3,164 matches
-
cu iubire) de Stalin. După ispravă, s-a retras peste ocean. A emigrat în America. Stricăciunea nu s-a reparat decît după un deceniu. Cum a luptat tatăl meu, în războiul lui, asta contează. Nu rezultatul. Urăsc istoria scrisă de învingători. Și, da, prefer istoria scrisă de învinși. Am, dintr-odată, senzația că nimic nu-i mai important decît să văd cum se resfiră tulpinile portolacului printre treptele-lespezi de la intrare. Să-i număr florile: una roz, patru galbene, două purpurii. C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ulița voastră ca și pe a noastră, ca binevoitori și rude apropiate”. Încheiam scrisoarea spunând: „Cred în tine, în pregătirea pe care o ai și mai ales în voința nestrămutată pe care o ai spre a te situa în rândul învingătorilor! Veridicitatea celor spuse de mine avea să se concretizeze în sesiunea următoare când s-a schimbat și modalitatea de examinare, prin susținerea unei teme cu bibliografie recomandată și sub conducerea unui profesor. În locul unei medii modeste la o sumă de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și au pustiit tot ce au putut în calea lor. În urma lor doar jalea, foametea și plânsul” (pag.253). “Acum erau bătuți, rușinați, înfricoșați, nici urmă din aroganța lor și din falsa lor politețe. „Erau umili și mărunți. Ei, falnicii, învingătorii, rasa superioară. Tatăl autoarei văzând starea lor deplorabilă de înfometați a trimis pe unul din funcționarii biroului lui să aranjeze o masă mare în curtea fabricii cât să încapă toți acești soldați, a comandat tot ceea ce trebuia pentru ospățul nenorociților
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
economice și financiare ale Principatelor Moldovei și Țării Românești, nevoite să suporte aprovizionarea și încartiruirea armatelor străine, iar teritoriul lor - devenit adeseori teatru de operațiuni militare - a suferit inevitabilele distrugeri provocate de beligeranți, sau au constituit moneda de schimb pentru învingători. Deosebit de activ în regiune, Imperiul rus a promovat o politică abilă, reușind prin campanii militare victorioase să-și îngenuncheze adversarul și să-și consolideze poziția în Principatele Române, instituind, prin pacea de la Kuciuk-Kainardji (1774), „protectoratul” de facto asupra acestora, iar
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
am o vedere completă asupra chipului soțului meu, dar îmi pot imagina expresia sa. — E împotriva clauzelor tratatului anterior ca ei să navigheze în amonte spre Peking, declară împăratul Hsien Feng pe un ton categoric. Mă tem că, din păcate, învingătorii fac regulile, Majestatea Voastră. Kuei Liang clatină din cap: Ei nu aveau nevoie de nici un alt pretext după atacarea forturilor Taku. Se află acum la doar o sută de mile de Orașul Interzis! Curtea este uluită. Kuei Liang izbucnește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Articolul 1 Se suspendă, pentru o perioadă de 3 ani, activitatea Societății Comerciale GT-RO Broker de Asigurare-Reasigurare - S.R.L., cu sediul în municipiul București, Str. Învingătorilor nr. 10A, sectorul 3, J40/8241/22.05.2006, CUI 18689405, autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor prin Decizia nr. 114.354 din 13 iulie 2006 , RBK 353/21.07.2006, reprezentată legal prin domnul Cearapin Tudor, administrator, începând
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214331_a_215660]
-
poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei: „Cântecul nimicului îmi umplea sufletul / [...] Cântecul nimicului era infinitul - / Infinitul libertății fără obiect. Nu mai eram decât memoria vidului. Cântecul nimicului era totul” (Ascendam). În acest joc nu sunt învingători, doar înțelegerea regulilor lui poate aduce calmul salvator. Au pierit pasiunile, s-au risipit sentimentele, durează doar transmutarea în ființa cosmică a începuturilor: „Nimicul îmi zise: Binefăcătorule, / ți-am însușit toate gesturile, / îți voi cânta minunate plângeri; / e tot ce-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
gepizii, iar anterior goții și hunii, formau enclave etnice, dominatoare politic și militar.25 Avarii Înainte de a face o prezentare generală a avarilor, vrem să înfățișăm succint punctul de vedere a lui N. Iorga în legătură cu avarii și rolul lor. Avarii, învingătorii și urmașii gepizilor, sunt stăpâni în vestul Daciei, după 567, având centrul în Pannonia, între Dunăre și Tisa, unde anterior s-au aflat hunii. Iorga afirmă (spune) explicit că avarii nu sunt nou-veniți, un alt popor asiatic (nomad), ci rămășița
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin colonizarea masivă agricolă slavă a regiunii sud-dunărene. În schimb, în nordul Dunării, au rămas colonii slave izolate, pe văi, de-aici denumirile slave de locuri rare (risipite). Așadar, ca încheiere, românii din nordul Dunării, alcătuind obștii libere, au ieșit învingători în lupta cu slavii, pentru limbă și neam. Formarea poporului român este rezultatul luptei împreună (solidare) pentru păstrarea pământului, a limbii, a credinței și a libertății.29 Etapele formării poporului român Poporul român cuprinde trei componente etnice de bază: geto-daci
