3,639 matches
-
drumul ei spre școală, oamenii o salutau pe dăscăliță cu respect, iar cei mai tineri îi spuneau sărut mâna. Ea le răspundea cu bunăvoință tuturor, întrebându-i de sănătate și despre treburile care i-au scos din ogradă. Da, vrednica învățătoare străbătea zilnic, cu precizie de ceasornic bine reglat, pe orice vreme, drumul până la școală. Nu a întârziat și nu a lipsit nici o dată, deși inspectorii de la învățământ ajungeau rareori în acest îndepărtat colț de județ. Dragostea față de munca pe care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
munca oamenilor, a curmat destine, a schimbat cursul istoriei. Îmi amintesc vag pregătirile febrile pentru plecare, dezorientarea, haosul și incertitudinea care domneau. Eu nu am plecat cu școala în acel exod. A trebuit să o însoțesc pe sora mea Aglaia, învățătoare, care avea doi copii mici și pleca cu Inspectoratul școlar județean Botoșani, cu un tren de marfă cu destinația Argeș. Aveam 15 ani neîmpliniți, receptam și înțelegeam evenimentele cu mintea de copil și nu reușeam să cuprind adevărata dimensiune a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de un timp. Eu sunt dintre acei care mi-am făcut școala vieții la învățăturile marilor răzvrătiți. Puțina mea experiență și multa experiență a altora m-a învățat să știu că idealurile sociale nu sunt însă totul; că marea noastră învățătoare e viața, viața adevărată pe care o trăiesc oamenii vii, și nu viața aceea pe care o zămislesc creerele noastre pline de idealuri (aplauze). Mi-am închis visurile de altădată în suflet, și-am pornit așa în viața cea adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
clasă, totul a fost uimitor. Deși eram retras, necomunicativ, m-am acomodat ușor, am legat noi prietenii. În vremea aceea funcționau două clase paralele, cu predare în limba română și germană. Eu am urmat cursurile în limba română, având ca învățătoare pe doamna Veturia Lopătiță. Școala Generală din Steierdorf De la sosirea la școală, la contactul cu colectivitatea, cu sala de clasă, totul a fost uimitor. Deși eram retras, necomunicativ, m-am acomodat ușor, am legat noi prietenii. În vremea aceea funcționau
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
clasă, totul a fost uimitor. Deși eram retras, necomunicativ, m-am acomodat ușor, am legat noi prietenii. În vremea aceea funcționau două clase paralele, cu predare în limba română și germană. Eu am urmat cursurile în limba română, având ca învățătoare pe doamna Veturia Lopătiță. De altfel și nepotul meu a urmat tot clasa cu predare în limba română dar având ca învățător pe domnul Teleagă. După cursuri, elevii de etnie germană, care urmau cursurile de predare în limba română, deși
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
clase paralele, română și germană. Într-una din zile, venind la școală după amiază, am văzut desenat, cu cretă colorată, pe tablă un automobil rămas de la clasa paralelă de germană. Era prima temă mai complicată la desen pentru acele vremuri. Învățătoarea noastră D-na Lopătiță, ne-a pus și pe noi să desenăm automobilul respectiv. Am reușit să realizez cel mai frumos desen, așa am fost apreciat de învățătoarea mea, primind nota maximă 5 (cinci). Notarea se făcea la o scară
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de germană. Era prima temă mai complicată la desen pentru acele vremuri. Învățătoarea noastră D-na Lopătiță, ne-a pus și pe noi să desenăm automobilul respectiv. Am reușit să realizez cel mai frumos desen, așa am fost apreciat de învățătoarea mea, primind nota maximă 5 (cinci). Notarea se făcea la o scară de la 1 la 5. A fost încurajator pentru mine. Așa am început să desenez și în timpul liber, chiar și în celelalte caiete, nu numai în cele speciale de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
însoțit apoi acasă și a povestit ce s-a întâmplat, de ce arătam în halul acela. După ce m-am spălat, mi-am schimbat hainele, am mers la școală însoțit. Acolo deja se aflase că am căzut. Abia atunci a aflat tovarășa învățătoare ce se întâmplase cu adevărat, nu ce i se povestise de cei ajunși înaintea mea la școală. Deoarece eram o fire retrasă, necomunicativă, așa cum am mai spus, nici la ore nu eram prea activ, având și motivația pentru care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nu am observat cum se vindecă rana de la călcâi și cum a trecut vacanța de vară. A venit toamna anului 1958, anul în care intram în clasa a V-a, primul an de gimnaziu. Dacă până acum aveam o singură învățătoare, exceptând clasa a IV-a când am avut și o profesoară la rusă, de care am pomenit la timpul respectiv, acum aveam pentru fiecare materie câte un profesor și nu erau puține materii. Anul acesta reunea elevii care au fost
