîmplător, în timp ce citeam acestă carte, am întîlnit o alta, de data aceasta cu evreii cît se poate de reali: Evreii în mișcarea de avangardă românească de Ovid S. Crohmălniceanu. O legătură imediată cu prima se poate face pornind de la prejudecata pe care o citează în chiar prima
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
Este unul dintre puținii compozitori români ce dispun de o importantă audiență europeană și nord-americană. ~n România este cântat rar, cu precădere la unele manifestări festivaliere ale ŤSăptamânii Internaționale a Muzicii Noiť. În luna mai a anului trecut l-am întâlnit la Berlin, la Auditorium-ul Muzeului Muzicii; susținea o conferință referitoare la unul dintre ultimele sale cvartete de coarde, lucrare care, ulterior, a fost prezentată cu concursul a patru muzicieni vienezi. Succesul de public a fost enorm. O zi mai târziu
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
de stânga' și că regimul se folosea de el ca să pătrundă în lumea foștilor exploatatori, dezarmați, de altfel. Fără să mă compar cu Liviu Ciulei, făcând parte dintr-o cu totul altă clasă, și mie mi se întâmpla câteodată să întâlnesc astfel de inși ai regimului, derutați de aerul meu, superior probabil, în ochii lor, și totuși însoțit de o bine mascată ipocrizie, fără să se simtă, fără să se vadă. Ghiceam în Ciulei, așadar, un posibil amic, fără să ne
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
nu întîrzie să se înfățișeze în fondul și forma spectacolelor. Un disconfort psihic dă tîrcoale actorilor angajați într-o instituție de stat. Sînt locuri în care se vîră cu forța două sisteme diferite în aceeași teacă. Cei retribuiți lunar se întîlnesc într-o distribuție cu cei care primesc sume stabilite pe baza unui contract de colaborare, ofertant, care face din meseria de actor o profesiune realmente liberală. Și nu întotdeauna valoarea îi așează în tabere diferite din punct de vedere material
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
priceput să înlături strat după strat, lăsîndu-mă numai cu strigătul pe mine." E un fel de escatologie a iubirii în toate aceste texte, o izbăvire discretă și personală de toate relele lumii și ale vîrstei grație unei înțelegeri amoroase speciale. întîlnim și imagini ciudate în aceste texte, condimentate cu un suprarealism copilăros și puțin demonstrativ, cîteodată fabula de final e prea apăsată, prea transparentă. Dar toată această carte micuță, pe care îmi place s-o consider un manifest împotriva cantității și
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
aceste complexe (care nu ne părăsesc niciodată cu totul) se pot transforma în paranoia, resentiment, închidere ursuză în sine. În general, oamenii din Berlin nu sînt confruntaționali, evită orice prilej de dispută care-ar putea stîrni stînjeneală sau adversitate. Am întîlnit însă atitudinea aceasta peste tot în lume, iar cercurile românești civilizate nu fac excepție. Polemicile se poartă în presă și, din cîte am văzut, este de neconceput să fie purtate-n limbajul crud și pamfletar care infestează la noi chiar
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
apărut, la aceeași editură, un dosar alcătuit de Iordan Chimet (Dosar. Mihail Sebastian). Diferența dintre cele două este destul de mare. Primul aduna fără metodă cam tot ce s-a scris mai important despre jurnalul cu pricina. În al doilea dosar întîlnim o structurare interesantă pe capitole și evidențierea unei problematici actuale. În prefață, Iordan Chimet propune o nouă lectură, dar mai ales acuză polemicile, de multe ori puerile, penibil belicoase, generate de probleme fierbinți aduse în prim-plan de Sebastian. Eschimoșii
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
nu remarci subtilitatea interpretărilor de text vechi făcute de autor. Singurul text neizbutit e cel al lui Cristian Preda, Poporul meu. Călători străini și naționalism românesc, care, în prima parte, pune cap la cap clișee - pe care cititorul le-a întîlnit deja în fragmentele citate de Daniel Barbu - comparate, neconvingător, în partea a doua, cu un discurs naționalist de început de secol XX. Firea românilor - volum coordonat de Daniel Barbu. Nemira - col Societatea politică. București - 2000. 209p. Am avut noi grădini
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
și dacă proiecția ar fi în viitor, nu în trecut. Și poate că, în același episod, cea mai interesantă dintre toate e secvența în care, pentru o fracțiune de secundă, cei doi Harry Potter, cel trecut și cel prezent, își întîlnesc privirile. Ca urmare a acestui fapt - numai dacă te privești în ochi poți să-ți schimbi soarta! -, Harry Potter cel de cu trei ore în urmă e salvat miraculos de ceea ce el (în această ipostază) crede a fi fost apariția
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
pe cale de a fi pusă în act atunci/ acum. Tot ce face Harry Potter este să învețe din trecut. 3 . În fiecare volum din Harry Potter, în final, eroul și antieroul (ce ia diferite forme) se confruntă. Noi ne-am întîlnit cîndva, în trecutul tău și în viitorul meu", îi spune eroului, în volumul doi, Tom Riddle, cel care, de multă vreme, devenise, pe un cu totul alt plan, lucifericul Lord Voldemort. Ceea ce înseamnă că, pentru oricare dintre noi, Lucifer este
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
albine. Iar cel mai mult îi place, dincolo de orice îndoială, marșul villonesc-rabelaisian prin lume, însoțit de Păsări-Lăți-Lungilă și de ceata lui. Oare cum se vede lumea - basmul și realitatea - de la înălțimea unui Păsări-Lăți-Lungilă? Cine a fost Păsări-Lăți-Lungilă înainte de a se întîlni cu Harap Alb și trupa lui și ce va face el, după aceea? Va dura parteneriatu-i cu Ochilă? Iată o serie de întrebări, licite, în epoca în care se rescriu atîția Hamleți, din punctul de vedere al unor Rosencrantz și
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
se întoarce în politică va trebui să continuie această, să-i spunem, pregătire de artilerie susținută de o singură piesă, pînă cînd va avea și un partid să-l sprijine. Mă tem însă că dl Constantinescu nu se va mai întîlni vreodată cu șansa din 1996.
Întoarcerea lui Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15668_a_16993]