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
documentele secolelor XVI-XVII, adică țăranii legați de glie. Aceasta s-ar explica prin reminiscența unei situații sociale și politice anterioare ce amintea de dominația, la nordul Dunării, a slavilor asupra autohtonilor romanici (români), obligați să plătească dări și tribut dominatorilor învingători (slavi). Pe de altă parte, dacă cercetăm numele poporului român, observăm că el nu provine nici din numele unei provincii a Imperiului, nici de la numele unui trib și nici de la cel al unui popor cuceritor. Noi ne numim români sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Arcadiopolis și după ce Tzimiskes și-a consolidat puterea la Constantinopol, trupele bizantine au trecut Munții Haemus, apoi au asediat și cucerit Preslavul (14 aprilie 971), capitala țaratului bulgar, iar familia țarului și aristocrația din jurul său au fost capturate de învingători. O parte a populației bulgare, nemulțumită de oștile lui Sviatoslav și atrasă de politica lui Tzimiskes, a trecut de partea sa, inclusiv locuitorii din spațiul Dobrogei și de pe malurile Dunării.5 După ocuparea Preslavului, armata bizantină a atins linia Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Negru Vodă, apoi Radu Negru. Gh. Brătianu, în Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești (1945), arată cum s-a ajuns la "un îndoit proces de confuzie între povestire (legendă) și realitate": de o parte, un "Negru Vodă" al datinei populare, învingător al tătarilor, pe care împrejurările istorice îl identifică cu Basarab, cel dintâi mare voievod și domn al Țării Românești, menționat în documentele istorice contemporane; iar pe de altă parte, forma literară, "o invenție pur cărturărească", întemeiată pe vagi cunoștințe istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
evlaviei...Ne bucurăm când ne gândim la faptele tale cele pline de laudă (...) pentru nimicirea neamurilor păgâne" (DRH D, I, p. 39-40). Păgânii erau, în acest context, tătarii și despre învingerea lor de către Basarab a mers vestea până la curtea papală. Învingător în lupta cu tătarii, în relații bune cu suzeranul său, Basarab de la Argeș era cel mai bogat și mai puternic voievod din regiune, înrudit cu țarii bulgari și regii unguri-soția sa, Marghita, era catolică. În urma luptelor victorioase cu tătarii, Basarab
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a condus acțiuni militare de mari proporții împotriva mongolilor. El a reușit să antreneze în această luptă și forțe politice de la marginea regatului, precum românii din Maramureș, ca și sprijinul lui Nicolae Alexandru, voievodul asociat de la sud de Carpați. Astfel, învingător nu o dată asupra tătarilor, regele Ludovic s-a grăbit să întemeieze un zăgaz militar împotriva lor, el a unit, sub un conte, Andrei, fiul lui Lațco, Maramureșul, Sătmarul, comitatul Bistriței și cea de șpan al secuilor. Concret, în 1345, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
armatei bulgare. Cel de-al doilea război balcanic a avut drept rezultat înfrîngerea completă a Bulgariei; la 31 iulie a fost semnat un armistițiu. Tratatul de la București din august 1913 a stabilit împărțirea Macedoniei și instituirea unei Albanii independente. Marii învingători erau Serbia și Grecia. După anexarea teritoriului macedonean, Serbia aproape că și-a dublat suprafața. Muntenegru și Serbia au împărțit între ele sangeacul Novi Pazar, pe care monarhia habsburgică îl retrocedase după anexarea Bosniei-Herțegovina, cele două state avînd astfel o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dintîi, ele își puteau fundamenta termenii tratatelor pe principiile idealiste enunțate în timpul războiului de partidele socialiste, de guvernul bolșevic și de Woodrow Wilson în celebrele sale Paisprezece Puncte. Scopul era semnarea unei păci juste, bazată pe autodeterminare și conciliere între învingători și învinși. După încetarea luptelor, principalele susținătoare ai acestui tip de aranjament erau statele învinse și Rusia Sovietică. Aceste principii apărau teritoriile respective de ocuparea sau anexarea lor de către o putere străină. Cea de a doua alternativă, aproape opusă ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de bulgari Serbiei. Statul trebuia să plătească și o despăgubire de 450 de milioane de dolari și să accepte limitarea efectivelor armatei, poliției și gărzilor de frontieră la 33 000 de oameni. În ciuda faptului că Grecia se afla în tabăra învingătorilor, soarta ei va fi strîns legată de evenimentele din Anatolia. Prin Tratatul de la Neuilly, statul grec primea de la Bulgaria un teritoriu din Tracia. Prin cel de la Sèvres, el dobîndea de la Imperiul Otoman insulele strategice Imbros și Tenedos, plus, printr-o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a marilor puteri imperiale. El nu ținea practic seama de interesele sau de "autodeterminarea" musulmanilor turci. Nu numai că ținuturile arabe erau desprinse din imperiu în beneficiul puterilor imperiale occidentale, dar și o mare parte a Anatoliei era împărțită între învingători. În partea de răsărit a acesteia fuseseră instituite un stat armean independent și unul autonom sub numele de Kurdistan. Grecia urma să primească un teritoriu în Tracia și dreptul de a ocupa Izmirul și o parte a hinterlandului acestuia. După