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nu a mai avut vreo relație cu vreun bărbat. La un moment dat, am întrebato de ce nu șia găsit și ea pe cineva, iar răspunsul ei a invocat iarăși puterea exemplului: „Ce-ar fi zis cei din sat dacă doamna învățătoare ar fi umblat cu cineva? Nu se putea una ca asta!“ Și, pentru că nu se putea una ca asta, a înfruntat singură greutățile vieții și mizeriile pe care i le făceau comuniștii pentru că soțul îi murise pe frontul de Est
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și domnu’ Dan Claudiu Tănăsescu, cel care la invitat în emisiunea sa, Prețul performanței de la Realitatea TV. Îi stătea așa de bine în cămașa lui albastră ca cerul senin, cu gulerul și manșetele albe, cu cravata tot albă... Nouă doamna învățătoare nea spus că albul înseamnă puritate și cred că albul i se potrivește cel mai bine domnului Cornel. Oricum, cămașa albastră cu guler și manșete albe semăna cu uni forma noastră, a școlarilor, așa că am considerat apariția domnului Cornel la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
zice „Tarzan“, apoi o lovește pe ea în piept și zice „Jane“, apoi iar pe el, apoi pe ea și tot așa - era numai bună să fie încercată cu fetele. Acestea însă nu gustau niciodată poanta și ne pârau tovarășei învățătoare că le loviserăm cu pumnul în piept. Ce știau ele cum se comportă un bărbat adevărat? Strigătul lui Tarzan era bun în pauze, în curtea școlii, când vreunul dintre noi se trezea fațăn față cu băieții de la B, cu care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mare ținută: Vasile Pavelcu, Ernest Stere, Petre Botezatu, Ion Holban. S-a născut, la 9 iulie 1926, în localitatea Moinești, județul Bacău. A urmat școala primară în localitatea natală, apoi Școala Normală de Fete din Bacău (1938-1946). Obține diploma de învățătoare cu rezultate excepționale. Dorind să poată urma studii universitare, în octombrie 1946, promovează examenele de diferență ale cursului liceal teoretic, fiind clasată pe primul loc dintre toți candidații. Susține al doilea examen de bacalaureat din acel an, cel pentru licee
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
ale cursului liceal teoretic, fiind clasată pe primul loc dintre toți candidații. Susține al doilea examen de bacalaureat din acel an, cel pentru licee teoretice, singura formă care permitea atunci înscrierea la un concurs universitar de admitere. A profesat ca învățătoare doar șase luni. Și-a urmat îndemnul interior și sfaturile unor dragi dascăli astfel încât, în martie 1947, a devenit studentă la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Al.I. Cuza“ din Iași. După absolvirea studiilor cu calificativul „excepțional“ și
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
I (1940-1941) cu învățătorul Vasile Cojan; clasa a II-a (19411942) cu învățătorul Nicolae I. Lupu; în această clasă fiind înscriși 29 elevi, au promovat 17 și au rămas repetenți 12. Clasa a III-a (1942-1943) a urmat-o cu învățătoarea Eufrosina N. Lupu, iar clasa a IV-a (1943-1944) cu învățătorul Nicolae I. Lupu. Cu toate că fiecare din cele patru clase au fost absolvite cu premiul întâi, cu același învățător va repeta clasa a IV-a în anul următor (1944-1945). Presupunem
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
clasa I vor evolua, de-a lungul anilor, asemeni lui Petru, pe drumul asumării unui alt statut social. Să amintim doar pe câțiva dintre ei: Cojocaru D. Vasile (învățător), Constantin V. Eduard (inginer), Lupu N. Mihai (tehnician), Pancu V. Elenă (învățătoare), Pogângeanu Gh. Mircea (economist). În anul 1945 va susține examenul de admitere la Liceul Teoretic „Cuza Vodă” din Huși ale cărui cursuri le va întrerupe la începutul anilor cincizeci. În anul școlar 1952-1953 va ocupa un post de învățător suplinitor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
care-și răspund, întrebările pe care ți le pun de aici și la care tu îmi răspunzi în aceeași zi, de acolo. Numai planurile pentru luna iulie rămân la stadiul de planuri. Azi după-masă am văzut un minunat film rusesc, Învățătoarea din Șatrîi. Cred că rușii vor fi cei mai buni în materie de regie, ca, de altfel, în toate privințele. Era jucat de copii, magistral. De dimineață, ore, examen particular. Seara m-am întors de la Aro, singură, de-a lungul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