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
criterii pur naționale; zonele de graniță se intersectau prea mult din acest punct de vedere. În ciuda acestui fapt, cu tot accentul pus pe autodeterminare, tratatele de pace erau la urma urmei fondate mai mult pe revendicările istorice și strategice ale învingătorilor decît pe principiul național. Statele învinse apelaseră la doctrina autodeterminării pentru a se apăra de pierderi mai mari, în timp ce tabăra celor învingătoare se concentrase asupra împărțirii prăzilor de război. Prin urmare, chestiunile naționale ale perioadei postbelice aveau să fie deosebit de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai mici, fapt demonstrat de împărțirea Poloniei în secolul al optsprezecelea, ele erau mai atente atunci cînd era vorba de atitudinea lor una față de alta. Aranjamentele de pace din 1919-1920 au dus însă la crearea a două tabere: cea a învingătorilor, care urmărea păstrarea cîștigurilor obținute, și cea a statelor grav afectate de tratate sau care considerau că fuseseră private de teritorii ce le aparțineau de drept. După retragerea Statelor Unite din zona problemelor europene, singurele state rămase să apere prevederile acordurilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
tuturor statelor beneficiare de pe urma tratatelor de pace, în detrimentul acelora care s-ar fi putut aștepta la revizuirea aranjamentelor. Patru state din Europa de Est erau evident considerate ca aflîndu-se printre aliații de nădejde Polonia, Cehoslovacia, România și Iugoslavia. Toate se numărau printre învingători, dar aveau totodată mari probleme cu minoritățile. Polonia reapăruse pe harta Europei, recuperînd teritoriile răpite prin împărțirea țării în secolul al optsprezecelea între Prusia, Rusia și Imperiul Habsburgic. Așa cum fuseseră trasate, granițele ei includeau o numeroasă minoritate ucraineană și rusească
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai înfocat, cel puțin ca intenții, ca o instituție capabilă să rezolve probleme internaționale și să evite războiul, ea a devenit în mod esențial un instrument de menținere a statu-quo-ului stabilit prin tratatele de la Paris. Era normal ca solidaritatea dintre învingători să ducă la crearea unei contraalianțe. Trebuie să notăm mai întîi că, după încheierea păcii, interesele britanicilor și ale francezilor s-au împărțit; Marea Britanie intrase la început în război în scopul păstrării echilibrului de forțe pe continent. Acest stat nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de apariție a complicațiilor. Întrucît nici Germania, nici Uniunea Sovietică nu erau în măsură să profite de situație, conducerile celor nemulțumiți au căzut inițial sub influența Italiei, cea mai slabă dintre marile puteri. În ciuda faptului că, tehnic, făcea parte dintre învingători, guvernul italian nu era mulțumit de aranjamentul stabilit prin tratatul de pace. În vreme ce Marea Britanie și Franța obținuseră recompense imense în domeniul imperial, Italia părea să fi fost lăsată la o parte. Ca și mai înainte, obiectivul nu era "autodeterminarea" sau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să negocieze unele concesii. Bulgaria a fost prima dintre națiunile învinse care a intrat în Liga Națiunilor. În această privință, Stamboliski nu avea nici o altă soluție concretă. Statul nu deținea nici putere militară, nici sprijin extern ca să-i sfideze pe învingători. În alte două domenii, cel al susținerii unei organizații agrariene internaționale și cel al încheierii unui acord cu Iugoslavia, guvernul a urmat o cale mai originală. Cît timp a fost la putere, Stamboliski a acordat un ajutor substanțial Biroului Internațional
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
contra, dar cu 189 de abțineri. În ciuda faptului că generalul a păstrat formele politice aparente ale unei republici se alesese singur președinte guvernul lui era de fapt o dictatură. În august 1926, Pangalos a fost răsturnat de un alt general. Învingătorul, Gheorghios Kondylis, și-a dat seama că nu beneficia de suficient sprijin personal pentru o dictatură, drept pentru care țara a revenit la sistemul legal. Alegerile au avut loc în noiembrie 1926, la care generalul nu a participat. Voturile s-
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]