elevi, clasa a III-a cu 47 de elevi, IV cu 39de elevi. Școala funcționează cu patru posturi pentru limba română și două posturi pentru limba ebraică. Meir Herșcu director și învățător definitiv, titular, cu autorizație din 1927; Elena Păun, învățătoare de stat cu autorizație din 1937, Mina Solomon învățătoare cu 9 ani vechime, autorizație din 1937 și 1938, Regina Segal cu 4 ani de vechime cu autorizație din 1937 și 1939, Șulim Marantz, cu 15 ani de funcționare autorizație din
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
IV cu 39de elevi. Școala funcționează cu patru posturi pentru limba română și două posturi pentru limba ebraică. Meir Herșcu director și învățător definitiv, titular, cu autorizație din 1927; Elena Păun, învățătoare de stat cu autorizație din 1937, Mina Solomon învățătoare cu 9 ani vechime, autorizație din 1937 și 1938, Regina Segal cu 4 ani de vechime cu autorizație din 1937 și 1939, Șulim Marantz, cu 15 ani de funcționare autorizație din 1931, Gherș Cuperștein, cu 11 ani de vechime și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cu 38 de eleve, a III-a cu 26, a IV-a cu 32 eleve. Sunt patru posturi pentru limba română și două pentru limba ebraică și un post pentru lucru de mână. Sunt 7 învățători: Clara Lincher, directoare și învățătoare de limba română, cu autorizație din 1928/38 de la Inspectoratul Suceava, Sura Trebici cu autorizație de la Insp.șc.Cernăuți, Gusta Lincher Bruha Șarf cu autorizație de la Revizoratul școlar Dorohoi din 1939, Sabina Rozen pentru lucru de mână, pentru limba și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
din 1926, Bruha Șarf din 1934, Sabina Rozen din 1935. Măsurile legislative, care reglementau situația evreilor în învățământ, din august 1940 au creat dificultăți conducerii Comunității, în ceea ce privește menținerea cadrelor didactice în școli, așa cum a fost și cazul evreicei Bruha Șarf, învățătoare de limbă română la Școala izraelito-română de fete din 1934. Pentru a putea fi menținută pe post, la 10 martie 1941, președintele Comunității se adresează Inspectoratului Școlar regional Suceava, solicitând pentru aceasta, autorizație de funcționare ca învățătoare de limba română
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
evreicei Bruha Șarf, învățătoare de limbă română la Școala izraelito-română de fete din 1934. Pentru a putea fi menținută pe post, la 10 martie 1941, președintele Comunității se adresează Inspectoratului Școlar regional Suceava, solicitând pentru aceasta, autorizație de funcționare ca învățătoare de limba română. Însă, la 12 aprilie 1941, inspectorul general școlar al regiunii Suceava, Gheorghe Prelipceanu, cu adresa nr.5294/1941, respinge cererea, cu motivația că, prin decizia Ministerului Educației Naționale, nr.153377/1940 din 29 aprilie, publicat în M.
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
figurau în tabelul înaintat acestui comandament cu nr.8523/1941. Între cei 96 de simpatizanți comuniști din județul Dorohoi, care au fost arestați în noaptea de 19 iunie 1941, s-au aflat și 4 evrei din orașul Dorohoi: Bruha Șarf - învățătoare, Gotlieb Cohn - dentist, leizer leizerovici - medic, Leon Zoler profesor. La 21 iunie 1941, au fost arestați ca ostatici 33 de evrei, atât membri din conducerea Comunității evreiești din Dorohoi, cât și fruntași ai vieții economice. Au fost internați în lagărul
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
puțin la el și îl trimite în dormitor. Îmi trece foamea instantaneu și încep să răsfoiesc prin niște cărțulii de pe un raft. Sunt cărți de limba secoya, cu cuvinte și imagini, pe care copiii le studiază la școală (Maria este învățătoare la școala din sat). Pe fiecare dintre cărți, la început, un anunț informativ: cu participarea generoasă a Texaco Ecuador. Îmi conturez o imagine din ce în ce mai clară a realității din jur: Texaco își păstrează pacea prin mici ajutoare la viața de zi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dar și dansatori și interpreți de diferite vârste, care au făcut din serbarea câmpenească un adevărat concurs al diverselor forme de manifestare artistică. Cinstea de-a deschide serbarea i-a revenit corului din Pungești, cu imnul « Trăiască Regele », dirijat de învățătoarea Elena Averescu, fiica învățătorului Constantin Obreja, ale căror merite erau arhicunoscute, ei au contribuit la educarea multor generații de elevi și de adulți care voiau să cunoască cât mai multă carte, dar nu reușeau să urmeze decât doar patru clase
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]